Se înfoaie toată lumea acuma să facem, să dregem, boicot. Mușchii cît casa pe noi. Șo pe ei. Get them. Get them. Ah, ce sfîntă indignare. Știți ceva? O să ne țină două săptămîni. Maxim. Pe urmă uităm. Ne învățăm. Ne resemnăm. La fel precum uităm, acceptăm, ne resemnăm de regulă.
Ete fleoșc. Parc-ar fi prima dată… Deci în maxim
două săptămîni, o să uitați că trebuie să vă închideți conturile la *acele*
bănci și că nu mai trebuie să mai alimentați de la *acea* benzinărie.
Nu-i nimic. Asta ne e soarta. Asta ne e firea. Știm
să practicăm acest sport. Deci simplu. Deci beți încet, căci conține blegeală
de calitate superioară.
* * *
De-abia aștept să fac primul sondaj care să fie
complet cu culegerea datelor în perioada post-dezastru Schengen. De-abia
aștept. Presimt niște rezultate foarte calitative, cum ar fi zis celebrul
analist politic Marean. O să fie mishteaux. Foarte mishteaux. Ah, de-abia
aștept. Procente. Lăsați procentele să vină la mine.
Precizare metodologică. Doar la mine. Nu și la voi.
Cunoașterea costă. Și mai produce și emoții. Deci mai bine vă menajez, dacă
n-aveți bani să plătiți biletul de intrare la vizionarea de procente. Cine vrea
adevăr remarcabil, puteți încerca la ghișeul de alături, la dom’ PieleaNU,
lumina cunoașterii voastre probabilistice.
* * *
Deci Ciucă Al Nostru vine să completeze galeria
marilor oameni de stat ai României, alături de Cioloș Guvernul Zero, Dăncilă
Area Circului, Orban Ăla Bunu și Cuminte și Docilu, Cîțu Nu Luăm Prezoneri.
Ah, ce calitate deosebită. Ah, ce ștaif remarcabil.
Ați văzut declarația sa de aseară? Delicioasă. Cît
de dîrz și de aspru, dar sever, a fost drăguțul de el. Pînă și un chihuahua
proiecta mai multă indignare decît el. Genial. Sărăcuțul. Mi s-a făcut și milă
de el. Deși n-ar trebui.
Iar impresia publică, inevitabil a evoluat pe măsura
priceperii sale. De la cer la abis. La început, stereotipul eroului salvator.
Acuma, poza unei verze fleșcăite.
Acum un an, la începutul mandatului, dom’ General
era Marele Om Providențial Militar Deosebit General Remarcabil Care Cu
Siguranță Va Salva Patria. Toate cu litere mari, evident. Cîrmaciul Neamului.
Iar în sondaje românii se făceau preș în fața competenței sale. Două treimi de
bine, doar una de rău.
Acuma, sărăcuțul, după acest débâcle de manual, e
fix pe dos. Două treimi negativ, furie, dispreț, scîrbă. Doar o treime încă îl
mai îngăduie. În cap. Pur și simplu în cap s-a dus. Doar deosebitul de Cîțu s-a
erodat mai remarcabil decît deosebitul de Ciucă.
Și asta, atenție. Ce vă povestesc eu acuma despre
doi la unu negativ pozitiv era măsurat *înainte* de mărețul dezastru de ieri.
Acum două săptămîni, cînd încă visam la Schengen și la alți cai verzi pe pereți
și cînd propaganda încă mai vindea iluzii la gloata de cetățeni din care cu
toții facem parte. Deci acuma, post-dezastru, estimez că prăbușirea e și mai
și.
Ah. De la Zorba Grecul n-am mai văzut asemenea
bunăciune de situație catastrofală, demnă de făcut film, să rîdă și
strănepoții.
Glorie. Slava. Slava. Aleluia.
* * *
E înduioșătoare producția de suveraniști recenți.
Unii făcuți la mijlocul drumului Damascului. O
minoritate demnă de apreciat, care trăiește pe pielea sa măreața zicere neaoșă
“mintea românului cea de pe urmă”. Sărăcuții. Welcome to the dark side,
primitivilor, medievalilor, știrbilor. We have cookies.
Alții, niște bicisnici profitori ai momentului.
Schimbători convenabili de scufiță, poate poate le iese ceva. Paradigmatic în
acest sens este scîrbavnicul de Traian Ungureanu, care din pupat poala lui
Băsescu s-a transfigurat măreț, în pupat poala lui Simion. Felicitări, George,
că l-ai luat în preajma ta. Keep up the good work.
Ăștia trans-schimbiștii oportuniști bicisnici și
jegoși valoric sînt cei mai mulți. C-așa se întîmplă în general în istorie.
Călăresc și ei valul, în căutarea biscuitului caloric. Legionarii care s-au
transformat în comuniști. Comuniștii care s-au transformat în monarhiști și
aspri anti-comuniști de operetă, precum Băsescu cu a sa butaforie de condamnare
a comunismului.
Acuma, mai recent, rezistenți și progresiști și
useriști deveniți peste noapte încruntați suveraniști. Ah, quel mishteaux. E
delicios Caramitru Jr cum face el spumițe mici mici și multe și verzi la gură
împotriva stăpînilor săi. Cum mușcă el mînuța care l-a hrănit. Pur și simplu
delicios.
Ah, era să uit. A nu se ignora în nici un chip a
treia categorie de liber-schimbiști întru suveranism. Ăia făcuți la apelul
bocancilor. Necesară categorie, unde evident trebuie să-i încadrăm și pe TRU,
și pe Juniorică.
Ah, ce oameni necesari. Ah, ce cadre de nădejde. Ah,
ce suveraniști puternici. Mi se umple pancreasul de lacrimi de emoție. În
curînd o să fie bulevardul plin de suveraniști. N-o să mai avem loc de ei.
Evident că în mentalul colectiv ei vor deveni adevărații suveraniști, nu nasoii
ăștia de noi, lătrăii vechi care tragem semnale de alarmă de cel puțin zece ani
la adresa relației imperiu – colonie. De-abia aștept să devină suveranist și
Radu Tudor. Atunci chiar va fi semnalul că România e pe drumul cel bun.
Nu-i așa, dragă Edi? Păcat că a ieșit Anaconda la
pensie, c-ați fi regizat și voi o de-aia, cum îi zice, o manifestație populară
de indignare. Păcat. Mare păcat. Dar să știi că încă nu e timpul prea tîrziu.
Nu se poate să n-aveți voi acolo un om bun la organizare. Hai, că în 2018
aveați. Trebuie s-aveți și acum.
* * *
Îmi scrie văr’meo pe WhatsApp. Unul din mulții veri
pe care îi am. Un tip fain pe persoană fizică. Dar un nasol de progresist pe
persoană ideologică. Mă uit în ecranul telefonului. Mă bufnește rîsu. “Am
devenit Eurosceptic”.
Ah, quel mishteaux. Bon Dieu, comme t’est gamin, bre
vere bre. Iar mi s-a umflat pancreasul de emoție sinceră, puternică. Pe bune?
Haidi, bre. Fii consecvent. Bucură-te de lumina occidentalilor și acuma, la
greu. Nu doar cînd îți convenea.
Așa se călesc caracterele puternice. Prin suferință.
Prin fidelitate. Zoe, fii bărbată. Rămîi progresist entuziast în continuare. O
să fie bine. O să-ți placă. Doare doar la început, pe urmă te înveți. Chiar
ajunge să-ți și producă plăcere.
Joke aside. Acuma înțeleg cum de s-a putut ca
legionarii să se transforme așa de repede în comuniști. Pe bază de nevoi și de
conversie sinceră, necesară. Delicios. Pur și simplu delicios. Vere, you’ve
just made my day. Spasiba.
* * *
Evident că nu se va întîmpla nimic. Evident că nu se
va produce nici o consecință.
Nici o demisie. Nici o măsură disciplinară la adresa
intereselor Austriei în colonia România. Nici o impunere de sancțiuni, cum fac
alte țări atunci cînd consideră că le sînt încălcate interesele.
Țările mari le disciplinează pe cele mici și fraere
cu sancțiuni. Ah, ce cuvînt virtuos, deontologic. Ai făcut buba? Hai să-ți dea
tanti doamna dirigintă nănița la bani. Hai să te pedepsesc cu legea în mînă.
Dar asta o pot face doar țările mari. Cu pricepere
imperialistă. Noi, fraerii, știm doar un singur lucru. Să înghițim. Deci beți
încet, căci conține istorie multimilenară. Ghinion.
* * *
A, și să nu uităm cel mai important lucru. Concluzia
cea mai puternică și cea mai potrivită spațiului și timpului și momentului și
situației și țării și destinului nostru de popor puternic, dar viteaz. E o
concluzie simplă. O știți deja. Dar trebuie s-o repetăm des, să ne intre bine
în cap.
Românii merită tot ce e mai bun.
The rest is silence.
Ghinion.
Autor:
Mirel Palada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu