Am fost un elev de nota 10, la propriu. Am terminat cu 10 fiecare semestru din clasele 1-12, la toate materiile.
Am primit suficiente
diplome si premii cat sa pot lasa mostenire nepotilor :)). Valoarea lor in
viata reala tinde spre zero.
Le-am primit ca o
consecinta indirecta a faptului ca imi placea sa invat, nu au fost niciodata un
scop in sine.
E ingrijorator daca un
copil invata pentru note sau pentru diplome.
E si mai ingrijorator
cand parintii pun presiune pe copii pentru aceste clasamente si diplome emise
de un sistem de invatamant complet esuat.
Parintii dezbat acum
festivitatile de premiere cand ar trebui sa discute cum sa cresti sansele
copilului la o viata mai buna?
Aici cateva idei:
1. Nu-i distruge
curiozitatea si placerea de a invata (pe care toti copiii o au nativ);
2. Sustine-l sa
gandeasca pe cont propriu (si sa isi puna intrebarile corecte, nu sa ia
mot-a-mot ce aude);
3. Ajuta-l sa invete
cum se invata (e un meta-skill “learning how to learn” care apoi te ajuta sa intelegi
orice subiect);
4. Ofera-i dragostea
necesara si un spatiu sigur pentru a-si dezvolta capacitatea de gestionare a
emotiilor;
Avem o scoala care
scoate analfabeti functional pe banda rulanta, insa discutia cea mai aprinsa e
despre premii si coronite. Trist.
Autor: Dan OROS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu