În timp ce în Europa războiul dintre Rusia şi Ucraina continuă, cu foarte mici speranţe de reinstaurare a păcii, Statele Unite se implică într-un nou conflict. Preşedintele taiwanez, în faţa ameninţărilor Chinei, a anunţat că se bazează pe o cooperare între armata din Taiwan şi Garda Naţională americană.
Reacţia celei de a doua puteri economice
din lume nu se va lăsa prea multă vreme aşteptată. China nu-i Rusia.
Forţa ei de reacţie va depăşi implicarea
Statelor Unite strict în problema Taiwanului.
Competiţia economică dintre cele două mari puteri este reală, nu ca în cazul
Rusiei, unde în plan principal este competiţia militară şi doar în subsidiar
problemele economice.
Sancţiunile împotriva Rusiei caută să-i
slăbească lui Vladimir Putin capacitatea de finanţare a războiului cu Ucraina,
în timp ce eventualele sancţiuni împotriva Chinei ar amplifica şi mai mult
crizele deja existente ale materiilor prime şi mai ales ale componentelor
electronice importate de majoritatea ţărilor dezvoltate de la producătorii
chinezi.
În ciuda avantajelor uriaşe în probleme
de securitate pe care le oferă SUA, parcă se depăşeşte o anumită limită a
conflictelor cu impact mondial.
Jandarmul planetei riscă să-şi piardă
încrederea anumitor categorii sociale din lumea liberă.
În numele democraţiei, al libertăţii, trebuie făcute multe sacrificii, dar nu
se ştie dacă în spatele acestor principii nobile nu se ascund şi foarte mari
interese economice.
Giganţii economici dau tonul în foarte
multe domenii. Aşa cum pandemia a favorizat producătorii de vaccinuri, războiul
din Ucraina favorizează producătorii de armament.
Dacă cele câteva sute de cazuri de variolă a maimuţei de pe glob pun din nou
problema vaccinărilor la nivel planetar, un conflict armat în Taiwan ar pune în
plan secund războiul din Ucraina.
Implicaţiile la nivel internaţional sunt
infinit mai mari dacă relaţiile chinezo-americane se deteriorează şi mai mult
decât până acum. Asta ar putea să însemne o atenţie mai mică acordată din
partea Statelor Unite problemelor din Europa.
România se bucură de o relaţie foarte
bună cu Statele Unite, atât în cadrul parteneriatului special, cât şi în cadrul
NATO, dar din punct de vedere economic, social şi cultural, relaţiile noastre
în cadrul UE sunt, pe termen lung, mai importante. Americanii nu au renunţat la
viza pentru români, dar în acelaşi timp România încă nu este acceptată în
Spaţiul Schengen.
Ce este mai important pentru români, intrarea în SUA fără viză sau extinderea
Spaţiului Schengen? Evident, mai multe avantaje oferă circulaţia liberă în
Europa.
Premierul Ciucă a pus aceste probleme în
faţa PPE. Liderii popularilor europeni au promis că vor susţine aderarea ţării
noastre în acel spaţiu râvnit încă de la aderarea la UE, dar promisiunile au
rămas simple promisiuni.
Preşedintele Iohannis, după întâlnirea
la vârf pe tema a noi sancţiuni împotriva Rusiei, vorbea despre o
„temporizare”, adică o amânare a deciziilor. De o „temporizare” întinsă pe ani
întregi se loveşte şi România la multe capitole în relaţiile cu Uniunea
Europeană şi Comisia Europeană.
Extinderea conflictelor cu impact
mondial nu ne ajută deloc în rezolvarea unor probleme punctuale. La fel ca
aderarea la Spaţiul Schengen, ridicarea Mecanismului de Cooperare şi
Verificare, MCV, care împiedică reformarea Justiţiei, a rămas o promisiune
rostogolită de la un guvern la altul, de la un preşedinte la altul.
Dacă se vorbeşte despre o nouă ordine
mondială, România trebuie să-şi reconstituie priorităţile, la fel ca
parteneriatele cu anumite ţări.
Înainte de toate trebuie să se ajungă la
un consens politic intern. Alianţa celor două partide mari face posibil acest
lucru.
Dar oare actuala clasă politică înţelege
ce înseamnă o nouă ordine mondială? Nu se prea vede că ar înţelege.
Autor: Dumitru PĂCURARU
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu