Doctoratele...

 

Personal, am participat doar la o susținere publică de doctorat, la Iași, practic la o ....susținere a doctorandului, care îmi era prieten, căci lucrarea de doctorat era pe un teren cu care nu aveam vreo tangență.

  În plus, era o ocazie fericită de a revedea Iașiul studenției, în compania a 6-7 maramureșeni, toți prieteni și toti absolvenți ai Universității Al. I. Cuza.

   Cu aceeași ocazie, și-a susținut doctoratul și un tânăr timișorean, mult mai inspirat decât prietenul meu, căci el a venit însoțit doar de o fermecătoare jună, aptă, prin formele ei seducatoare, să asigure o mult mai eficienta susținere a candidatului la titlul de doctor.

   Din păcate, n-am priceput nici cu acea ocazie care este contribuția Școlii de la Alma Ata în teoria comunicării, dar mi-a fost din ce în ce mai clar că nu voi finaliza niciodată propriile mele demersuri pentru doctorat! A fost atât de evident că, din cei 4-5 membri ai comisiei de doctorat, incluzând și doi academicieni, doar îndrumătorul de doctorat și încă un singur membru citiseră lucrarea  pentru care n-au avut nicio remușcare să ofere, la unison, titlul ,,cum laudae" ..., așa că rolul meu a fost doar acela ca, la partea a 2-a  și cea mai importantă a disertației, să am grijă să temperez elanul gastronomic al distinșilor universitari, să-i conving că e mult mai bună o ceafă de porc decat caviarul la care trăgeau cu ochiul...

   Revenind la partea gravă a problemei, sunt de-a dreptul șocat să constat că universitățile la care s-au girat zecile de doctorate plagiate ori Ministerul Educației nu au găsit de cuviință să ia nici o măsură împotriva conducătorilor de doctorat și a comisiilor de doctorat care au favorizat prin lipsa lor de competență aceste fraude, nici măcar decăderea din dreptul de a mai conduce doctorate ori de a acorda titlul de doctor!

Autor: Emil COSTIN