La aniversare. Borna 68 ani. Prozatorul Valeriu Sabău, arhitect al cuvintelor vechi

 

Prozatorul maramureşean Valeriu Sabău ne-a produs o bucurie (alături de dr. Ioan Marchiş – Fundaţia Culturală ARCHEUS Baia Mare) prin apariţia la sfârşitul anului trecut a volumului de proză „Mărgeaua şarpelui”, copertă şi ilustraţii dr. Ioan Marchiş, tehnoredactare Bertoti Peter, tipar „Cromatica Press”.

Câteva date sunt necesare pentru mai tinerii cititori despre cunoscutul prozator maramureşean: s-a născut la 13 iulie 1954, în Cicîrlău. După studiile liceale din Baia Mare, urmează Facultatea de Ştiinţe Economice la Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1980.

Debutează în presă în 1973 (cotidianul local „Pentru socialism”), apoi publică în toate ziarele şi revistele culturale maramureşene: „Clipa”, „Graiul Maramureşului”, „Informaţia zilei”, „Glasul Maramureşului”, „Necenzurat”, „Nord statornic”, dar şi în majoritatea revistelor literare importante din ţară. A fost corespondent teritorial al săptămânalului „Expres” şi al postului de radio „BBC International”, unde a deţinut mai multe rubrici permanente.

I s-a acordat premiul pentru proză al revistei „Tribuna” în 1980, iar colecţia de premii şi distincţii s-a îmbogăţit cu scurgerea anilor.

Este inclus în volumul „Doisprezece prozatori. Antologie de debut în proză scurtă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. A publicat volumele proprii „Sighet – Închisoarea elitei româneşti (reportaj, Editura Ariadna, Baia Mare, 1998), „Biserica de sticlă” (proză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001), „Singur la altar” (Editura Scriptorium, Baia Mare, 2005), „Mărgeaua șarpelui” (Editura Archeus, Baia Mare, 2021). A coordonat volumul „Ion Burnar în memoria prietenilor” editat în anul 2015 de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.

Oprindu-ne la proza fantastică „Mărgeaua șarpelui” – al cărei text conţine „vise în vis”, în care lumea satului natal este aceeaşi de când lumea, amintindu-ne de o lume arhaică, de un spaţiu închis, cu personaje parcă coborâte din icoanele pe care le mai găsim în casele bătrâneşti, unde modernismul şi kitsch-ul n-au pătruns încă –, redescoperim acelaşi prozator de mare calibru pe care îl cunoaștem din volumele anterioare și din texte publicate în periodice.

Deşi nu avem parte de multă acţiune ori dialog, personajele bine conturate şi descrise de Valeriu Sabău fac ca demersul epic să fie original, de înaltă clasă. Dintre personaje, Pătru Tudorii crede în puterea magică dată de şerpii bătrâni, Baba lui Onuţ din Capăt este importantă în comunitate şi de temut pentru că deţine secretul mărgelei şarpelui, care este „cât o verighetă” dar e foarte greu să ajungi la ea, să o vezi cu toţi ochii (fie şi ai minţii) şi aminteşte de „Încercarea labirintului” de Mircea Eliade – „[...] eu am reuşit însă s-o conving că nu va orbi şi nici păcat de neiertat nu-i va fi dacă mi-o aduce afară o singură dată, s-o văd, s-o simt între degete, şi, cum vă spui, tot cumpărându-i eu de două-trei ori pe lună, ani în şir, aspirină din oraş, am îmbunat-o, am întors-o, şi astfel a căzut singură la învoială să o scoată – căci aspirina adusă era minunată, zicea, îi îngăduia reumatismul din oase şi-i dădea putere să umble fără cârjă”. În ce-l privește pe Onuţ, alt personaj, „[...] lui îi erau tare dragi animalele, şi lumea, şi-i cădea rău să le vadă bolind, aşa că se ajuta cu mărgeaua de fiecare dată când păţeam oarece cu ele; când ne tâlbura câte-o vacă, să zic, apoi el o întorcea grabnic; anume, într-un sfert de horincă, un sfert de zahăr şi un sfert de apă bătute până se amestecă bine, punea mărgeaua şi o lăsa acolo o noapte, apoi îi da vacii să bea câte patru-cinci linguri, înainte de mâncare, în trei dimineţi – şi-i trecea”. Cheşoaia, un personaj feminin tragic, în mod cert şi datorită puterii magice a „mărgelei şarpelui” este pusă în diferite şi stranii ipostaze: „în asemenea zile, de cum ajungeam în faţa porţii lui Grigor mă învârteam pe loc ca nebuna – urmă adâncă rămânea după mine în drum – şi, nu mai ştiam încotro e susul şi josul uliţei, şi nici în ce vreme a zilei mă aflu; mă învârteam numai întruna şi îmi părea că am în coş o greutate mare de tot, peste puterile mele, însă cu cât mi se părea încărcătura mai mare cu atât călcam mai îndârjit; abia pe la asfinţitul soarelui îmi reveneam şi, frântă, mă întorceam acasă cu coşul gol”.

Interesantă este şi secvenţa cu Grigor, primar care trebuie să-şi mărite fetele, să aleagă cu grijă ginerii dintre nenumăraţii peţitori, fiindcă trebuia „să-şi mărite bine de tot fetele, numai cu feciori avuţi şi frumoşi, feciori dintre oameni”. O altă secvenţă minunată din lumea satului patriarhal este atunci când Nuţu Bâcului vrea să se despartă de soţia Ileana. Aici, prozatorul Valeriu Sabău îşi arată din nou condeiul măiastru: „poate v-aduceţi aminte că la nici nouă săptămâni după ce a luat-o pe Ileana au fost gata-gata să se despartă; zicea lumea că, fără-ndoială, orice babă cu botă de despărţât şi-a făcut de lucru printre ei, că numai nu dădeau două laolaltă – gândeai că-i păr de lup; s-a auzit că fata Câlţului ar fi fost cea care-i plătise babei pentru a trece cu bota printre ei şi a-i învrăjbi; neapărat trebuia plătită baba; se prea poate, aşadar, s-o fi plătit Lala Câlţului, fiindcă înainte de a se însura cu Ileana, Nuţu a umblat mai bine de un an şi la ea”.

Proza lui Valeriu Sabău are intercalate versuri ce amintesc de folclorul oral de odinioară. Cheşoaia „se căina” astfel: „Bată-te focuţu minte / Dacă  n-ai fost mai-nainte  /Amu eşti, nu-mi trebuieşti / De-ai mai fi pe câtă eşti”.

Prozatorul reuşeşte să surprindă şi alte evenimente ale satului autohton, cum ar fi cearta dintre Scurta din Capăt cu a lui Zahu şi vecinii lor din jos, ultimii, după ce au pierdut şi în faţa judecătorului, hotărându-se să plece din sat.

Femeile sunt descrise ca nişte fiinţe inteligente, puternice, fiindcă ele: „[...] prind cu uşurinţă orice lucru de pe faţa pământului, toate şiretlicurile adică, şi, peste ani, când nici nu te-aştepţi, oricând te-aştepţi cel mai puţin, într-atâta îţi pot dărâma toate planurile îndelung alcătuite, ori, ca să zic altfel, într-atâta îţi pot nărui visele cele mai frumoase; de necrezut pe moment, însă urma să văd acolo femei care ştiau şi făceau o sumedenie de drăcovenii”.

Mărgeaua șarpelui poate fi folosită şi atunci când averea se împuţinează, când livada nu dă rod, oile sau vacile sunt sterpe ori fără lapte sau cineva este la strâmtorare. Pe lângă mărgea, şi farmecele sau descântecele femeilor bătrâne, adică înţelepte, ale satului au un rol important: „Eu nu ard lemn / Ard mâinile şi limba şi ochii / Cui mi-o luat laptele de la vaca mea / Să nu aibă stare şi alinare / Până n-a slobozi laptele de la vaca mea / Să nu aibă stare şi alinare / Până n-a slobozi laptele de la vacă-napoi” (Leontina Craiului).

Constantin Zărnescu afirma în „Tribuna” despre autor: „Valeriu Sabău este un prozator al universului sătesc, primar şi modern, constituindu-se într-o suprarealitate folclorică, într-un realism fantastic. Ritmul, fluxul narativ şi viziunea aproape plastică a personajelor acestui autor coborât din Nord, au geometria complexă şi adâncă dintr-un covor de lână al strămoşilor săi de Maramureş”. Cu această proză  „Mărgeaua șarpelui”, Valeriu Sabău face încă o dată dovada faptului că este un prozator care mânuieşte cu uşurinţă verbul, construieşte asemeni unui arhitect motive suprarealiste, alegorice, creează personaje ce amintesc de poveştile marilor noștri prozatori, fiindcă baba Doca lui Bujdei nu este cu nimic mai prejos decât Vitoria Lipan a lui Sadoveanu sau Fefeleaga lui Agârbiceanu.

Confratele Nicolae Scheianu, un prieten al prozatorului Valeriu Sabău, care împlineşte în data de 13 iulie 68 de ani, a ţinut să spună că sărbătoritul este un prozator de marcă şi nuvela „Mărgeaua şarpelui este o incursiune în literatura cu substrat fantastic şi folcloric, dar şi în literatura unor clasici români precum Gala Galaction în „Moara lui Călifar” sau Mircea Eliade în „Şarpele” sau „Noaptea sânzâienelor”, şi reuşeşte o redutabilă proză cu rădăcini în folclorul vechi maramureşean.” 

Felicitări autorului şi-l aşteptăm cu cartea aflată în lucru, povestiri pentru nepoţelul Luca, (de 10 ani), dovadă că Valeriu Sabău poate trece, cu uşurinţă, de la un registru la altul.

LA MULŢI, MULŢI ANI, VALERIU SABĂU!!!

                                                                   Gelu Dragoş, U.Z.P.R.