Leprosul vorbeşte
Toată
copilăria
cu
munţi dealuri şi câte-o cărare
cu
spini
uneori
un şarpe sfios
mă-ntreabă
ceva despre grădina raiului
mai
trec un deal un munte
pe
elitrele fluturelui
încă
un şarpe spre completarea
decorului
vai
de copilăria ta
bâzâie
avionul bărzăunului
vai
de copilăria ta
morişca
morii de hârtie
totul
se macină toţi mă macină
să
nu rămână de pripas cineva
pune
iaduri cu clopoţei
la
căpătâiul unui copil din faşă.
Adăpostul
Iarăşi
facerea lumii fără de mine
dobitoacele
şi-au primit deja
fiecare
locul în staul
va
trebui să dau anunţ în ziare
sunt
îngerul căzut caut adăpost regesc
deodată
străzile pustii ca la ciumă
s-a
decretat urgent că nu există îngeri
nici
căzuţi nici decăzuţi
deci
fericire să te plimbi prin mulţime
prin
ordin ignorat de toţi
am
timp până creşte iarba din asfalt
pot
chiar muri şi să-nvii
cu
dispensă cerească
nimeni
nu vede
nimeni
văzut-a vreodată
cerşetorul
din colţ surâde fericit
tocmai
a dezlegat un rebus despre veşnicie
doar
clipa
închisoare
parşivă fără uşi
din
care nu pot evada
decât
pe dinafară
Pe malul râului Adige
La
apa asta nu şezurăm şi plânserăm
era
mai curată ca lacrima
buon
giorno il mondo
curge
de parc-ar sta pe loc
deodată
cu timpul
peştişori
de aur zbenguie privirea
plictisiţi
că nu le cere nimeni nimic
în
ea se oglindiră Cezari şi hoarde asiate
fluviul
castelelor duce Alpii în mare
aici
nu-i cum să-şi spele anatomia
vandalul
vandal
cizma
italiană vrea picioare gioconde
ar
mângâia duios şi ridurile frumoasei Iza
nu
ea-i de vină că strunele n-au zongoră
îmi
citeşte încrâncenarea de pe frunte valul
ca
şi cum fluviul Adige ar fi de vină
că
nu ştim să fim acasă
şi
când suntem acasă
Descântec de trecut strada
Doar
în mijlocul unei nebunii
poţi
visa liniştit
semaforul
ca formă a materiei
moralizatoare
o
îndoială trecătoare
tărâmul
posibilităţii
un
tărâm îngrozitor
într-o
vreme a amăgirilor
universale
să
spui adevărul
ce
panoramă a decepţiilor
cad
porţile
în
locul lor Turnuri Eiffel de mucava
ce-a
mai rămas don oameni
s-au
mutat în binocluri sparte
atenţie
ochiul semaforul
îl
ţine pe roşu pe un moş stingher
nimerit
pe pământ
de
pe undeva din cer
Şi-n Rai există şerpi
Dealul
meu cu roade, pisălogii
al
lor deal e mai mare de povestit de ce
să
scap de ei
pe
cărări dosnice-nspre casă
nimeni
pe uliţă în poartă nici atât
uşile
vraişte odăile cu praf
au
plecat la munte cu oile îmi zic
merele
şi perele strugurii pe jos
apoi
senzaţia atroce că de-acum
lumină-n
casa asta-n veci de veci
drumul
înapoi la marginea satului
un
alai de nuntă măcar cetera
uite-l
pe domnu’ profesor
o
fată stingheră
să
nu-mi vadă chipul pipăi covoare
pe
toţi copacii pe tot aerul
sub
paşii mei covoarele mamei
peste
toate apele poduri de covoare
pisălogii
beţivii lăudăroşii
mie-mi
spui
ca
să scap de ei m-am trezit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu