Pelerinii creștini de la Nicula sunt coloana vertebrală spirituală a veșniciei neamului românesc!

În ciuda furtunii violente și a ploii torențiale, pelerinii creștin-ortodocși nu s-au înspăimântat și au stat la Mănăstirea Nicula, la Prohodul Maicii Domnului, priveghind, pe coate și genunchi, toată noaptea la Icoana Făcătoare de Minuni a Fecioarei Maria. Credința lor a fost mai puternică decât vitregia vremii și a vremurilor. În ciuda terorii mesajelor Ro-Alert, transmise de ISU la ordinul lui Raed Arafat, pelerinii nu au părăsit-o pe Măicuța Sfântă în noaptea adormirii sale și urcarea la ceruri. Are dreptate, atunci când spune Dan Puric, că ”babele” creștine sunt parte a ființei poporului român, care mențin tradiția, duhovnicia, trăinicia și credința creștină. Pelerinii români vin la cea mai cunoscută și cea mai veche reprezentare a Preasfintei Fecioare Maria, pe teritoriul românesc, care este cinstită cu mare evlavie de peste trei veacuri: este Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea făcătoare de minuni, de la Mănăstirea Nicula din județul Cluj. Pictată după rânduiala erminiei bizantine, este o imagine de tip Hodighitria (cea care arată calea): Maica Domnului Îl ţine pe Prunc pe braţul stâng, întinzându-şi mâna liberă către El, iar micul Iisus face gestul de binecuvântare, având în cealaltă mână un pergament. Icoana a fost pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681 și avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ale uniației.Tradiția pelerinajului de la Mănăstirea Nicula este seculară. Această tradiție a reînviat, paradoxal, în perioada anilor 1980, în plin comunism și a atins apogeul după revoluția din decembrie 1989, când aici veneau peste 300000 de pelerini din toată țara. Mitropolitul de veșnică pomenire, Bartolomeu Anania, a reușit să redea din nou strălucire acestui pelerinaj unic în ortodoxia românească, iar starețul de atunci, Dumitru Cobzaru – un excelent scriitor – a știut să-l organizeze perfect, fiind un exemplu spiritual pentru întreaga Europă și România. Evlavia față de Maica Domnului a devenit sinonimă cu pelerinajul de la Mănăstirea Nicula. De 15 august, cu ocazia Hramului Adormirii Maicii Domnului, aici vin, după trei zile de mers pe jos, zeci de mii de pelerine, ca să se roage la icoana sfântă și făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Credincioșii ortodocși o văd pe Maica Domnului, ca o mama ocrotitoare a familiei și poporului român.

De ani de zile pelerinii merg pe jos zile întregi, venind din toate colțurile Ardealului, dormind în case, pe paie în grajduri sau șuri pentru a veni de Sfântă Mărie la Nicula și pentru a se ruga cu lacrimi în ochi pentru mântuirea neamului românesc și omenesc și pentru iertarea păcatelor noastre, a celor ce stăm acasă. Ani de zile și soția mea, în anii `90, a făcut pelerinajul pe jos cu sătenii din Bobota Sălajului, care mergeau circa trei zile, prin arșiță și ploaie, să se roage la icoana făcătoare de minuni. Sunt amintiri, înălțări sufletești și emoții ale acelor vremuri pe care numai pelerinii le pot înțelege. Pelerinajul de la Nicula, ca participare duhovnicească masivă și jertfelnică se aseamănă cu cel de la Sfânta Parascheva de la Iași. De aceea, atunci când văd pelerini mergând pe jos spre Nicula, arși de soare și de vânt, obosiți și însetați, îmi dau lacrimile pentru că le înțeleg jertfa lor pentru mântuirea și iertarea păcatelor neamului românesc. Marele praznic al Adormirii Maicii Domnului este precedat de câțiva ani de tradiționalul pelerinaj „La Nicula colo-n deal”, amintindu-ne de anul 1699, când icoana pictată de preotul ortodox Luca din Iclod și aflată în biserica din Nicula a lăcrimat vreme de trei săptămâni. Procesiunea începe pe 14 august, la ora 12:00, de la Biserica „Sfântul Nicolae” din parcul central al orașului Gherla, unde de dimineață soborul de ierarhi a săvârșit Sfânta Liturghie, și a continuat pe jos până la biserica de lemn – monument istoric din incinta Mănăstirii Nicula. Procesiunea a fost condusă anul acesta de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud, și de Preasfințitul Părinte Macarie de Glavinitsa, Episcop-vicar al Mitropoliei de Ruse, Bulgaria. Alături de cei trei ierarhi au fost prezenți mii de pelerini, zeci de preoți din protopopiatele Arhiepiscopiei Clujului. Drumul a durat aproximativ trei ore, iar pe parcurs pelerinii, mulți îmbrăcați în haine tradiționale, au cântat pricesne și s-au rugat Maicii Domului.

Și anul acesta au venit peste 20 mii de pelerini din toate colțurile țării românești pe dealul sfințit de la Nicula și, în ciuda furtunii și ploii, precum și a alertelor RO-Alert, au rămas înfipți pe loc, neclintiți în rugăciune, cu ochii înălțați la cer, bătuți de grindină și vânt, uzi leoarcă dar cu credință și dragoste pentru Fecioara Maria și poporul român. Pelerinii ortodocși nu au părăsit-o pe Măicuța Sfântă la Nicula. Tăria de credință și caracter pentru românii creștin-ortodocși este sfâșietor de înălțătoare. Cei aproximativ 20.000 de credinciosi ajunși pe 14 august seara la Mănăstirea Nicula au avut de înfruntat furia naturii. O furtună puternică s-a abatut peste aceasta parte a județului Cluj, iar ploaia torențială a facut ca apa să curgă șiroaie pe dealurile din jurul Mănăstirii Nicula. Pelerinii ortodocși au rămas pe loc. Cu un astfel de popor, România nu va pierii niciodată. Pot spune cu inima pe inimă, că pelerinii de la Mănăstirea Nicula sunt coloana vertebrală spirituală a neamului românesc. Ei țin credința tare și înaltă, ca o jertfă pentru poporul român strâns unit în jurul lui Hristos și nepieritor în fața vremurile relative de acum. Coloanele de pelerini par a fi ”coloana infinitului” a lui Constantin Brâncuși. Poate marele sculptor a realizat ”coloana infinitului” de la Târgu Jiu cu gândul la șirurile nesfârșite de pelerini de la mănăstirile românești, de Hramul Adormirii Maicii Domnului. ”Am venit, Măicuță, să Te mai vedem,/ Să-ți spunem necazul care-l mai avem.”

 

Ionuț Țene