Semnal editorial; autor Vasile Bele - Clementina MIREŞAN

 

CLEMENTINA MIREȘAN

POEZII, CÂNTECE ȘI OBICEIURI POPULARE MĂIERENE

 

Motto:

„Patru boi leagănă caru',

Eu cu badea duc amaru'!

Patru boi ciuntiți de coarne,

Rag, în codru, morț de foame".

(...)

„Duce-m-aș la târg amu,

Ca să-m cumpăr norocu'.

Fata mami, fii cuminte,

Că norocu' nu se vinde".

(Clementina Mireșan, din folclorul și obiceiurile măierene)

 

Scriitoarea Clementina Mireșan, ne propune, spre aducere aminte, o incursiune, absolut senzațională, în poeziile populare, în cântecele și obiceiurile din localitatea Maieru (BN), locul unde își are rădăcina Domnia Sa.

Volumul de față, editat în condiții grafice deosebite, impresionează și emoționează, deopotrivă. Nu este un volum obișnuit. Este o istorie monografică a acestei localități, din viziunea autoarei, că și fiică a acestor binecuvântare meleaguri. Conceptul și conținutul volumului te atrag prin inedit și prețiozitate. Valoarea acestuia este incontestabilă. Înainte de toate, mă voi raporta la acest volum, numindu-l în fapt o culegere de poezii și cântece populare, o culegere de texte folclorice - cu hori din bătrâni, cu strigături pentru recruți, cu doine, versuri de jale și bocete, obiceiuri de nuntă (descântecul colăcarilor la mireasă și la mine, strigături la mireasă sau la mire, la soacră sau socru, la socăciță).

Aflăm lucruri interesante despre șezătorile, clăcile sau botez. Nu sunt ocolite obiceiurile măierene locale cu privire la cele cu dată fixă - întâi martie, Alexâia, Buna Vestire, Sângeorzu', Sâmpetru (Sâmpcetru - în grai local), Ilie, Pălie, Foca, Sfânta Mărie Mare (15 august) sau Sâmedru (Sfântul Dumitru - 26 octombrie), Sfântul Crăciun, Anul Nou sau Boboteaza. Și dacă mai spun că acest volum pare să fie o culegere, mi se pare prea modest acest cuvânt - culegere.

Este un adevărat tratat despre folclorul românesc și obiceiurile acest ținut. Complexitatea și conținutul volumului, depășește granița unei lucrări de licență. Ar putea fi și i teză de disertație. Dacă munca de cercetare ar fi extinsă pe o zonă mai mare, această lucrare ar fi o lucrare/teză de doctorat foarte valoroasă. Cu respectarea cerințelor impuse de astfel de cercetări, clar.

Am afirmat aceste lucruri și la întâlnirea de Cenaclu literar, din luna septembrie, de la Cluj-Napoca, în contextul lansării acestui volum. Acum repet, dar cu și mai multă încredere în cuvântul rostit. La Cluj-Napoca, cerusem dreptul de a vorbi, doar câteva fraze cu referire concretă la volum. Abia atunci il primisem. L-am răsfoit puțin. Atât cât să îmi dau seama cât este de importantă această minunată apariție editorială. Importanța și conținutul volumului sunt evidente.

Conținutul se remarcă prin valoarea literară. Profunzimea textelor iese în evidență. Dar și perseverența sau acribia cu care a fost întocmit acest volum, trebuie să fie remarcate.

Am spus sau am vorbit, până în clipa de față, despre un volum-culegere, dar voi folosi și termenul volum-compendiu de importanță deosebită. Felicit autoarea și îi apreciez imensitatea muncii depuse, oriunde m-aș încadra cu terrminologia. Important este finalul.

Bogăția literară este mult sporită prin această apariție de excepție. De azi, prin această minunată lecție despre păstrarea obiceiurilor și tradițiilor autentice, spunem că autoarea Clementina Mireșan, a intrat în Galeria folclorului și a folcloriștilor de renume. Un motiv de maximă mândrie pentru cei din acest ținut binecuvântat - Maieru (de Bistrița).

Am citit și recitit câteva creații doar pentru faptul că au fost scrise exact așa cum se rostesc, păstrând dialectul local. Iată la întâmplare, câteva exemple, ca o comparație utilă și deloc ușoară:

- „Du-o acasă să să culce,

Sujițu' să n-o apuce", (p. 20), unde prin verbul „a sujița" se intelege „a sughița", prin transformarea lui „ghi" în „ji";

- „A cânta și-a ciui,

Cân' nănașî or ieși", (p. 21), unde verbul „a ciui" se identifică cu verbul literar „a chiui", prin transformarea lui „chi" în „ci";

(„să ciuiască" = să chiuiască, să strige la nuntă)... în Maramureș, se zice „să t'iuiască).

- „Că nu-i bun gardu' cu spcini", unde substantivul „spcini", înseamănă, literar, „spini", (la noi, în Maramureș, li se spune st'ini).

- „Nu-i de jină a cui îi gura", unde „jină" înseamnă „vină" (a purta o vină, a avea vină pentru ceva). În Maramureș se zice „d'ină).

Și cercetarea dialectală poate să continuie, finalizarea ar fi un extraordinar studiu în domeniul dialectologiei zonei.

Am găsit și „sărin" = senin (transformarea lui n în r), p. 31.

Mulțumesc pentru acest sat prețios pe care îl voi așeza lângă celelalte creații din domeniu. Doamne ajută!

 

Cu siguranța voi reveni!