Lidia GROSU - poem replică Vasile BELE

 

LIDIA GROSU - MIREASA TIMPULUI, TRĂIREA (Basarabia-soră)

 

Motto:

„Căsuța de la margine de sat

Mereu e parcă într-o așteptare

În haină galbenă, se simte împărat

Al umbrelor din preajma-i ce-o-mpresoară".

 

LIDIA GROSU

MIREASA TIMPULUI, TRĂIREA

sau

TIMPUL ÎMBRACĂ ROCHIE DE MIREASĂ

(poem-replică, autor Vasile Bele)

 

            Am primit ca dar, cu „dedicație și iscălitură”, de la Lidia Grosu, din Basarabia-soră, volumul „Mireasa timpului, trăirea”, apărut la Chișinău, 2018, ISBN 978-9975-3244-1-0, 96 p., cu o copertă în condiții de excepție și care mai cuprinde picturi color ce aparțin lui Sergiu Galben dar și fotografii din arhiva familiei autoarei.

Cine este Lidia Grosu? Întâi, îmi este o prietenă-soră de condei, care scrie cum simte și simte ce scrie. Am avut bucuria să o cunosc în urmă cu ceva vreme. Unde? Clar, la un eveniment literar organizat în România, pentru ca mai apoi, să ne revedem în Basarabia-soră, tot așa, în context cultural. Am admirat-o din prima clipă. O vorbă autentic moldovenească – un motiv de-a o îndrăgi și mai mult. O voce caldă. Un suflet curat, autentic. Un patriot înflăcărat. 

O poetă profundă și care pătrunde în suflet din primele versuri… dacă stai să o asculți ori îi citești cărțile. Debutează în anul 2002, cu versuri, adunate în volumul „Salcia sunt…”, pentru ca mai târziu să-i apară volumele „Pe aripa infinitului” și „În ploi de verbe, clipa sau dorul de moralitate în poezia Marcelei Mardare” (2008), „Simfonia verbului color”, (2011), „În mine m-ascund de tăcere” și „101 poeme”, (2012), „Mușcat de zare, visul”, „Aspecte ale poeticii dorului. Studii, cronici, recenzii” și „În ocean de poezie, clopotarul”, (2013) – sunt dor câteva din volumele semnate de autoarea-prietenă.

Activitatea Domniei Sale a fost apreciată și premiată. Numeroasele premii, medalii, cupe, distincții sau diplome, sunt rodul muncii literare ample. O activitate intense și valoroasă. Un om neobosit dar mereu în slujba literaturii. Știe să aprecieze valoarea literară și o promovează cu bucurie. Transmite vibrație și pune suflet în tot ce-i „iese înainte”, un mare motiv de-a o felicita pentru întreaga activitate desfășurată în slujba cuvântului, a culorii, a sincerității și a prieteniei. Un mare bravo!

            Azi mi-am ales să semnalez editorial apariția volumul menționat mai sus, „Mireasa timpului, trăirea”, dar voi reveni cu încă un semnal al altui volum, dăruit tot atunci. Deocamdată, presat de timp, voi scrie ceva despre acesta. Tot ce fi-va semnalat, îl voi aduna și cuprinde în proiectul nostrum literar aflat încă în derulare - „Antologie de texte. Recenzii de cărți – personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba”, volumul VIII, coordonatori – prof. Gelu Dragoș, poet popular Nelu Danci și subsemnatul, Vasile Bele.

            Mulțumesc, pentru clipele de zâmbet, emoție, lacrimă și frumusețe dăruite la Slănic-Moldova, 2 iulie 2022!

Pentru că emoțiile noastre, dar și drumurile, ni s-au întâlnit și la Slănic-Moldova, voi cita (mă voi cita, în fapt) ce am scris, în acel context despre acest eveniment organizat de scriitoarea Ionica Bandrabur. Iată, în doar câteva cuvinte, părerea mea (aflată postată și pe pagina de socializare, numită „facebook”):

 

Motto:

„Încă un vis împlinit!".

George Stroia

*******

„La noi, literatura, se manifestă că boală profesională!".

George Călin - ambasador cultural, Convenția ONU

*******

„Nu mai aruncați cu noroi. Slănic-Moldova a fost o lecție de sinceritate și prietenie. Nu mai fiți negri la suflet... sinceritatea și valoarea vor birui!".

Vasile Bele

 

Cred că trebuia să spun, înainte de toate, „La revedere, Baia Mare! Slănic-Moldova, am pornit!". Am rostit acestea. În gând. În rugăciune. Vineri dimineață. La primele ceasuri din zori... pregătirea de drum. Destinație finală - Slănic-Moldova. Bacău. Câteva sute de kilometri. Ba, și câteva ore. Mai contează? Nici vorbă. Avea să fie întâlnire de suflet. Cu oameni de suflet. Și... Am pornit. Baia Mare. Cluj-Napoca. Turda. Târgu Mureș. Miercurea Ciuc. Comănești. Târgu Ocna. Slănic Moldova - Ionica și Ticu Bandrabur. Rar așa oameni. Cumsecade. Ospitalieri. Primitori. Gazde extraordinare. Lansare de carte - în fapt. „Privighetorile nu plâng", autor Ionica Bandrabur. Invitați - unul și unul. Din cele patru colțuri de lume. Un volum de versuri premiat. Locație - Parcul central din Slănic-Moldova. Nu a ținut vremea tare mult cu noi. S-a schimbat locație în ultima secundă. O dovadă clară că organizarea este impecabilă. Restaurant Panoramic. Lume? Wow. Din Basarabia-soră: Lidia Grosu, Aliona Leșanu - chitară, Geta Lipovanciuc, Maria Corini Tomița și prof. univ. dr. Victor Cobzac. O imensă bucurie revederea. Mari emoții. Fiecare și le-a mărturisit în felul său. Oameni de-ai locului. Din Comănești. Din Dobrogea - Olga Văduva (Grigorov). Din Vaslui - Petru T. Grădinaru Vadurile. De la Constanța - Vasilica Mitrea și Elvira Răceală. Buzăul? O echipă literară foarte puternică - Paulina Georgescu, Violeta Bobocea și Roxelana Radu - împuternicită moderatorul acestui eveniment de elită. Din Brașov - Florentina Danu. Societatea Apollon a fost reprezentată de fondatorul acesteia, ambasadorul cultural George Călin. Din Suceava, av. Limona. Foarte mulți prieteni și curioși cuprinși de emoție. Reprezentanți ai U.S.R. Filiala Bacău. Reprezentanți ai U.Z.P.R. (din mai multe filiale). Membri L.S.R. - mai multe filiale din țară, printre care și filiala Cluj-Napoca, (modest, sunt!) prin subsemnatul, în persoană. La Slănic-Moldova s-a desfășurat o adevărată „Lecție de poezie", citând pe George Călin.

La Slănic-Moldova au zâmbit muzele. S-a scris o pagină a literaturii contemporane. S-au dăruit îmbrățișări. Slănic-Moldova, a fost, preț de câteva ore, cetate de vârf a literaturii. Mulțumesc, Doamne, că ne-ai ocrotit, pe noi, robii tăi! Au stat muzele la taifas. Ceasuri binecuvântate. Frățietate. Prietenie. Sinceritate. Vers și rimă. Adevăr. Culoare și cuvânt. Mulțumesc Ionica Bandrabur.

Mulți prieteni de-ai autoarei Ionica Bandrabur. Libertate. Credință. Unire. Același crez. Uniți în dragoste și poezie. Uniți în sinceritate și culoare. Slănic-Moldova cetatea poeziei.

Dacă mi s-ar cere să rostesc doar 5 cuvinte despre acest eveniment, acestea ar fi:

Excelent!

Prietenie!

Sinceritate!

Poezie!

Culoare!

Și, nu m-aș răbda să mai adaug, bonus, încă două:

Credință!

Lecție!

 

Mulțumesc, Ionica Bandrabur, pentru toate aceste minunate clipe ce vor dăinui multă vreme în adânc de suflet. Mulțumesc, Lidia Grosu!

 

„Îți sărut culoarea

zbor prin amintiri

și-ți dăruiesc

ECOUL CÂNTECULUI MEU

primit

IMPULS

la naștere.

Caut

LA MARGINI PURE DE ETERNITATE

clipele de adevăr

ale unui adormit

apus

să le trec

prin pânza

viselor

albastre...”.

(Vasile Bele, fragment - poem-replică pentru volumul „Mireasa timpului, trăirea”, autor Lidia Grosu)

 

Aici, se termină, puținul gând și emoțiile trăite la maxim, la Slănic-Moldova, contextual în care ne-am întâlnit cu Lidia Grosu.

 

*          *          *          *          *          *          *          *         

 

Am plecat să culeg roadele luminii din

amintiri necoapte dar răsărite la crucea albastră

din malul fără de rouă

MĂ SPRIJINEAM ÎN MOARTE DE-UN CUVÂNT

viața ruptă din rădăcina timpului-mire

a început să-și cearnă culorile de vis

singur - cu gândul și lumina din adevăr nemângâiat -

așteptam la ușa timpului mireasa de lacrimă

pentru a mai trăi un veac de libertate croită

pe urme de val...

 

ÎN CRIZĂ DE MINȚI SE MAI TULBURĂ APE

și-apoi timide așteaptă răsăritul unui alt veac de libertate.

Am pornit să adun gând din câmp de maci

mi s-a alăturat zidirea de rouă necălcată

și glasul unei dimineți îmbrăcate în alb

întrebându-mă:

„CE AR FI CUVÂNTUL FĂRĂ CULOARE?”.

Mi-a răspuns zborul dintr-o lacrimă rătăcită

printre roadele iubirii

aflată

ÎN DEFILEUL AȘTEPTĂRILOR FRUSTRATE

nedormite

și mi-a scris pe cer cu umbră de iertare

un singur cuvânt - „TRĂIEȘTI!"…

 

Îți sărut culoarea zbor prin amintiri

și-ți dăruiesc ECOUL CÂNTECULUI MEU

primit IMPULS la naștere.

Caut LA MARGINI PURE DE ETERNITATE

clipele de adevăr ale unui adormit apus

să le trec prin pânza viselor albastre...

 

ÎN NEMIȘCAREA TIMPULUI DIN MINE

s-au copt florile de crin alb și iasomie

nu voi lăsa vamă-uitarea să ne cuprindă

pentru că OMUL-VALOARE a intrat

în inima unui vis

voi fi zbor de umbră rupt din fructul oprit

și

ODIHNĂ-N CARE SUNT O CĂUTARE de albastru

trecute nopți de veghere pot ajunge

PICTURĂ pe dor nesărutat

oameni și istorie în fapte…

 

ISTORIA NELINIȘTII MI-O SCRIU pe

lacrimă de lumină

pentru că azi greierul-fârtat îmi scrie pe

aripa unui sărut

INTERPRETEZ ACELAȘI STROP DE ROUĂ

între două amintiri virgine...

 

MIREASA TIMPULU, TRĂIREA își ia tribut din

bucuriile primului sărut

legat cu brațe de lumină și cuvânt

de primul răsărit

fluturii vor aduna vise din primăveri plânse

așezate în vitrina cu amintiri de suflet...

 

VOI COBORÎ ÎN CLIPA CE NI-I DATĂ

pentru a-mi revedea visarea

cuprinsă între două amintiri

LEG DOUĂ CAPETE ȘI-N CERC SUNT CĂUTARE

întreb ecoul cuvântului despre răstignirile necuprinse

în galaxii de rouă

spre adevăr fără să văd cum

ÎN TOAMNELE DIN MINE SE CLATINĂ COPACII

deveniți peste vremuri lemn de foc

din cerul cu zâmbete și gânduri albastre...

(ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul MIREASA TIMPULUI, TRĂIREA, autor Lidia Grosu).