PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Poporul, Martirii și… Eroii

Motto:

          POPOR ROMÂN! - „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni! Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe-al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea ţâşnind mai mult viaţa".

   Jules Michelet, (1798-1874), cărturar francez.

1. „ISTORIA PATRIEI trebuie să fie, și a fost totdeauna cartea de căpetenie a popoarelor și a fiecărui om îndeosebi pentru fiecare stare; fiecare profesie află în ea regula de purtare, sfat la îndoielile sale, învățătură la neștiința sa, îndemn la slavă și la faptă bună. Trebuința istoriei noastre ne este neapărată pentru ocrotirea  drepturilor noastre împotriva națiilor străine. Neavând istorie fieștecare popor dușman ne-ar putea zice cuvintele domnului Aron: „Începutul cel ai este necunoscut, numele cel porți nu este al tău, nici pământul pe care locuiești...”

Mihail Kogălniceanu (1817-1891),

om politic, istoric, orator, scriitor român

                                 

+ + +

2. „Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andreea Memmo, a fost de faţă, în dimineaţa lui 15 august 1714, la scena execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed al III-lea În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel: "Execelenţă, Duminică, 15 august, de dimineaţă   s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă sultanul Ahmet se puse într-un caic împărătesc (luntre turcească uşoară) şi veni la seraiul zis "Foişorul lui Jalikiosc", pe canalul Mării Negre, în faţa căruia era o mică piaţă unde l-au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, I-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul întâi i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.

Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, au fost întrebaţi de vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.Glasul cel înăbuşit al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat: „Fiii mei" Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem încă şi sufletele! Staţi tari şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea trupului. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clătinaţi din credinţa cea pravoslasnică, pentru viaţa şi lumea aceasta".

La aceste cuvinte, Ahmet se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistier Enachie Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului Mateiaş, de numai 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap căzu la urmă, dojenindu-l pe fiul său îi zise: „Din sângele nostru n-a fost nimeni care să-şi lepede credinţa, mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ".

Copilaşul ascultă şi, ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: "VREAU SĂ MOR CREŞTIN, LOVEŞTE!" La urmă îl uciseseră şi pe Brâncoveanu. O, Doamne! O, Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu, Excelenţă, ceea ce am văzut. Mă întreb: Putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului... părând a-l îmbrăţişa. Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut sultanului Ahmet şi se retrage. Sultanul, însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Austriei, Rusiei, Angliei, se ridică să plece. Văzîndu-mă cu ochii înlăcrimaţi sultanul spuse că regretă acum ceea ce a săvîrşit"(Omul, zidire de mare preț).

 Arsenie Boca (1910-1989),

preot ieromonah, stareț, scriitor, pictor, duhovnic renumit.

+ + +

3. EROII NU NE PĂRĂSESC NICICÂND, LI SE AUD PROFUNZI PRIN SECOLI, PAŞII. / NOI TRECEM TOŢI, DAR EI RĂMÂN VIBRÂND / MEREU CONTEMPORANI CU TOŢI URMAŞII".

Alexandru Andriţoiu (1929-1996) – poet, traducător

P.S. „Sfinților Brâncoveni: Constantin-domnitorul, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianachie, rugați-vă pentru noi păcătoșii și pentru poporul nostru drept măritor creștin în vremuri de restriște”.

Cu dragoste creștinească, 

părintele Ilie