A fi luat în seamă

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

În jocul politic al țărilor, de când sunt țări pe pământ, a fost și este o întrecere surdă, uneori mai zgomotoasă, pentru a câștiga un loc în față în amfiteatrul mondial. Apoi, cei puternici caută să pună pe etaje inferioare statele mici, dar și cele mijlocii. Pentru această ierarhizare, după interesele celor mari, se folosesc felurite mijloace. De la cele diplomatice, mai rar, la umilire, jefuire, ori război. Jocul cu moartea este preferat de cei care își afișează aroganța în istorie, vor să arate că sunt puternici, sunt dornici de avuția altora. Războiul din Ucraina este o pildă tragică în acest sens. România a avut, din păcate, parte de umiliri în istorie, dar și de înfățișări demne de toată admirația.

Ce a fost Marea Unire a Românilor? Tocmai aura unei mari împliniri. După cum vedem, starea actuală a Europei, și a lumii, este o zbatere pentru supremația celor puternici asupra țărilor care își doresc viața demnă în corul națiunilor. Noi, românii, suntem atenți cum ne iau în seamă Europa și în lume. De asta depinde sănătatea noastră națională, vocea noastră în actualitatea extrem de mișcătoare. Mie mi-a reținut atenția formula 3+1, adică vizita președintelui României, Klaus Iohannis, alături de trei dintre greii Europei: președintele Franței și premierii Germaniei și Italiei. Eu nu am căzut în sfera ironiilor în legătură cu această alcătuire diplomatică. Nu mă alătur celor care se mai întreabă: ce căuta președintele nostru în această formație? Cred că este un semnal important.

România reprezintă în momentul de față un reper, un punct de interes pentru Uniunea Europeană și pentru NATO, în contextul războiului ruso-ucrainean. A fost și un mesaj pentru flancul estic, geografie devenită vulnerabilă. România are parte de amenințări din partea Federației Ruse, unele dintre ele grosolane. De acest tratament umilitor, din partea Rusiei, au parte și Polonia și Țările Baltice. E adevărat că România s-a implicat, din prima zi, în condamnarea invaziei rusești, afirmându-și adeziunea cu Ucraina. A aplicat un tratament omenos refugiaților, fiind în mare parte un sentiment venit din partea populației. Admirabilă solidaritate s-a văzut și la Vama Sighetul Marmației, dar și în toată țara.

Fotografia cu cei patru lideri europeni, așezați în jurul președintelui Ucrainei, conține tocmai voința de a nu lăsa invadatorii să aibă câștig de cauză. Ima­ginea a enervat Moscova și în ziua întâlnirii a trimis câteva rachete în plus spre Ucraina. Putin a acuzat Vestul că trăiește printre fantomele trecutului, uitând că și țarul Petru cel Mare, cu care se compară Putin, tot unui trecut aparține. Iar pentru lumea de astăzi, proiectul lui este profund anacronic. Cei trei lideri europeni, spre deosebire de Iohannis, au avut o experiență directă cu Putin. Președintele Franței, deși a văzut ruinele de la Irpin, întors acasă, a afirmat că dorește să continue dialogul cu Putin. Se spune că are peste 100 de ore de convorbiri telefonice cu el. Când a fost la Moscova, liderul francez a fost ținut la distanță, la celebra masă albă de 30 de metri.

Și cancelarul Germaniei a pledat pentru continuarea discuțiilor. Premierul italian, Mario Draghi, a renunțat la orice dialog cu Kremlinul, când a constatat că este pierdere de vreme. În acest balans diplomatic a fost invitată și România să ia parte. A fost luată în seamă. Nu ca o putere zonală, ci ca o țară situată în vecinătatea conflictului, făcând parte din structurile euro-atlantice. Tâlcurile războiului sunt dincolo de ceea ce vedem noi în presă. Lucrurile sunt încurcate, sfârșitul războiului nu este aproape. Acest conflict a ramificat interesele celor implicați. Crimele și dramele continuă, iar lumea pare că s-a obișnuit cu războiul, nu prea mai reacționează. Este preocupată lumea de crizele care au intrat în cetate.

Energia, alimentele, apa au devenit teme care ne preocupă. Pe acest panou sumbru trebuie să ne luăm serios în seamă. Nimeni nu-ți dă pâinea de pe masă când el este foarte flămând. Dar să nu uităm faptul că pierderea războiului de către Ucraina, pentru mulți din preajmă va fi un mare preț.