Diana Maria: „Până când, fraților?! … Până când?!”

 

Câte mai mai putem îndura, fraților?! Ce trebuie să se mai întâmple ca să ne trezim?! Când vom înțelege că așa cum vor ei nu mai merge?

Ne fură țara de 33 de ani. Aproape 33 de ani în care s-au înhăitat în diferite partide așa-zis “politice”, pentru că nu sunt nimic altceva decât șlehte de tâlhari!

Indiferent de culoarea politică, tot ei și ai lor au fost la putere – tot timpul. Sub guvernările lor s-au dat de pomană, “privatizat” cum spun ei, tot ce are țara mai de preț.

Au dat altora, contra comisioane grase, pe sume care oricarui om onest i se par amețitoare, toate resursele țării.

Ne-au dat petrolul, gazele, energia electrică, aurul, ogoarele, pădurile și apele. Și chiar pe noi și pe copiii noștri!

Profitul se duce la alții și noi, talpa țării, trebuie să plătim facturi de parcă am consuma aur și diamante!

Pentru gazul nostru, pentru apa noastră, pentru electricitatea noastră!

Când au mirosit că nu mai putem și crăpăm de foame, au imprumutat țara ca sa ofere niște creșteri salariale și de pensii care nu au făcut decât să crească inflația! Ne-au dat cu o mână și ne-au luat înapoi cu zece!

Ne-au ținut arestați la domiciliu ca să fie siguri că economia moare de tot! Ne-au omorât părinții, frații și surorile în corturi denumite “spitale”, i-au intubat până le-au explodat plămânii! Au lăsat fără asistență medicală un popor întreg pentru a urma ordinele venite din străinătate, bazate pe realitățile altora, nu ale noastre! Au murit nou-născuți și mame tinere pentru că n-aveau loc în spitalele care erau goale, deși ei ne spuneau că e plin de oameni bolnavi!

Au știut că vine molima și nu au făcut nimic să se pregătească! Au cheltuit miliarde din banii țării pe hale întregi în care nu a intrat vreodată niciun suferind!

Au venit apoi cu minciuni, au cheltuit miliarde pe zemuri ale căror efecte nu le cunoșteau, ne-au adus o moare cu moarte îmbuteliată în ampule mici și ne-au spus că așa nu ne vom mai molipsi!

Ne-au ademenit cu mici și suc, ca să le fim cobai, spunându-ne că așa ne obținem și libertatea!

Au și oprit școlile, ca nu cumva tinerele generații să poată crește în alt fel decât tâmpite și obediente!

Au omorât producția, au dat în cap micilor întreprinzători, micilor producători, ca nu cumva să fim altfel decât robii altora!

Toți banii țării, făcuți din munca noastră și împrumutați de ei pe spezele noastre nu au putut și nu vor putea să ajungă vreodată ca să le sature și lor lacomia, și să se facă și ce e nevoie pentru popor!

Ne-au pus impozite peste impozite. Taxe peste taxe. Banii pe care ni i-au supt din bugetul național ar fi fost prea de-ajuns să avem drumuri, școli, spitale, armată, justiție independentă. Dar i-au folosit să își umple mațele cele groase, burțile nesătule. I-au dat pe contracte de care au beneficiat apropiații lor și ei. Și-au făcut vile și sunt atât de nesătui, de parcă ar mânca cu un milion de guri!

Au facut tot ce-au putut să coboare nivelul învățământului la cât pot ei și acoliții lor să înțeleagă.

Au permis înființarea unor instituții de învățământ superior care scot licențiați agramați pe bandă rulantă, incompetenți cu ștaif, ca tot ei să ocupe funcții și să ducă țara de râpă.

Ne mint de aproape 33 de ani prin presa aserivită și masele de oameni ținuți în frică și dezinformare, fără educație, îi sustin în continuare și le votează promisiunile în van!

Ne-au alungat din țară cei mai capabili oameni, ne-au lăsat cu toate ciurucurile și japițele puse de ei în funcții pe sistemul “cine fură cel mai mult, aduce și comisionul cel mai mare”.

Ne-au prostit și manipulat zilnic cu mijloace mass-media construite din furt si șantaj economic sau politic.

Ne dau circ, dar pentru un codru de pâine au băgat țara în datorii pâna-n gât pentru zeci de generații de români, generații încă nenăscute! Ne-au îndatorat nu doar pe noi, ci și pe nepoții, și pe strănepoții noștri!

I-au alungat și pedepsit pe toti cei care ar fi putut schimba acest pământ într-o țară înfloritoare. I-au gonit – și ei tot trimit bani acasă, ca să se laude ei cu false creșteri economice. Când o criză și mai mare ne bate iarăși la ușă!

Au dat drumul borfașilor din pușcării ca sa poată ieși și infractorii lor.

Ne-au ars la Colectiv, ne omoară zilnic copiii in spitale cu mai multe bacterii decât un wc public, ne omoară părinții pentru că nu își pot procura mâncare și medicamente, ne otrăvesc cu alimente facute din chimicale și ne ucid și pe noi! Ne sperie cu foamea și vor să ne obișnuiască cu gândul că va trebui să ne hrănim cu gândaci!

Au pus toti agramații cu IQ sub 70 pe scaune prea mici pentru fundurile lor imense – și prea mari pentru inteligența lor de primată.

Ne-au facut de râs în Europa și în toata lumea promovând slugărnicia, nimicnicia, jaful, înșelăciunea, pupincurismul, lașitatea, șantajul, corupția – până și crima!

Au schimbat legislația cum își schimbă o curvă chiloții pentru a-și acoperi matrapazlâcurile pentru care ar trebui sa nu mai iasă în viața vieților lor din inchisoare, și-au dat salarii grase și tot nu le-a ajuns și tot nu le ajunge!

Au facut alianțe cu partide politice care au ca scop final divizarea țării – doar ca să aibă parte de ciolan!

În 1989 tătucii lor au inventat “teroriștii”, ei acum au inventat “statul paralel”.

Când ei și doar ei sunt statul paralel! Ei și toată banda lor de mafioți cu carnet de partid!

Și-au bătut joc și de cei care au avut credulitatea de a-i vota!

Au lasat copii fara părinți și părinți fără copii…

Ne-au îngropat morții goi, ca pe niște păgâni, ne-au închis Bisericile, ca să ne ia și Credința, și speranța!

Acum au cedat și suveranitatea patriei – mumă! Și pentru ce?!

Ce mai vor să ne ia?! Sufletul?! La sufletele noastre nu au acces, că ele sunt ale Lui Dumnezeu, dar ei se cred dumnezeii noștri!

Si vă întreb, fratilor!

Vă întreb cât trebuie să îi mai suportăm până să ne luăm toate câte sunt ale noastre, înapoi?!

Cât trebuie să mai îndurăm?! Cât vreți să mai stăm tăcuți și cuminți, așteptând să ne lege cu totul, să ne numeroteze și marcheze ca pe animale și să ne țină în jug?!

Până când să așteptăm, până când să stăm cu mâinile în sân, în timp ce poporul nostru suferă ca un câine, în agonie?!

Până când, fraților?!

… Până când?!

Autor: Diana Maria