Noi răsuflam adesea şi nici nu luam în seamă
că fiece răsuflet îţi e dator c-o vamă,
şi ţi-e dator cu visul, urcuşul unei trepte
sfărâmitoare-a crudei orânduieli nedrepte.
Noi vieţuim sub cerul ca niciodată-albastru,
datori cu o legendă legată de un astru.
Alt foşnet are codrul de-argint şi de aramă.
În fiecare toamnă, suntem datori c-o vamă.
De-nmlădiem vorbirea, prin tine azi femeie,
orice sărut de flăcări dă vamă o scânteie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu