Ideologii provocatoare

Din mulțime, face obiectul discuției revizionismul, iredentismul și revanșismul. Dicționarele politice spun că partizanii lor vizează revendicări de teritorii pierdute într-un context istoric îndepărtat. Nostalgicii își aduc aminte că, în urmă cu zeci de ani, țările de origine au fost implicate în conflicte pornite din cauza unor dispute teritoriale. La final, în numele păcii, foștii inamici au semnat tratate, în care învinșii au fost obligați să accepte condițiile impuse de învingători. Tratatele de la Versailles, Trianon și Paris încheiate la sfârșitul celor Două Conflagrații Mondiale, la vremea lor, au făcut istorie și generat o nouă ordine geopolitică europeană și mondială. Numai că urmașii semnatarilor învinși, nemulțumiți de pierderile teritoriale au încălcat tratatele și prin forță au demonstrat că pacea nu poate dura o veșnicie. După preluarea puterii în 1933, pentru Hitler, Versailles-ul a fost coșmarul vieții până și-a pus capăt zilelor. Deși de la încheiere au trecut peste o sută de ani, pentru autoritățile de la Budapesta Trianonul și problema Ardealului au devenit obsesii istorice. Revizioniștii de azi continuă să creadă că atunci Ungaria a fost umilită, neîndreptățită și marginalizată. Fățiș sau nuanțat, tendințe revizioniste manifestă și o parte din etnicii maghiari din țările învecinate cu Ungaria. Cu toate că nu mai este „mare” ca pe vremea Imperiului Austro-Ungar, amintirea vremurilor de altădată nu a dispărut. Curentele ideologice provocatoare nu apar spontan și întâmplător. Ele recidivează premeditat pe fondul unor evenimente premergătoare care promovează ideologii periculoase. În ideea că vor câștiga revizioniștii, profită și pescuiesc în ape tulburi și agitate de evenimente istorice controversate. Dacă în România lui Decembrie 1989 a fost revoluție sau lovitură de stat pentru opinia publică nu mai contează. Cert este că incidențele violente de la Târgu Mureș din primăvara anului 1990, puse la cale de maghiarime, au avut loc când democrația și integritatea țării s-au aflat în mare pericol. Tendințele revizioniste revin în actualitate în contextul războiului din Ucraina. Pentru premierul Ungariei, Ras-Putin al Rusiei nu ar trebui să fie model de urmat nici măcar în modul de a gândi, că de acțiune nu poate fi vorba. Grija purtată de Victor Orban și președintele Ungariei, maghiarilor de pretutindeni merită apreciată cu condiția să nu sară calul sau gardul. Situația în care îi tolerează devierile, structurile UE și NATO dovedesc slăbiciune și în deciziile luate lipsă de unitate. Deși în ultima vreme în spațiul public a crescut numărul provocărilor de natură revizionistă, venite din exteriorul și interiorul României, autoritățile nu par să fie deranjate La gesturile sfidătoare și necugetate ale președintelui Ungariei, cu ocazia vizitei private făcută în România, a reacționat presa, nu autoritățile. Cred că prezența simbolurilor maghiare la evenimente culturale, sportive, aniversări, pelerinaje ar trebui să fie mai discretă, altminteri ele pot genera speculații și stări de tensiune. În contextul actual, rătăcirile în declarații ale personajelor carqși Ardealului nu sunt motive de îngrijorare. Nici investițiile făcute de firmele și guvernul de la Budapesta în zonele cu etnici maghiari nu reprezintă un pericol. Bogații României în loc să investească în țară își ascund averile în paradisuri fiscale sau bagă banii în imobile situate în destinații exotice. Cel puțin teoretic, o îngrijorare ar putea veni din altă parte. Într-o totală lipsă de transparență, opinia publică nu cunoaște condițiile în care s-au făcut retrocedările de imobile, unele de patrimoniu, din mai multe orașe ardelene. Neclare rămân procedurile de vânzare a terenurilor agricole unor firme din Ungaria sau din alte țări din UE. În urmă cu câțiva ani, un amic din Franța îmi spunea că la ei străinii nu au voie să cumpere pământ, semn că regulile UE nu sunt peste tot la fel. Ca simplu cetățean, pe etnicii maghiari îi respect, dar pe liderii lor nu. Dacă sunt dovezi că UDMR se implică în acțiuni subversive a sosit momentul pentru a fi tras pe linie moartă. Prezența la guvernare a UDMR-ului și a partidelor românești contrapuse, pentru România nu a fost benefică. Problema Ardealului revine, însă nu este de actualitate. La ordinea zilei sunt crizele suprapuse și viitorul incert al Europei. Faptul că pacea lumii se află pe muchie de cuțit necesită alte explicații.

prof. Vasile ILUȚ