Cronici si recenzii - Mihaela CD

O emoție profundă izvorâtă dintr-un lirism  strălucitor

 

-recenzie-

 

Evadare din mine, autor Camelia Florescu

 

Cartea ''Evadare din mine''publicată la editura Olimpias-2022,purtând semnătura autoarei Camelia Florescu reprezintă o adevărată surpriză editorială  atât prin modul de concepție și structu-rare al cărții cât și prin conținutul deosebit.

Fiind colege  de redacție la revista Poezii pentru sufletul meu am citit și am ascultat multe dintre creațiile literare, muzicale și jurnalistice ale Cameliei Florescu și pot să afirm că a fost dăruită cu mulți talanți de Dumnezeu. Este o adevărată artistă  în tot ceea ce face, având o capacitate de creație uimitoare, o personalitate complexă, o artistă a scenei,a cântecului, a versului, a condeiului, o jurnalistă  adevărată, plină de talente, cu foarte multă intuiție, inspirație și creativitate.

Autoarea Camelia Florescu nu poate fi încadrată în niciun fel de tipare pentru că ea reprezintă acel Everest creativ,inedit și magnific mereu la înălțime, mereu deasupra oricăror așteptări. Din punctul meu de vedere atât ca și poet/textier cât și ca și artist/interpret, redactor și realizator de emisiuni, Camelia  Florescu  reprezintă omul care nu se mulțumește cu puțin  fiind extrem de exigentă cu ea însăși și aplicând  principiul calității și originalității cu absolut tot ce creează,muncind cu ambiție și sârguință și dăruind tot ce are mai bun!

De aceea recunosc că mă așteptam ca și această carte a sa, sǎ cuprindă o doză de surprizǎ, purtând o amprentă de unicitate și originalitate așa cum ne-a obișnuit, pentru că nici poeta și nici in-terpreta/solista și nici omul Camelia Florescu, nu e''o fată ca oricare''!

Prima surpriza pe care o observam la  cartea ''Evadare din mine''este modul unic și original în care a încadrat cuprinsul acestei cărți, în loc de binecunoscuta prefață și postfață, autoa-rea a ales să utilizeze o metodă inedită prin scrierea unor texte proprii de autor în loc de introducere și în loc de încheiere  și prin alegerea unor cuvinte simbol ''chei și lacăte'' pe care le folosește la începutul cărții (în loc de introducere ) în sintagma ''Multe lacăte, o singură cheie" exprimând astfel ''două lacăte la ușa sufletului meu care adună,scade,înmulțește,împarte și neobosit își are propriul său ritm, MUZICA și POEZIA și totuși aceeași singură cheie care să dea drumul  fluturilor mei să zboare, spre EVADAREA DIN MINE, firească perpetuă, dureros de frumoasă și deplină'' și la sfârșitul cărții( în loc de concluzie)  în sintagma titlului ales în opoziție cu primul  "Multe chei, un singur lacăt'' exprimând de această dată ''acești uriași artiști''... ''cei care reprezintă incontestabil cheile ce s-au potrivit atât de frumos în lacătul creației ascuns în cuibul sufletului meu''

Lacătul și cheia aceste simboluri pereche pe lângă sensul pe care l-a dat și l-a explicat autoarea însăși reprezintă uniunea perfectă, mularea ca o mănușă pe o mână, colaborarea și sincronizarea, potrivirea și îmbinarea, precum ziua cu noaptea sau precum soarele cu luna, care deși fie-care are o identitate bine stabilită, de sine stătătoare, totuși nu ar exista una fără cealaltă.

Astfel cartea ''Evadare din mine'' cuprinde aceste chei și lacăte care s-au potrivit perfect și care printr-o colaborare armonioasă între textier,compozitor și interpret, au dus la compoziții de succes fiindu-ne prezentate atât poeziile cât și partiturile cântecelor compuse pe versurile  autoarei care declară '' am simțit nevoia de validare''  

Cartea în ansamblul ei reprezintă un  rotond al creației ajunse la apogeu care se prezintă frumos înveșmântată în fața cititorului și iubitorului de frumos. Și după cum spuneam la începutul recenziei mele, cartea Cameliei Florescu reprezintă o surpriză prin modul de concepție și structurare, iată ca un alt element surpriză apare în car-te și anume ilustrațiile realizate de Mihai Cătrună.  Pentru a completa tabloul absolut mirific al creației dusă la perfecțiune,acesta necesită vers, muzică dar și imagini.Superbe și grăitoare sunt imaginile alese cu grijă să întregească și să pună în valoare creațiile literare și melodiile înscrise pe partituri.

Lecturând cartea de la un capăt la altul nu poți să nu observi muzicalitatea versurilor  Cameliei Florescu care are ceva aparte, are acea țesătură care îmbracă sufletul în haina trăirii, a fericirii, acel ceva care te face să tresari, acel nimb de simțire care vibrează și care fac versurile să se cânte singure chiar și fără un acompaniament pentru că deseori am observat că ele se cer a fi cântate. Versuri scrise de un suflet sensibil, pana creației sale fiind plină de emoție febrilă pe care o simte și cititorul prin acel nimb al vibrației de care aminteam.

Cartea ''Evadare din mine'' reprezintă  o carte de vizită a sufletului autoarei, care oferă cititorului speranță și iubire prin formulări profunde și rafinate ce ating coarda sensibilă a inimii într-un limbaj universal.

Prin  poeziile sale Camelia Florescu dezvăluie un caracter frumos, bine conturat și echilibrat, hrana sufletului său fiind iubirea de oameni și de frumos.Găsim chiar o autodescriere a caracterului său drept, onest și sincer în versurile:   ''Nu din întâmplare/ Sunt cu gura mare/Mă știu și prietenii și sincer n-am ce să fac/ Nu mă feresc, nu-i musai  și nu vreau să plac/ Nu pot să tac, n-am ce  să fac!'' ( Nu pot să tac)  

Mereu deschisă la nou, este un suflet luminator și pentru cei care îi sunt alături, căutând mereu să învețe și să afle lucruri noi. Nu este o persoană care să se complacă, deschisă la nou,o persoană de încredere și de cuvânt, foarte muncitoare, harnică, ambițioasă,energică și devotată fiecărui proiect pe care dorește să îl realizeze:''Eu nu cred în vorbe spuse-n vânt/Batem palma, fii om de cuvânt''...''Orice fac oriunde merg/Las urme ce nu se șterg''...''Știi că nu tac/Nu mă complac''( Nu pot să tac)  

Este un foarte bun comunicator, e omul pe care ți-l faci ușor prieten fiind o carte deschisă însă este exigentă pentru că oferă și cere seriozitate celor cu care colaborează.Mereu în pas cu timpul său, nu lasă nimic nerezolvat și nu  rămâne-n urmă, nu este depășită de timpul său niciodată: ''Lumea mă știe cum sunt/Iubesc orice amănunt/ Firul în patru despic/Sunt cam rebelă și zic''  (Stilul ram pam pam pam),''Nu-s o fată ca oricare , dar se pare c-ar fi un lucru bun/Nu mă supăr niciodată, știu, sunt ciudată/Dar am un chef ne-bun/Să te prind în joc'' (Nu-s o fată ca oricare)

Camelia Florescu este un creator desăvârșit, plină de farmec, un farmec aparte,  o poetă care adună lumina din jur și o revarsă în fluvii peste cei din jurul său. Valorile sănătoase, sfaturi  bune, aprecierea vieții ca pe un dar sunt prezentate în versurile:'' S-o prețuiești ca pe un dar s-o cinstești!''(Să cânți mereu), ''E viața ta bună sau rea/ Fii demn de ea !'' (Tik tac, tic tok, un simplu rock)

 Folosind elemente ale simțurilor tactile, olfactive și auditive, poeta dă un plus de savoare versului ajutând astfel să se dezlănțuie plenar vibrația simțirii:''prinde-mi cerul între palme'',''și-mi sărută timid un gând sub tâmplă'',''păru-mi mirosea a colț de lună'',''țipă frunzele-a iertare'', ''ochi de catifea''

Iubirea  este cântată de poeta Camelia Florescu cu o frumusețe caldă, a omului cu suflet frumos, cu dragostea omului ce-și oferă inima. ''Să fii izvorul, eu sunt apa ta,/Tu fii vioara, eu sunt muzica!''(Aș vrea), ''Rupe clipa în două și îmbracă-mă-n ea/Pune-ți inima ta peste inima mea''(Să mă-nveți)

Autoarea mărturisește iubirea sa pentru muzică în versurile:''Fereastra către lume-muzi-ca/ De ea nu mă dezic, nici n-aș putea/ Răspunsul e la tot ce am trăit/Secretul meu întreg, mărturisit' '(Așa a fost să fie: muzica!)

Dragostea pentru părinți este atât de puternică și  ea străbate din superbe șiraguri de  versuri atât pentru tatăl plecat la ceruri cât și pentru  mama pe care o adora:'' Mama, prima mea aripă/Lângă tine nu-mi e frică/Dumnezeu de bună seamă /Te-a croit dintr-o icoană''( Mamă tu îmi ești icoană), ''În gândul meu vei fi mereu, măicuța mea/Floare de dor, la piept cu drag te voi păstra'' ( Floare de dor)

'' Pentru orice fată-n lume, primul înger pe pământ/e tăicuțul ce anume o răsfață c-un descânt'' (Îngerul numit tăicuț), ''Nemărginiți, ochi de părinți/se-nchid și-aprind/Dorul,ca un șuvoi,/Ne trimite-napoi pe sub ploi/Să le fim adăpost și eroi"(Ochi de părinți)

Dragostea pentru copilul ajuns adult este cuprinsă în versurile:''Râd crizanteme afară, la fel ca-n alte seri/Când alergai prin curte,desculț, nepieptănat/ Zâmbesc în colțul gurii de parc-ar fi fost ieri/Și rostul meu de mamă se stinge neîmpăcat''(Nu e destulă vreme)

Dragostea de țară este superb creionată în versuri :''Doar un neam fără putere/Și o țărișoară ruptă/Și cam grosolan cusută/Pe la graniți, pe la colțuri/Pe la triste avanposturi''( Testament),  ''Să vă spun povestea despre țara mea/Să-nțelegeți  poate că am moștenit/Colț de rai, pământul acesta, atât de râvnit"(Yodeling from România)

Observam credința-n Dumnezeu, slava  adusă prin colinzi și texte religioase amintind de nașterea lui Isus, ''epifania'', sfânta noapte de Crăciun exclamând într-o  declarație superbă:  ''Sfânt e tatăl,Dumnezeu''(Leru-i ler, colindul meu)

În cartea''Evadare din mine'' întâlnim formulări inedite, unice, cu o cromatică originală ce funcționează asemeni unei ștampile pe cărțile  autoarei, purtând amprenta creației sale absolut încântătoare: '' coaja orelor'','' fuioare de gânduri'', ''cuțitul cu care semnăm'',''osul nopții'' , lacrimi decolorate'',''pâinea plânge sub pluguri'', ''ochiul nopții'',''orele desculțe'', ''albie de rană'', ''neaua florilor'', ''nopți ruginite'',''trec gări prin mine'',''cresc pe inimi riduri''.

Camelia Florescu arde ca o flacără flambantă în formulări solare,luminoase pline de  rafinament și strălucire:''trup de floare'','' mi-am pus iubirea amanet'', ''un rest de șoapte'', ''îmi prind în păr soarele'', ''ora arde'',''ploi de flori'',   

Autoarea dezleagă misterul fericirii, adăugând că nu e vreun secret și recunoaște că:    '' Iubirea-i puterea,ea ne este averea/ Ea e tot ce avem!(Nu e niciun secret)

Din versurile Cameliei Florescu răzbat întrebările pe care toți ni le punem pentru ziua de mâine : ''Oricine-ai fi, unde-ai umbla/Orice cu-loare de păr ai avea, Azi tu decizi dacă va fi/State și legi peste noi toți/Vor ca să fim niște roboți/Cu zâmbet fals și cu suspans să dezbine/Oare-i bine? ''( Nu mai este timp)

Pentru a amplifica starea de beatitudine în care ne invită, poeta folosește cuvinte aeriale: vise, cer,cuiburi, aripi, fluturi cu deosebite formulări spațiale ''ale inimilor stoluri'', ''aripi de ploi'', ''trup de vânt'',''maluri de vis'',''clipa plină de fluturi'',''trag zăvoarele pe cer'',''colț de rai'', '' colț de lună''

În calitate de interpretă/solistă, Camelia Florescu  are o voce amplă, puternică cu o rezo-nanță plăcută, care bucură și încântă auditoriul iar după părerea mea, noua ei dragoste, romanța, i se potrivește ca o mănușă atât din punct de vedere  muzical cât și din punct de vedere poetic.Cred că numele său atât de floral este predestinat festiva-lului cu nume de floare Crizantema de aur.

Nu poți să nu o admiri pe Camelia Florescu, este plină de talente,are sufletul plin de iu-bire și de noblețe, are o bucurie, o exuberanță și o tinerețe a spiritului sensibil, o generozitate și un magnetism-lipici cu care îi atrage pe ascultători și pe cititori.Ea dăruiește bunătate, echilibru și lasă o amprentă vie în viețile celor din jurul ei prin firea ei romantică și prin emoția profundă izvorâtă dintr-un lirism  strălucitor.

Recomand cititorilor cu toată dragostea cartea ''Evadare din mine'' ca pe o prețioasă moștenire pentru generațiile viitoare ce vor cânta  mulți ani de acum înainte aceste superbe melodii.

 

 Mihaela CD

 

 

Miracolul poeziei

Prima Iubire, Poezia-Aurelia Rînjea

recenzie

           Scriitoarea Aurelia Rînjea, poetul fizician ce ne surprinde de fiecare dată prin intensitatea și emoția  versurilor sale, iată că aflată într-o perioadă  creatoare extrem de prolifică, publică cel de-al 4-a volum de poezii  în 2022, cu titlul PRIMA IUBIRE, POEZIA, într-o ediție bilingvă: româno-franceză, la aceeași  editură LUCVAL&KEN din Petroșani, România.

            În motto-ul cu care începe această carte, autoarea ne spune cât se poate de clar în câteva vorbe ceea ce semnifică pentru propria persoană poezia: „Poezia este copilăria / Și Iubirea lumii”, iar în cuvântul său de autor cu titlul „Taina scrisului, miracol unic”,  ne vorbește din perspectiva poetului despre  ce înseamnă  să scrii. Prin scris, poeta  simte că aparține „acestui pământ”, scrisul definind-o și însoțind-o „cu aura de lumină, în bucurie și  în singurătate, în adâncul ființei mele”, acolo unde îl găsește pe Dumnezeu. Scrisul este „o mărturie”, „despre adevăr, oameni și iubirile lor”, „o reînviere a lumii”, prin care supraviețuiește acestor vremuri, „într-un tărâm de poveste” și un „miracol unic” .

             În primele pagini aflăm că dragostea pentru scris vine de pe Valea Fericirii, unde a copilărit la poalele muntelui de sare, pe Valea Slănicului. Mândră de rădăcinile sale românești, poeta se destăinuie: „Am avut norocul să mă nasc într-un neam pentru care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Un popor ales, binecuvântat, căruia Dumnezeu din Logosul Primar i-a dăruit ceva mai mult decât altora, o limbă frumoasă, generoasă, expresivă, bogată semantic, ce rezonează cu sufletul românilor, reprezentând emblema identității noastre culturale, liturghia noastră de zi cu zi, pe care o purtăm în inimă ca pe o icoană”. Satul copilăriei fiind un colț de rai în care a învățat ce înseamnă iubirea  de oameni, de Dumnezeu și de frumos.

  „Aici, în colţul meu de rai, am cunoscut lumea, într-o împletire de creaţie şi divin, ce mi-a pătruns fiinţa într-un timp al iubirii eterne”. Acolo, în satul natal, în pace și iubire, a crescut și a învățat să îl cunoască pe Dumnezeu  și să găsească adevărul. „Iubirea necondiționată a bunicilor,a părinților,rezonează prin rădăcinile adânc

înfipte în sare,într-o simbioză de adevăr și iubire”

             Amintirile poetei despre copilărie îi rămân adânc brăzdate în memorie, sunt lucruri pe care nu le poți uita niciodată, pentru că acolo  te-ai simțit cu adevărat fericit, acolo ți-au crescut aripi cu care mai apoi ai învățat să zbori „Aș vrea să vedeți în mine copila care s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și viaţa în piept”.

             Viziunea  talentatei  autoare  Aurelia Rînjea despre poezie, este îmbrăcată într-o mantie de stele culese de pe cerul iubirii infinite, folosind personificarea  ca figură de stil, pentru a-i da o identitate aproape palpabilă: „Mă atingi/ Te ating/ Ca pe o făptură ireală dar totuşi reală / Cu forme sculptate/ Din atingeri astrale”  (Luminatori), „Respirăm același timp/  Ne oglindim una în cealaltă / Cântărind pâinile copilăriei / Le dăruim ca pe nişte ştafete / La trecere între lumi / O parte din mine trăieşte în tine / O parte din tine îmi aparţine / Nu ştiu cine pe cine trezeşte / Nici cine pe cine se caută / Noaptea mă cauţi cel mai mult” (Eu și Ea), dar  poezia  este în același timp și  o stare, o ascendență, „un salt cuantic”, „o străfulgerare  sacră'', „o binecuvântare care te cuprinde ca un duh”, „o stare celestă”, „o rugăciune în care te contopești spre a te integra absolutului”, iar  pătrunderea într-o altă dimensiune se face prin poezie, „de unde te întorci purificat, încărcat de frumusețe”, „O retragere către sinele tău, într-o singurătate în care îţi auzi şoaptele Eu-lui, unde te poţi exprima liber şi unde auzi cuvintele Creatorului. Odată descoperită, trăită unic şi sfânt această stare, aspiri către ea, o cauţi ca pe un loc în care vrei să evadezi şi în care te simţi tu însuţi, aşa cum te-a lăsat Creatorul în dimineaţa existenţei tale”.

            În volumul de poezii PRIMA IUBIRE, POEZIA  ne este decriptat  miracolul poeziei

care e explicat penetrând portalul timpului undeva departe: „Poezia vine dintr-un alt timp / Dintr-un timp altfel / Ca o revenire la viață / Dintr-o stare latentă / Pentru iubirea pe care / Doar cu inima o atingi” (Teleportare), acolo unde autoarea levitează în violet într-o stare de libertate: „Pe fâșia mea de curcubeu/ Mi-am creat condițiile inițiatice /De a levita în violet cu Poezia”... „Printre flashurile lumilor viitoare / Îmbrăcate în magia universului liric / În care să respir cosmic prin toți porii”(Levitații), „O recunoaştere şi o trăire / Într-o metafizică a Luminii”(Modelare), „Dispersând Lumina în râuri de trăiri / În fluvii fără stăvilare/ Spălând lumea de păcate/ Într-o Înviere de zile mari/ O lume ce va începe” (Va începe), „Fiecare poem – o catedrală / În care Dumnezeu coboară / La Cina de Taină” (Astral).

            Poezia se naște din iubire, durere, singurătate,  dar și din setea de frumos, iar acest lucru este confirmat de autoare în versurile:  „Dacă n-ar fi iubirea / N-ar fi Poezia / Dacă n-ar fi durerea / N-ar fi fost Poezia / Dacă n-ar fi singurătatea / N-ar fi Poezia”  (Dacă n-ar fi).

Poezia este o căutare a sinelui dincolo de hotarele nevăzutului, o evadare din propria persoană terestră într-un alt loc, aterestru, unde găsește lumina, „ca o întoarcere acasă / la prima dragoste” (Cu demnitate). Poezia nu a apărut, ci era născută în poetă:  „Nu ai apărut / Aşa de undeva / Erai de mult în mine / Ca o sete adevărată / Ca o făptură fermecată / Ce mă iubeşti / Şi nu mă părăseşti” (Ca o iubire), „Ţi-e sufletul alb infinit / Templu de leagăn / Pentru Soarele clipei / Dăinuind pe pământ / Printre suflete roze / Cu trăiri violet / Dormi ca un prunc / În sufletul meu / Apoi creşti / Îmbrăcându-mi viaţa-n cuvinte” (Ca un prunc).

            Toate drumurile poetei Aurelia Rînjea duc către Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor și Făuritorul absolut al tuturor  cărărilor destinului, al tuturor vrutelor și nevrutelor, al tuturor văzu-telor și nevăzutelor, într-un cerc de lumină în care  cuprinde infinitul cel nemărginit, iar  drumul poeziei duce tot către EL: „Călătoria mea în ființarea Poeziei / Are susur de munte / Precum un izvor din cuvinte”... „Toate drumurile duc la tine Doamne / Toate rugile și poemele / După chipul şi asemănarea Ta / Unde amintirea devine reamintire” (Periplu).

            Singurătatea o determină pe poetă să scrie în limba îngerilor,  ajungând la întâlnirea ce-lestă  cu spiritul creator: „Înțelegându-mi viața / Până la ultimul cuvânt / Din castelul singurătății / Unde am scris în limba îngerilor / Pentru cititorii nevăzuți” (Cenușăreasa)

  „Mâna mea scrie ca o măsură / A celor ce sunt şi vor fi / Prin graţia Lui” (Grație), „Eşti ardere totală / A tot ce putem fi / O formă magică prin care Lumina/ Trece în mine şi ajunge la Dumnezeu” (Drum magic), „L-ați văzut cumva pe Poet/ Stătea de vorbă cu Dumnezeu” (Interogare),

 „În tăcerea poetului / Se aud paşii lui Dumnezeu” (Faceți liniște).

             Citirea poemelor din acest volum confirmă încă o dată scriitura binecuvântată de Dumnezeu cu talent și har a poetei Aurelia Rînjea, personalitate marcantă a literaturii  române contemporane, căreia  îi dăruiește o zestre consistentă de volume de autor, ce vor rămâne dovadă a iubirii sale nemărginite pentru oameni și pentru poezie, peste  veacuri.

            Talentata scriitoare Aurelia Rînjea înalță un templu de lumină poeziei și creației literare, ce și-a găsit sălaș în sufletul său, dincolo de pământ și de univers, dăruind lumii iubirea pe care a primit-o, necondiționat, pur  și adevărat, în  cartea

 PRIMA IUBIRE, POEZIA, pe care o recomand

 cu toată căldura și pe care vă invit dragi cititori să o comandați și să o citiți.

Mihaela CD

 

 

 

 

 

 

 

Firul bucuriei, un dar pentru noi toți

recenzie

Rețete de suflet, Gabriela Raucă

 

Poeta Gabriela Raucă  ne surprinde în acest început de primăvară cu o publicație nouă, proaspătă și aducătoare de bucurii: Cartea ''REȚETE DE SUFLET''publicată la editura Pim, Iași 2022, în două volume de poezii. Denumirea  acestor volume''REȚETE DE SUFLET' nu a fost aleasă la întâmplare, pentru că  poeziile din aceste două volume  asta și sunt: rețete culinare  pentru suflet, pentru că sunt în versuri, îți alină dorul și dragul din inimă, amintirile din copilărie, din vremurile bune, când toți cei dragi erau aproape și masa era plină și când nu erau atâtea locuri goale la masă.

Scriitoarea Gabriela Raucă este o artizană a fineții şi a bunului gust dar și al delicatesurilor, fiind o gospodină desăvârșită și o talentată artistă ce scoate din mâinile sale adevărate opere de artă dulci și parfumate de ți-e milă să le mănânci ca sǎ nu le strici forma încântǎtoare. Doar privind fotografiile acestor minunății îți trezesc o poftă de îți lasă gura apă. Și dacă apetitul are legătură cu privirea, cu imaginea  a ceea ce vezi și poftești, ei bine în cazul acestor volume, ele au legătură și cu sufletul pentru că printr-o ingeniozitate magică numai de ea știută, Gabriela Raucă reușește să  redea în versuri atât rețeta propriu-zisă cât și sentimentele, să readucă în fiecare cititor amintiri de familie, din copilărie, din tinerețe, să ofere hrană sufletului prin aceste ''REȚETE DE SUFLET''

În fiecare familie firul bucuriei este transmis din generație  în generație, ducând mai departe valorile, tradițiile și obiceiurile dragi ale locului sau ale familiei.Toți lăsăm  ceva din gena noastră urmașilor noștri și chiar dacă nu pare evident de la început, la un moment dat suntem surprinși să ne recunoaștem  pe noi înșine în pasiunile, îndeletnicirile sau hobby-urile copiilor sau nepo-ților noștri. Acest fir al bucuriei nu se rupe, el se transmite mai departe pentru a înflori și a  da roade pe viitor, pentru a bucura sufletele celor ce vor veni după noi.

Iată că și în familia Gabrielei Raucă  există acest fir al bucuriei pe care scriitoarea l-a moștenit de la mama si bunica sa.Nu întâmplător pe coperta volumului nr.1, din ''REȚETE DE SUFLET'' se află un tablou impresionant al bunicii  scriitoarei, o figură blândă, albită de vreme,cu trăsături clare și bine definite care lasă să se întrevadă fru-musețea sa din tinerețe, o femeie foarte harnică, o foarte bună gospodină care din spusele autoa-rei  făcea mâncare pentru nunți și evenimen-te, fiind și o foarte bună organizatoare și foarte îndemânatică. Bunica a predat la rândul său  firul bucuriei la copii și la nepoți, mai întâi la mama Gabrielei, care trecută și ea deja în lumea fără durere, i-a lăsat Gabrielei dragostea de literatură, de versul duios și mlădios,dragul de a găti, istețimea și ingeniozitatea în bucătărie printre deserturi și  aperitive.

Poza mamei sale este și ea la loc de cinste în volumul al doilea la pagina numărul 7. O femeie  superbă ca o actriță care lasă să se vadă nu numai un chip frumos dar și o frumusețe și o blândețe interioară, cu trăsături fine și delicate și cu o privire a ochilor din care răzbat licurici de iubire chiar dincolo de timp. Mama scriitoarei Gabriela  Raucă i-a lăsat acesteia firul bucuriei, dragostea pentru frumos, bunătatea, duioșia, ta-lentul  în bucătărie dar și dragostea pentru poezie, ea însăși scriind și recitând versuri. Scriitoarea ne invită  așadar într-un periplu printre amintirile sale,oferindu-ne nouă tuturor cititorilor, un dar neprețuit, o bucată din firul bucuriei primit moș-tenire de la mama sa, unele dintre rețetele de suflet fiind lăsate chiar de mama sa.

Primul volum  ''REȚETE DE SUFLET'', reprezintă  o ''carte de bucate în versuri''  și în-cepe cu o prefață denumită ''Mozaic în versuri'', scrisă de Iulia Moroșanu în care aceasta ne vorbește despre reușita autoarei de a îmbina universul culinar cu universul literar. În  cuvântul autoarei ''Vis dulce''  Gabriela Raucă  ne  invită într-un vis în care o putem vedea  cu puterea minții  pe mama sa, mereu veselă, pozitivă, fericită  și frumoasă, ce  era ''ca o zână  în palatul ei cu aromă  de bunătăți'' , recitându-i versuri și povestind despre bunica autoarei care îi dăruise o copilărie fericită. Urmărind sfaturile mamei și ale bunicii  autoarea a avut inspirația de a pune în versuri cele învățate și au ieșit aceste  ''REȚETE DE SUFLET''''Lasă-n viața ta amprente/Și urmași fără de teamă/Bucură-te de talente/Fii artistă, dar și mamă!''(Credo)

Din cuprinsul volumului 1 reținem  antreuri, bucate fel de fel, fursecuri și alte dulciuri de casă  precum și tarte și prăjituri. Rețetele Gabrielei Raucă  conțin de toate: mod de preparare, ingre-diente, sfaturi și fotografii.Ce îți mai lipsește? Doar voința să le urmezi. Dar și de acest aspect a avut grijă autoarea, căci versurile te îmbie, te fac să vrei să încerci totul chiar dacă nu le-ai mai făcut niciodată:'' Dacă-ți scriu o poezie/Va fi sigur un motiv/ Să mergi în bucătărie/Să faci chec aperitiv/Iar rețeta e ușoară/Și-o faci cu ce ai în casă/Chiar dacă e prima oară/Ea va fi foarte gustoasă''(Chec aperitiv)

Scriitoarea prezintă drăgălaș rețetele, făcând imposibil să nu le observi și să nu le admiri mai ales că avem și fotografia și știm și cum trebuie să arate, iar imaginea se știe că face cât o mie de cuvinte '' Merită superlative/Că au gust senza-țional/ Printre alte aperitive/Au efect, excep-țional''(Mingiuțe de brânză cu struguri),''Iar această bunătate/Va fi foarte apreci-ată / Pe masă, printre bucate/Pe platouri așezată''(Ruladă cu brânză)

Versurile Gabrielei Raucă sunt de o claritate și o curățenie sufletească debordantă,  fără a lăsa dubii, incertitudini, poezia alunecă ușor, potrivind parcă ,fiecare cuvânt la locul său ca într-un șirag alb de perluțe identice. Poezia curge, precum un firișor de apă este fluidă  și fluentă, o citești dintr-un respiro și o înțelegi,fiind deasemenea și un mod de a asimila și a memora foarte rapid și ușor orice rețetă. ''Și  te pune acum pe treabă/Dacă asta ai ales/De nu-i clar, mă mai întreabă/ Despre ce n-ai înțeles!''

Rețetele Gabrielei Raucă te duc în ispită fără dar și poate, fapt recunoscut și de autoare: ''Te vor duce în ispită/Când le vei vedea pe toate/Și-ai să guști câte-o clătită/Sau chiar două, că se poate.''(Clătite umplute cu carne tocată) Printre sărmăluțe, ciorbe, tochitură moldovenească  și alte bunătățuri, găsim și o rețetă veselă ''Zacuscă veselă''  în care autoarea  ne prezintă o horă a bunătăților din fiertură: ''Dând gust și savoare pură/Veseliei de pe foc/Iar eu mă găsesc deodată Într-un rol de scamatoare/Pe o scenă-nconjurată / De priviri iscoditoare''

Și după atâtea delicatese parcă ar merge și un desert ce spuneți? ''Un sirop gros pregătește/ Învârtind doar într-o parte/Iar atunci când clocotește/De pe foc să-l dai deoparte''. Oare ce credeți că pregătim?  ''Fursecuri Zâna''dar  mai urmează cornulețe, plăcințele, inimioare cu vișine, nuci, piersici, tarte, prăjituri, chec, tot ce îți dorește inima. Și dacă credeți că le-ați văzut și le știți pe toate, ei uite o prăjitură  de care nu cred ca ați auzit ''Prăjitura deșteaptă'' 'La urmă eu îți voi cere/Să privești ce s-a'ntâmplat/Cum de la sine putere/În trei părți s-a separat/S-o privești, n-o să te saturi/ De o vezi cum te așteaptă/Așezată în trei straturi/ Că de-aceea e deșteaptă''

În volumul al doilea  prefațat tot de poeta  Iulia Moroșanu cu titlul:''Dulce reverie'' întâlnim o sin-teză a tuturor talentelor scriitoarei, îngemănate cu talentul culinar și cu priceperea în arta decora-tivă.Volumul începe cu poezia ''Tradiții  aromate'' în care scriitoarea Gabriela Raucă  își amintește de iubita sa mamă care făcea prăjituri dându-i sfaturi bune, învățând-o să fie harnică, bună și să scrie poezii. În cuprinsul acestui al doilea volum vom găsi  torturi cu denumiri din cele mai interesante : ''Dansul florilor de câmp'','' Poiana căluților'', ''Doza de bere'', ''Soarele și luna'' ,''Răcoarea pădurii'', ''Locuință dulce'' , apoi dulciuri de casă  tradiționale din care nu lipsesc: cozonacii , plăcintele, pasca cu smântână și mucenicii. Iar scriitoarea bineînțeles că nu a uitat de sărbătoarea Crăciunului căreia îi acordă o importanță deosebită mai ales prin mesele festive și prin  căsuțele din turtă dulce  pe care le realizează cu  mare bucurie și măiestrie.

Scriitoarea Gabriela Raucă,parcă continuând povestea în care mama sa era o zână,  transpune și în rețetele sale imagini de poveste '' Chiar de-i joaca, dragă-ți este/Și te simți teleportată /Într-o lume de poveste/Cu eroi de altădată/Și găsindu-te deodată/Departe-n copilărie/Iei din lumea ferme-cată /Basmele în poezie'' (Torturi,torturi, torturi), Copilăria revine la fel de prezentă și în versurile:'' Joacăte-n bucătărie/Cum făceai cu plastilină/ Cândva în copilărie! /Din bucăți mici colorate/ Jucării confecționează/Și la rând sau împrăștiate/ Pe tortuț le decorează''(Poveste de iarnă)

Scriitoarea Gabriela Raucă este o fire romantică și sensibilă, ce are o delicatețe și o finețe în  versuri chiar și în rețete de prăjituri:'' Vorbește Soarele cu mândra Lună/Și  îi aruncă o privire dulce/Pe când, ea îi urează''Noapte bună''/Și-i spune''Somn ușor!,ca să se culce/Dar Soarele, să plece nu se-ndură/Fiindcă mai este încă, ziuă plină/Pe jumătatea lui de prăjitură/ Cât  el mai strălucește, e lumină" (Soarele și Luna)

Inspirația scriitoarei vine  din imagini, din povești, din amintiri  și devin apoi rețete de torturi în versuri, adică  ''REȚETE DE SUFLET': ''Trăia a lui însingurare/De briza mării mângâiat/ Eu l-am văzut din întâmplare/Și-acest tablou m-a inspirat/Imaginația mă duce /Parcă-ntr-o lume de fantasm/Făcând dintr-o poveste dulce/Un tort frumos, cu gust de basm'' ( Inorog la malul mării)

Sufletul bun și plin de dărnicie pe care scriitoarea Gabriela Raucă l-a moștenit din acel fir al bucuriei lăsat de mama și bunica sa, iată că transpare și în această carte, nu numai prin  împărtășirea acestor minunate''REȚETE DE SUFLET''dar și prin versurile: ''Mi-au rămas în minte mie/Multe vorbe-adevărate/Prinse din copilărie/ Și în viață aplicate: De îți intră-un om în casă/Orișicând să te căznești/ Să pui bunătăți pe masă/ Arătând că-l prețuiești''(Mese festive... poezie în sufragerie)

Un capitol special este oferit sărbătorilor de Crăciun când  scriitoarea și artista Gabriela Raucă este tare ocupată să aducă bucurie în sufletul celor mari și mici din jurul său, familie prieteni și rude, cărora le dăruiește câte o căsuță din turtă dulce făcută  chiar de mâinile sale. Am văzut nenumă-rate fotografii și m-am minunat lavederea acestor bijuterii  atât de migălos lucrate. Fiecare detaliu fiind construit, colorat și copt separat și adăugat în căsuțe: figurine, mobilier, decoruri, covoare, flori, televizor, scăunele, ferestre, brad de Crăciun împodobit, etc.Doamne câte minunății pot face aceste două mâini dibace și o inimă de artist plină de har și de iubire ale Gabrielei Raucă! Iată îl văd și pe Moș Crăciun,este prezent, nu lipsește! : ''Adoarme Moș Crăciun în casa dulce/Simțind în nări miros de scorțișoară/Și-i este bine, de nu s-ar mai duce/Să-nfrunte iar troienele de-afară'' (Po-veste dulce), iar  căsuțele din turtă dulce imagi-nați-vă dragi cititori că sunt și  luminate, au chiar și curent electric! ''Și mă rugau nepoții mei seară de seară/-Haide, aprinde iarăși becul, bunicuță/ Ca să privim pe la ferestre, de afară/Și să vedem ce se întâmplă în căsuță!( Confort dulce)

Timpul a trecut fulminant, m-am trezit de-odată că  am ajuns spre finalul celui de-al doilea volum cu ''REȚETE DE SUFLET'' și imi pare rău, căci călătoria prin lumea fascinantă, magică și de suf-let a ''bunătăților culinare'' oferită de Gabriela Raucă va lua sfârșit...

În ultima rețetă pe care ne-o oferă autoarea Gabriela Raucă, cu titlul ''Șantier de turtă dulce''aceasta ne dă un sfat așa cum l-a primit și ea de la mama și de la bunica ei ''Gata când vor fi să fie/Frumoase și aromate/Vei simți o bucurie/Să le dăruiești  pe toate'', și acest sfat nu poate să vină decât dintr-un suflet altruist care procedează la fel și care stă nopți în șir și muncește necontenit săptămâni în șir ca apoi să dăruiască aceste căsuțe  în semn de prețuire și bucurie  celor  dragi din jurul său.

Cartea ''REȚETE DE SUFLET''  în două volume este un dar din dar, oferindu-ne  bucurie din  bucurie,  ''REȚETE DE SUFLET''  rupte din suflet, dintr-un suflet cald, altruist, gingaș și sensibil  care dorește să  împartă bucuria și  arta magică pe care  le deține, cu toți oamenii de bine, cu cititorii  cărora le dă  din firul bucuriei sale  și care  printr-un gest de mare noblețe  și onoa-re  dorește să aducă cinste memoriei  mamei și bunicii sale care o privesc cu siguranță de undeva de sus și care sunt mândre de  rezultat!

Recunosc că citirea acestor volume m-a lăsat cu o poftă incredibilă  de toate bunătățurile prezen-tate în aceste două volume dar și cu bucuria în suflet de a fi descoperit un talent unic, original și autentic acela al îngemănării rețetelor culinare cu versuri izvorate din sufletul poetei Gabriela Raucă, rezultând ''REȚETE DE SUFLET''. Mulțumesc pentru acest prețios dar de suflet scriitoarei Gabriela Raucă, îi transmit felicitări din toată inima și mult succes în toate proiectele viitoare. Recomand  cu deosebită căldură  aceste superbe volume ''REȚETE DE SUFLET''  pentru a se găsi în fiecare casă și a transmite acel fir al bucuriei de care cu siguranță toată lumea are nevoie!

Mihaela CD

 

 

 

În dans graţios cu iubirea

NUNTA DE FLUTURI de Carmen Doreal

Bucuria întâlnirii cu un suflet de artist ca acela al poetei artiste Carmen Doreal mi-a lăsat impreg-nat în memorie un sentiment de  eleganță, fantezie și duioșie precum un dans  grațios de fluturi.

Cartea NUNTA DE FLUTURI ce poartă semnătura autoarei Carmen Doreal, apărută în 2022 la editura Princeps Media din Iași, România, ne invită într-un periplu de visări,reflecții și trăiri filozofice ce se îngemănează cu o rafinată expresivitate artistică într-un templu al creației unde poeta aduce drept ofrandă, poeme de mare sensibilitate, pe altarul arzând și fierbinte al iubirii.

Pe coperta cărții NUNTA DE FLUTURI întâl-nim o minunată pictură ce ne atrage ca un magnet, printr-o culoare de  roșu flambant predominant, care îi aparține artistei Carmen Doreal și care nu întâmplător poartă denumirea de Romeo și Julieta, reprezentând simbolistic chiar tematica iubirii aleasă de autoare pentru această carte.

Iubirea este tot, am fost creați din iubire și fără iubire nu ar exista nimic, nici măcar firul ierbii ce crește din iubirea părintească a pământului. Iubirea înseamnă  lacrimi și surâs, înseamnă pământesc și divin,  înseamnă apus și răsărit.''mi-e imposibil să încep dimineața/în lipsa ta/mai degrabă/ aș primeni primăvara departe/într-o altă poveste de iubire/trăită lângă tine/într-o altă viață/dincolo de această clipă /îmbrăcată sumar''(Ce-i lipsește unui om să fie fericit?)

Lăsându-și liberă fantezia, autoarea,dezlănțuie filamentul său creator într-un  festival spiritual și original al iubirii dezinteresate în care nu datorează justificări și nu  urmărește să convingă ci pur și simplu iubește, precum spune Paulo Coelho ''Nu este nevoie de motiv pentru a iubi'':''într-o singu-ră viață/cu o singură  bătaie de inimă/dragostea respiră tandru/în jurnalul vărsătoarei/de ape''(Jurnalul vărsătoarei de ape)

 Într-un crescendo de trăiri vibrante și pline de candoare, autoarea evadează din realitate într-o lume a simțirii unde iubirea devine palpabilă și împlinită.''ne atingem visele neștiut/ trăim minunea întâlnirii noastre/ cu ochii deschiși/ respirăm unul în brațele celuilalt''(Noaptea scrisă cu stele departe)

În versurile pline de visare, doruri și năzuințe ale autoarei  se observă iubirea creatorului însetat de dragostea pentru poe-mul metaforic  inspirat din pictură. Fiind nu doar o poetă talentată dar și o pictoriță deosebit de talentată, Carmen Doreal, da vorbire culorilor în poemele sale prin: ''câmpul cu maci'',''anotimpul verdelui crud'',''raze aurite'',iar picturi imaginare prind viață într-un tablou holografic cu o melodicitate originală și surprin-zătoare:'' trec norii / noaptea rostogolește / stele aprinse în ape vii /dimineața sfâșie / cearceafuri vapo-roase /răvășite de aer /în zori/ în jurul umbrelor noastre/regăsite''(Sirtaki)

Până la urmă,ce contează cu adevărat este exact ceea ce spunea Victor Hugo:''Cea mai mare bucurie a vieții este să fii convins că ești iubit''

acest lucru este evident și din versurile poetei Carmen Doreal care dorește să identifice, să gă-sească dovada certă și convingătoare a iubirii: ''dacă mă citești iubi-tul meu/ înseamnă ca visele mele/ au ajuns până la tine/risipesc întunericul dintre noi/înseamnă că m-ai ales/în nopțile albe/ să îți fiu bucuria aurită de lună' (Scrisoare către tine iubitul meu)

Poeta Carmen Doreal se identifică cu creația sa într-un tot unitar pentru că ea respiră prin fibra slovei așezate în vers, iar cuvântul său trăiește prin ea.''cred în tine poezie, ești prietena mea cea mai bună/ în nopțile albe/îmi ții empatică/volubilă companie/cred în tine poezie/ îmi dăruiești aripi complemen-tare/anticipând fericirea.../ cred în tine poezie/mă consolezi inspirator/ ridicându-și moralul/'' (Cred în tine poezie)

Această uniune perfect rotundă între operă și creator,dă un aspect sferic de început fără sfârșit,de existența dincolo de orice hotare. În spiritul acestei sfericități există în creațiile poetei o întoarcere și o reintoarcere la cuvintele și temele prefe-rate cu valoare de simbol precum: ''câmpul cu maci'', ''fluturii'', ''umbrele'', ''iarba'', ''aripi'', ''răni'', ''toamna'', ''nori'', ''frunze'', ''rostogolire'', ''sângerândă însângerată'', ''translucid și fier-binte'' etc.

Poeta îndrăgostită de sentimentul iubirii, dă viață unor poeme profunde prin crearea emoției, prin simțăminte și trăiri care vindecă și oblojesc răni ale sufletului cititorului într-o terapie a iubirii: ''resuscitat/ precum o întâlnire/ răscumpă-rată într-o carte/ pentru câțiva arginți /se întru-pează povestea noastră''(Holograma cu fluturi)

Cu eleganța-i specifică și cu o deosebită măies-trie poeta Carmen Doreal construiește poeme,ce zboară grațios asemeni unui fluture parcă valsând într-un dans tandru între trecut și  prezent.''să uiți că va fi iarnă/ și deasupra timpului tău/câtă risipă/cât de multă risipire/în cuvinte'' (Asemenea frunzelor)

Prin amprenta unică cu mireasmă proprie pe care o lasă și prin valoarea poemelor cuprinse în volumul NUNTA DE FLUTURI, poeta Carmen Doreal pune încă o piatră de te-melie literaturii române contemporane.Sincere felicitări au-toarei și la cât mai multe succese literare și artistice!

Mihaela CD

 

 

 

Iubirea, mai presus de toate

recenzie

Catia, gustul amar al trădării 

Mara Popescu -Vasilca

 

Romanul ''Catia, gustul amar al trădării'' este unul dintre romanele bine cunoscutei scrii-toare canadiene de origine română  Mara Popescu -Vasilca care face parte din colecția romanelor de dragoste: ''Dragostea, arză-o-ar focul'' o ediție co-rectată, adăugită și reeditată la editura Globart Universum  din Montreal, Canada, 2022.

Așa cum ne-a obișnuit scriitoarea Mara Popescu-Vasilca în  romanele sale, aceasta prezin-tă diverse aspecte ale vieții creând personaje inspirate din viața reală, care trec prin perioade extrem de interesante și palpitante ale vieții cu greșeli pe care și le asumă și care vor influența

parcursul acestora.

Cartea ''Catia, gustul amar al trădării'' este o poveste tristă a unei femei care  gustă din amarul vieții trecând prin perioade grele, crezând  că a găsit iubirea, dragostea și fericirea adevărată urmate  apoi de perioade de deznădejde, neîncredere, trădare și pelin.

Felul în care autoarea ne prezintă  povestea printr-o destăinuire narativă, cu ajutorul unui alt personal Paula care este cea mai bună prietenă a Catiei și cu care nu s-a văzut de mult timp, punându-și  la zi cele întâmplate în perioada cât nu s-au văzut, face ca cititorul să aibă acces la istoria acestei femei de la prima mână, fără intermediari, la persoana întâi, ceea ce face legă-tura cu cititorul mai solidă și mai interesantă.

Un alt aspect interesant este franchețea cu care sunt redate faptele, lucru întâlnit în toate roma-nele autoarei, care face din aceasta un scriitor al realității oricât de dură ar părea aceasta, al adevă-rului spus verde în față fără menajamente astfel oferind cititorului șansa la a reflecta și a înțele-ge el singur modul în care a judecat personajul respectiv într-un anume moment în luarea anu-mitor decizii.

Deși subiectul romanului este total diferit față de celelalte romane el are un punct comun care reprezintă epicentrul romanelor Marei Popescu-Vasilca și anume căutarea fericirii, căutarea iubi-rii  plenare care te împlinește și care te ajută să înflorești și să rodești asemeni unui pom.Un alt punct comun al romanelor Marei Popescu -Vasilca îl reprezintă  greșelile pe care le fac personajele sale în alegerea parte-nerilor ce se dovedesc nepotriviți în mare parte și modul în care prezintă cititorului aceste greșeli ale tinereții perso-najelor fără să le acuze ci lăsând citito-rului șansa să aleagă și să vadă ambele fețe ale medaliei, să discearnă singur dacă  e bine sau nu cum a procedat.

Deseori confuzia între dragostea carnală și iubi-rea profundă și adevărata duce la rezultate dezas-truoase care nu aduc armonie și clădirea unui  cuplu solid lucru evident arătat în romanele Marei Popescu -Vasilca.Prin acestea, scriitoarea oferă lecții subtile de viață cititorului arătându-i cum să nu facă și unde poate greși în viață.

Modul în care scriitoarea face referire la divini-tate ne arată legătură strânsă cu credința-n Dumnezeu , un alt aspect pe care îl vom întâlni în toate romanele sale și care dorește să inducă subtil  ideea că atunci când suntem la ananghie toți facem apel la ajutorul divin, toți închinăm o rugă o cerere de ajutor de luminare pe calea adevărului și a pocăinței.

Greșelile pe care le face Catia în viața sa  sunt asumate și recunoscute în fața prietenei sale Paula  care este un  personaj din altă carte a Marei Popescu- Vasilca,'' Paula, împlinire târzie'' un personaj care este la fel în căutarea fericirii, a dragostei a căminului plin de armonie, a stabili-tății  înfloritoare și care  și ea a trecut prin diverse experiențe și încercări ale vieții.

Deși sunt prietene și au crescut împreună în același cartier parcursul vieților lor este dife-rit  însă tocmai acest aspect  foarte interesant atrage cititorul și îl  invită să citească și povestea Paulei  din romanul ''Paula împlinire târzie'' ofe-rindu-i în acest fel o continuitate a  istoriilor de viață ale acestor două femei interesante, Paula și Catia.

Fără a dori să dezvăluie cititorilor poves-tea  romanului, lăsându-i să o descopere singuri, aș vrea să punctez un alt aspect interesant al romanului și anume că iubirea de mamă  este evidențiată la fel ca și în romanul ''Ursula o mamă jude-cată de copii'' unde se arată la fel ca și în acest roman că dragostea mamei trece dincolo de dragostea și iubirea pentru orice bărbat, este o dragoste mai presus decât orice greutăți pe care le întâlnește în viață iar maternitatea ca și o  ancora 

oferită de Dumnezeu acestor femei, le ancorează 

în credință și le face mai puternice decât erau înainte de a deveni mame.

Catia trece prin gările vieții ca un tren care oprește în stații dar merge mai departe, chiar dacă încărcătura în vagoane crește, anumite personaje coboară din tren dar urcă altele,  se nasc patru copii și responsabilitățile cresc dar acestea nu o sperie din contră o fac mai puternică.

Foarte interesant și sentimental este finalul cărții în care Catia trimite scrisori fiecărui copil mărturisind cine este tatăl lor, dând câteva detalii  și unde pot fi aceștia găsiți și cerându-le iertare copiilor ca un semn al descărcării sufletului, un mod de eliberare de păcat și de eliberare de niște secrete grele pe care le purta în suflet.

''Catia, gustul amar al trădării'' este o carte despre căutare, despre greșeli, despre trădare și iertare, despre durere fizică și psihică, despre răni adânci  și despre pocăință, totul în numele iubirii. O carte cu valențe psihologice ce te poartă pe meandrele nebănuite ale sufletului unei femei.

Felicitări autoarei Mara Popescu-Vasilca, ctitor de personaje complexe ce lasă în urma sa lecții de viață și învățături interesante cititorilor români din lumea întreagă.

 

Mihaela CD

 

 

Vraja iubirii în scrierile autoarei AureliaRînjea

 

COPIII ȘI POEZIA

-recenzie-

 

           Cartea COPIII ȘI POEZIA, ediție bilingvă, română-franceză, Editura LUCVAL& KEN 2022, cuprinde creațiile literare ale scriitoa-rei Aurelia Rînjea, cu care a participat la Concur-sul internațional de literatură, NAJI NAAMAN, din Liban 2021, la care a obținut „Premiul pentru Creativitate”.

Cartea COPIII ȘI POEZIA este o invitație adresată oamenilor mari, îndemnându-i să-i ajute pe copii să descopere Poezia! Cartea cuprinde și reflecții ale autoarei despre Poezie, cât și despre nevoia de frumos, în această lume plină de neiu-bire. Poeta consideră că Poezia așteaptă latent în sufletul fiecărui copil, să fie trezită ca o prințesă printr-un sărut magic, printr-un  stimul interior sau exterior, care poate fi oricare dintre noi, părinte, bunic, profesor, scriitor sau înger. „Ajutați-i să o descopere!” ne îndeamnă autoa-rea! Ea este un miracol ce poate fi sădit în sufletul fiecărui copil, pentru a descoperi că lumea poate fi mai bună și mai aproape de el!   Pentru Poeta Aurelia Rînjea poezia înseamnă aca-să, locul unde a copilărit, unde a crescut, „unde au început toate lucrurile și iubiri-le”, înseamnă „o Țară în sine”, pentru că este „o poveste în limba mea română”,construindu-și lu-mea sa așa cum și-a dorit-o. În cuvântul său de autor, scriitoarea ne destăinuie că dragostea pentru  poezie a  moștenit-o de la tatăl său și că poezia este„ca o dragoste necondiționată”,„un spațiu cu

 multe dimensiuni, unde timpul nu se măsoară, doar ascultă”. Pentru autoare, poezia înseam-nă și „consolare, mângâiere, confesiune și iubire necondiționată”, dar și un „periplu unic, ca pe un salt cuantic printr-un efect tunel cosmic, o străfulgerare sacră printr-o barieră existențială a spiritului dincolo de hotarele nevăzutului, o scânteie între lumi”.

         Cartea COPIII ȘI POEZIA este dedicată nepoțelei sale Alexia, raza sa de soare: „Ne îndreptăm / Spre Soare să-ți arăt / De unde răsare / - Tu de unde știi Buni? / - Pentru mine a răsărit / De două ori! / O dată când s-a născut / Mama ta și o dată / Când te-ai născut tu” (Încotro). Prin nepoțica sa, bunica își găsește sensul și rostul: „În ochii tăi mă vindeci / De umbrele drumurilor / Care nu se întorc / Călătorindu-mi viața / Într-un ecou prin timpul tău” (În lumea Alexiei) și pentru poetă este sărbătoare: „Când vii la mine Copilă / E sărbătoare / Salcâmii dau năvală în stol / Cu bucuria în trenuri / De primăveri” (Bucurie).

Între bunica Aurelia Rînjea și nepoțica Alexia s-a creat acea complicitate unică  bunic-nepot, o lume numai a lor,  în care cele două pătrund cu bucurie,  iar „Când rămâi la mine / Soarele face tumbe pe cer / Stelele se joacă în albia lor / Cu stropi de lumină” (Un soare), pentru că „În fața ta Alexia/ Apele se retrag/ Busola își schimbă nordul / Geana de lumină cântă / Deschizi nemărginirea / Cu un acord de pian” (Metamorfoze)

Bucuria celor două este atât de mare încât prin joaca lor modelează oameni din plas-tilină „Și-i îmbrăcăm / În suflu de iubire / Printre interogațiile / Repetate / Ale pendulului cosmic / Cu bătăi de inimi / Și pași de stele” ( Ritm propriu). Iar prin joaca lor cele două, crează  „Poduri de iarbă”,„Flori de cireș”,„De la mine la tine”  (Inocență).

             Într-o descriere de excepție, scriitoarea Aurelia  Rînjea ne  descrie și în alt mod poezia, ca „O evadare printr-o poartă de trecere precum cea dintre\ viață și neviață, dar reversibilă, un portal energetic între lumi, unde auzi glasul Creatorului care reverberează în noi, pe diferite niveluri, în zone ale spiritualităţii, rezonând între uman și divin, generând bucuria de a trăi. Portaluri interioare se deschid dintr-un subconștient latent, peste care cortina lumii își așterne liniștea și care din când în când se ridică vizionar, într-un spectacol cosmic de lumini și umbre, rezonând pe frecvențele sufletului și unde ființează Poezia, lăsându-ne să vedem doar cât ne este permis să vedem. Poezia rămâne dreptul nostru cosmic la singurătate”.

           Aurelia Rînjea ne dezvăluie că cele doua mari iubiri ale sale sunt fizica și poezia, iar acolo unde se termină una, începe cealaltă „Atunci scriu /Mă trezesc ca dintr-un vis/Profesoara de dragoste/A Luminii / Care învaţă copiii/Să zboare pe arpegii stelare / În bărci solare pline cu poeme”(Periplu)Asemănarea dintre fizică și poezie este descrisă ca: „o mare poveste / Despre Univers și Viață / Despre aici și despre dincolo / Despre cunoscut și necunoscut / În care ce cunoaș

-tem / Este de fapt ce recunoaștem” (Poezia).

           Scriitoarea Aurelia Rînjea face o superbă asemănare între poezie și „o inimă de copil / Pe care o așezi  în  palme”căreia „Îi faci cuib în sufletul tău și locuiește acolo”(Inima de copil), fiind  un„păstor al cuvintelor”, „la margini de lumi noi” (Învățare).Prin poezie, poeta încearcă să înțeleagă sensul lumii: „Stau în inima Cuvântului / Şi-ncerc să înţeleg lumea / Cu sensurile ei / Cu începutul şi sfârşitul” (Vino și tu).

             Iubirea nemărginită pe care o nutreș-te  autoarea Aurelia Rînjea pentru nepoțica sa  

radiază din versurile:

 „Mă faci când Lup când / Scufiţă / În povestea unde / Cheia casei e la tine / Mă desenezi / Când eu - când tu - când noi / Un joc în care iubirea / E nemărginire”(Alfabet)și în  versurile„Lumea mea

începe cu tine/ Amurg de anotimp / Printre vitralii de seară/ Te respir cu aripi de floare/ În ano-timpul tău/ În care mă pierd/ Divin te iubesc”(Lu-mea mea), iar  trecerea vremii și creșterea nepoțe-lei Alexia răzbat în  versurile: „Contemplu mâna ta / Scriind cu iscusinţă / Pe foiţa timpului / Ca un cireş înmugurit / Care învaţă să înflorească” (Exercițiu).

           Cartea COPIII ȘI POEZIA este un balsam pentru inimă și suflet,imprimând o bucurie nemărginită cititorului chiar dacă are sau  nu are nepoți, el se bucură și trăiește prin bucuria scriitoarei, care prin măiestria și iscusința  cu care alege cuvintele, luminează și aduce o stare de bine, de care  în aceste vremuri cititorul are mare nevoie. Descrierea nepoțelei Alexia este făcută cu cuvinte ce definesc bogăția lăuntrică a sufletului scriitoarei „Atât de frumoasă ești/ Ca un Poem” (Într-o carte),iar râsul nepoțelei„Întoarce tristeţile / Cu faţa la soare / Îmbraci copacii goi/În frunze

 visătoare/Şi pescăruşilor le-aduci cerul/ Aproa-pe” (O bucurie).

           Iubirea de țară și de locurile natale este superb  prezentată înversurile:„M-am născut într-o patrie poetică/Într-un oraș cu un Munte de Sare”și în versurile:„Aici am învățat să trăiesc românește/Am înțeles esența cuvântului Țară” (Destinul meu).

           Crezul poetic al autoarei este misiunea sa de a duce mai departe rostul și spiritul curat

românesc: „Mă-nchid în tine Poezie / Să rămân acolo / Spirit curat românesc / Să pot duce mai departe rostul / Şi carele cu focuri / Ale strămoșilor mei / Dacii liberi” (O misiune), de a împărții iubirea prin poezie: „Te-ai cuibărit acolo Poezie / În inima mea ca un foc dacic / Ca un soare străbun / Erai acolo de când lumea / Aşteptam doar să te trezeşti / Să tragi cortina / Într-o stare miraculoasă de „A fi” / În care reamintirea / Să-mi spună de ce am venit pe lume / Într-un perpetuum al iubirii / Într-un râu ce-şi caută / Și găseşte matca” (Cercetare)  și de a lumina prin harul primit de la Dumnezeu  „Sub mângâierea Luminii / Acolo Creatorul m-a trimis din nou / În mijlocul lumii s-o locuiesc poetic / Să dăruiesc oamenilor Poezia” (Reamintire).

         Cât de frumos ne înfățișează talentata scriitoare  Aurelia  Rînjea, viața în metafore sub-tile, în imagini cu impact puternic. Viața este 

privită ca o „torță aprinsă” pe care o purtăm pentru a o da mai departe „Cel mai frumos Poem / În timpul nemuritor / Dacă ştii să-l înţelegi”  (Viața).Dar, tot autoarea spune că  „Vine o vreme când drumul / Nu se mai potriveşte / Cu lumina din noi / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne vedem” (De ce). Iar în suflet oscilăm ca și un ceas  „Precum un pendul / Între vechi şi nou - între ieri şi azi / Între cer şi pământ” (Insomnie), pentru că „oamenii ajung / În cele din urmă cuvinte” (O școală).

           Pentru că trecerea timpului nu scutește pe nimeni, nici chiar de dragul nepoatei iubite, iată că în numele iubirii  găsim o transforma-re în versurile pline de emoție ale  poetei Aurelia

Rînjea: „Chiar dacă amurgul / O să se supere / Mă voi transforma în primăvară / Chiar dacă toamna / Va divorţa de mine / Mă voi transforma în mare / Să fii delfinul meu divin / Să mă cutreieri” (Construcție).

            În poezia „De-a viața” sunt cuprinse cele mai valoroase învățături  pe care le putem primi: prietenia care trebuie udată și întreținută, iubirea, de care avem atât de mare nevoie, ca și de mâncarea zilnică, circuitul apei în natură, care ajunge de unde a plecat, lecțiile vieții pe care le înveți doar trăind, calea pe care trebuie să o descoperi singur, pentru că  ne naștem și murim singuri.

             Scriitoarea Aurelia Rînjea  ne prezintă realitățile vremurilor pe care le trăim: „O planetă de neiubiri / Ne desparte / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne vedem / Când de fapt ar trebui / Să ne recunoaştem / Și să ne iubim”(Un joc absurd);„Azi toți purtăm o mască la vedere / Ne  depersonalizăm / Într-un univers virtual 3D / În care rămânem cu toții închiși / În epidemia pandemică”(Acum), întrebându-se încotro ne îndreptăm: „Încotro merge lumea? / Oamenii doar se ceartă / Se urăsc şi aleargă / Ca nişte roboţi fără suflet / Mimează că trăiesc / Copiii par nişte maşini / Gata să răspundă la comenzi / Să se joace singuri”și concluzionează: „Oamenii s-au schimbat / Ar trebui să citească / Mai multe poveşti” (Nedumerire).

            Autoarea Aurelia Rînjea cântă în poemele sale iubirea, iubirea din tinerețe:„Te văd cum ţii / Amintirile strâns / Cu mâinile speriate / Să nu-ţi scape îmbrăţişarea / În care te-ai pierdut / Şi ţi-a plăcut / Într-o muzică de Puccini / Când soarele cobora / În povestea noastră”... „Şi mă iubeai ca un bărbat copt / Până când Dumnezeu / A coborât de pe dealuri / Şi ne-a luat de mână / În aceeaşi casă” (În aceeași casă), din  amintiri, „Să cânţi la pian / Cum făceai odată / Cântai și ne iubeam / Cu braţe ce mă treceau pragul / Vine primăvara / De-atâta preludiu / Tangourile mor de dragoste / Ne-mpărtășită / În paşi de doi / Țărmul curge în noi” (Piano), „Îmi acordez viaţa / La pianul la care cânţi / Tu pe clapele albe, Eu pe cele negre / Două lebede plutind / În simfoniile dimineţii / Urcă visele de corabie / Pe acelaşi cer” (Cu tine),  iar la sfârșitul volumului  în poezia „Adevăr” autoarea concluzionează: „Libertatea unei femei / Se măsoară în singurătate / În frumuseţe / Şi în bogăţia ei spirituală”... „Te descoperi tot mai mult / Întru spirit / În singurătatea / Care devine câmp roditor / Viaţa măsurându-se / În gânduri curate / Şi în acte de creaţie” (Adevăr).

           Volumul de poezii „COPIII ȘI POEZIA” este un  adevărat compendiu de învăță-

turi și reflecții despre viață, despre iubire, despre prietenie,despre copii și bunici, despre viață și 

amintiri, despre străbuni și  lumea de azi. Speranța este cea care moare ultima și  în inima autoarei AureliaRînjea, care  în versurile sale lasă să se vadă și durerea și  speranța: „În piaţa publică / De pe muntele cu pietre ascuţite / Ale dezumanizării / Poetul aruncă un pumn de cuvinte / Pe caldarâmul crăpat / Și sufocat de orgolii / Într-o zi va răsări un cocon / Apoi timid din el un poem /Purtând o cunună de stele / Nu şi-a pierdut speranţa / Azi este deja mâine” (Speranța).

         Vraja care te cuprinde citind cartea „COPIII ȘI POEZIA”, confirmă încă o dată că nimic nu este întâmplător și că harul cu care a fost înzestrată poeta Aurelia Rînjea este aducător de luminăși iubire în suflet. Felicitări poetei Aurelia

Rînjea pentru tezaurul de suflet pe care îl lasă literaturii române  prin scrierile sale pline de iubire.

   Mihaela CD

 

 

 

Meseria de a fi OM-Simona Mihutiu

 

cronică de Mihaela CD

 

Câți dintre noi nu am avut oare de ales în viață între diver-sele meserii  pe care fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care pană la urmă așa cum ne-a fost sortit, ni le-a ales și ni le-a dăruit viața, asa cum a trebuit să fie.

Asa au stat lucrurile și în cazul doctoriței Simona Mihuțiu  care s-a aflat întotdeauna la confluența a două visuri părin-tești, cel al tatălui său care visa ca Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al mamei care visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise, tânăra Simona Mihuțiu deve nind un binecunoscut medic oncolog și un foarte apreciat scriitor.

Cunoscându-i în linii mari opera și colaborând de ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care deși stăpânește excepțional ambele meserii amintite mai sus și le îngemănează într-o acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte și mai presus de toate meseria de a fi OM. Si pentru a mă face pe deplin înțeleasă am să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum am ajuns la această concluzie.

Primul aspect care nu are cum să nu te frapeze în momentul în care o întâlnești sau o vezi într-un video este acela al modestiei, un apanaj al sufletelor nobile care nu dă greș niciodată în momentul în care cunoști un om. Vorba caldă, blândă și clară va cuceri pe dată fiecare privitor sau ascultător.

Scriitoarea s-a născut cu un talent  narativ de excepție  ceea ce o califică pentru meseria de scriitor de romane, lucru care oricât ar părea de ușor să știți că nu este la îndemâna oricui. A scrie un roman înseamnă să ai o poveste credibilă, verificabilă prin argumente, să ai ce să transmiți, să ai un mesaj pe care vrei să îl transmiți mai departe cititorului, căci altfel el nu va rămâne cu nimic.Din păcate o mare parte din cărțile/ romanele care se scriu în ziua de azi sunt lipsite de mesaj  și acest lucru este îngrijorător tocmai pentru că noi scriitorii avem de predat un mesaj mai departe, noilor gene-rații, acesta este rolul nostru primordial, rol pe care Simona Mihuțiu și-l asumă pe deplin și îl îndeplinește plenar. Scriitoarea transmite mesajul iubirii, mesajul căutării de sine, intre trecut și prezent, printre cioburi și speranțe, mereu încrezător spre înainte, spre viitor, spre frumusețe.

O altă caracteristică pe care o observăm în scrierile sale este decența scrierii, claritatea și curățenia cuvintelor bine alese și explicate clar precum și simțul dreptății, al demnității și al curajului. In cartea Liberi să (nu) gândim descoperim umanitatea scrierilor sale prin care nu se sfiește să vorbească  despre trecut despre  comunism despre revoluție și libertate. Si toate acestea vin din dorința de a pune o stavilă uitării  în  memoria colectivă.O datorie de OM integru și drept căci numai un astfel de OM curat și demn are idealuri atât de nobile.

Scriitoarea Simona Mihuțiu scrie despre cău-tarea împlinirii, a fericirii, despre drumul sinuos și plin de obstacole pe care îl  întâlnește o  tânără dr oncolog  în cărțile ''Fereastră spre mâine''  publicată la editura Total Publishing din București  în 2019  iar apoi continuat cu romanul  ''Destinul, o jucărie stricată'' roman  publicat la editura Total Publishing din București  în 2020, ambele romane făcând parte  din Colecția romanul de dragoste. Iar unul  dintre  motto urile pe care l-a folosit  la începutul  romanului  său ''Puteam fi eu'' confirmă căutarea asiduă a fericirii în scrierile sale : ''Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea  de a trăi fericit''.   (Voltaire)

Eleganța  realizării romanelor sale aparține editurii Total Publishing pe care nu pot să nu o menționez dar în mod sigur sub atenta dirijare și supraveghere a autoarei.Toate cărțile sale sunt realizate cu măiestrie, cu o alură profesională cu coperți catifelate și o editare fină și îngrijită.

In primele două romane ale sale pe care le-am citit de curând, am reușit să descopăr o scriitură clară, expresivă și  foarte ușoară care curge întocmai unui fluviu și care fură cititorul scufundându-l în lectură. Constat cu deosebită plăcere că scriitoarea deși se afla atunci  la prima  carte, ''Fereastră spre mâine'' are un talent narativ înnăscut și că această carte nu plictisește din contră, atrage. 

Cel de al doilea roman al sau ''Destinul,o jucărie stricată', îl dedică soțului său: ''alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături ''

Răsfoindu-l veți găsi aceeași scriitură impe-cabila, clară și directă. Fără a dezvălui conținutul romanului  pot să spun că Simona Mihuțiu  prezintă  o poveste de viată contemporană, foarte interesantă în care cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul, ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și apoi analizăm sau regretăm, totul în numele iubirii pe care nu contenim să o cautăm. 

Mărturisesc că am plâns la finalul acestor două romane pentru că scriitoarea a reușit să mă câștige în lumea  perso-najelor sale cu o construcție  atât de robustă reală și credibilă. Descrierile sale sunt atent etalate, sunt vizuale și olfactive astfel ajutând cititorul să se contopească cu povestea romanului.In viață nu orice poveste de iubire se termină cu happy end  și tocmai de aceea scrii-toarea a ales pentru romanul său un dezno-dământ veridic care va impresiona până la lacrimi și care va atinge acea coardă sensibilă în inima cititorului.

Ca mai  toate lucrurile în viață, ce își au timpul lor  și rolul lor, la fel și iubirea adevărată sinceră și pură își are timpul ei. Scriitoarea ne poartă pe meleagurile iubirii pe câmpii pline cu macii iubirii înflăcărate dar și prin amintiri ce mai păstrează doar un gust,o aromă și o urmă scrijelită în suflet.Prin romanele sale, autoarea Simona Mihuțiu  încearcă să arate  normalitatea senti-mentelor și trăirilor indiferent de statutul social,

amintind de greutățile prin care trec tinerii la început de drum, obstacolele care se ivesc în viată în general și care trebuiesc escaladate, temerile, întrebările, neclaritățile și fricile prin care trecem fiecare dintre noi la un moment dat.

Chiar dacă personajele sale suferă din cauza iubirii neîmplinite, dragostea este prezentată ca fiind cel mai nobil sentiment și  cel mai durabil. In fond o vorbă binecunoscută spune ''dacă dragoste nu e nimic nu e'' iar eu as adăuga că ''fără iubire nu suntem nimic''. Practic iubirea ne definește și ne umanizează. Iubirea ne înaltă și ne  dă aripi.Iubirea este motivul fericirii  și motorul tuturor lucrurilor.

Cu un stil bine format și  superb împământenit, scriitoarea  Simona Mihuțiu impresionează prin  sinceritatea scrierilor, printr-un dialog amplu și activ care dinamizează povestea romanului. Subiectele romanelor sale sunt foarte bine alese iar  scriitura sa are o eleganță aparte care nu lasă loc de  vulgaritate nici măcar în scenele fierbinți. Toate aceste lucruri  cât și multe altele fac din scriitoarea Simona Mihuțiu un scriitor contempo-ran de excepție care stăpânește nu doar meseria de medic oncolog sau de scriitor dar mai ales  meseria  de a fi OM!

Citind romanele Simonei Mihuțiu vom înțelege mai mult ca  niciodată că oricât ar fi de sinuoase drumurile vieții, până la urmă iubirea primează. Trebuie să fim conștienți că drumul vieții noastre va avea un final mai devreme sau mai târziu deci este important să trăim clipa să trăim prezentul și nu oricum! Să-l trăim iubind!

Mulțumesc mult autoarei Simona Mihuțiu pen-tru darul de suflet pe care mi l-a  făcut și  pentru  bucuria și șansa de a o descoperi, felicitări sincere și așteptăm cu drag noi romane!          Mihaela CD

 

Scrieri memorabile unite într-o constelație literară românească de excepție

 

Cronică literară de Mihaela CD

 

ANTOLOGIA GALAXY în 4 volume, publicată la editura Globart Universum  în august 2022 este o bucurie pentru suflet. In calitate de redactor consultant al acestei lucrări dar și de scriitor participant  la proiect pot să spun că a fost o experiență frumoasă, un proiect grandios care adună într-un buchet colorat si parfumat, creații literare ale scriitori români contemporani din diverse locuri ale lumii.

Cele 4 volume Galaxy au fost realizate în timp total de aproximativ 8 luni de zile (cu o pauză  de 3 luni forțată impusă de restricțiile din iarnă) Ultimele două volume pot să spun că au fost un adevărat maraton pentru a reuși să fie gata pentru data lansării asa cum și-a propus editorul și coordonatorul antologiei Johnny Ciatlos Deak. Sunt prezentă și eu în toate aceste 4 volume , mă găsiți pe ultimele pagini ale acestor minunate cărți.

Antologia cuprinde  peste 1500 de pagini ce însumează un total de 147 de scriitori de excepție în cele 4 volume, o muncă titanică ce a dat roade și strălucește acum impunându-se pe bolta literaturii românești, un mănunchi de creații venite din bogăția sufletească a scriitorilor cu rolul de a împărtăși sentimente și trăiri adevărate.

Aceste creații literare luminează și înnobilează spiritul românesc, dând dovadă de creativitate, de strălucire și de o fundație psihologică stabilă și statornică pe care se bazează însăși ființa noastră. Suntem un popor creativ, românul se spune ca ''s-a născut poet'' dar aceste scrieri dovedesc chiar mai mult decât atât, dovedesc valori care ne-au fost înrădăcinate de secole, dovedesc demnitate,  moralitate  creștină  și frumusețe sufleteasca în-născută.

In vremurile pandemice sufletul poporului a fost rănit iar minunații scriitorii cuprinși în această magistrală lucrare dovedesc capacitatea noastră de alinare și vindecare prin cuvânt, acea stare de re-vigorare și de renaștere atât de caracteristică po-porului român. Trecut prin vijeliile vremii, popo-rul nostru nu și-a pierdut  credința, speranța  și spiritul creator care îl ajută să se  reclădească să se redefinească și să izbutească a merge mai departe.

 Fie că sunt poezii în vers clasic sau poeme în vers alb,  proză scurtă sau fragmente de romane,  povești, povestiri,  aforisme sau epigrame, eseuri, articole sau cronici literare, cu toate clădesc și înaltă umanul prin sentimente sincere, trăiri înalte și vibrații profunde ale nezdruncinatului spirit creator.

Materialele din aceste volume vorbesc despre  suflet și speranță, despre zbateri, luptă și izbândă  trecând prin luncile pline de iubire, de dragoste de oameni și de tot ce ne înconjoară. Divinitatea sau credința  în divinitate este  des amintită de scriitori în creațiile lor ce dovedesc astfel un  suflet curat și  o apropiere de sferele înalte ale înțelegerii universului.

Antologia Galaxy reunește în volumele sale,scrieri memorabile care se îngemănează  și se completează prin temele abordate precum soarele cu luna, prezentul cu trecutul, viata cu moar-tea, sau ziua cu noaptea unindu-se  într-o conste-lație literară românească de excepție. 

Bogăția de stiluri  și genuri literare abordate în cele 4 volume vine să confirme încă o dată capa-citatea și intuiția creatoare cu care sunt înzestrați acești scriitori români de excepție, ce aștern pe file de carte bucățele de suflet îmbrăcate în haina graiului românesc.

Dialogurile imaginare, textele și articolele cu tentă filozofică sunt grăitoare pentru acele spirite înalte ce trăiesc doar pentru a simți și a vibra.

Țeserea înțelesurilor prin membrana fină a metaforelor și a epitetelor cu un grad elevat asigură satisfacerea tuturor gusturilor literare dovedind  rafinament fantezie și inventivitate.

Diversitatea țărilor unde trăiesc scriitorii români de excepție cuprinși în aceste volume, ne conduc la concluzia  că omul care este un adevărat român în suflet român rămâne oriunde ar trăi. Căci limba unui popor trăiește prin oamenii  ce o vorbesc și prin scriitorii săi, care iată, oriunde s-ar afla, continuă să scrie și să vorbească aceeași limbă, pe care o poartă în suflet și în ființă: graiul românesc! 

Interesant de aflat modul în care a ales editorul culorile acestor coperți și semnificația acestora: cei care ați fost prezenți la GALA ARTELOR unde au fost lansate aceste superbe volume ați aflat deja, cei care nu ați fost prezenți și doriți să aflați vă invit să citiți revista Poezii pentru sufletul meu unde vă sunt dezvăluite aceste secrete în articolul meu despre lansarea antologiei Galaxy cu titlul: ''Antologia GALAXY'' ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022''

Vă invit dragi prieteni să comandați aceste excepționale antologii pentru a vă umple sufletul de iubire și pozitivism.

 

Mihaela CD

 

Sandu Chiva,poetul tuturor, actor pe scena vieții

 

cronică  de Mihaela CD

 

O dragoste ce nu a dispărut-SANDU CHIVA

 

Bunul nostru prieten și colaborator, îndrăgitul poet Sandu Chiva  ne-a făcut recent un minunat  dar de suflet, noua sa carte ''O dragoste ce nu a dispărut'', apărută în 2021 la editura Rotipo din România. Poetul Sandu Chiva  este  un poet foarte popular cu o carismă și un șarm aparte, este ''poetul tuturor'' ce interpretează diverse roluri precum ''un actor pe scena vieții''. Bucuria re-întâlnirii cu  scrierile sale fiind atât de mare, nu am rezistat ten-tației de a deschide imediat cartea  și de a parcurge avid conținutul său. 

Cartea este gerată literar de  scriitoarea Mirela Minuta Alexa , membru al Ligii Scriitorilor Români filiala Arad și membru al Societății Culturale Apollon România care semnează prefața cu titlul ''Viata poetului este un poem nescris'' care face o frumoasa descriere acestei cărți în cuvântul său: ''un volum  de poezii în cuprinsul căruia cititorul va descoperi clișee poetice trasate cu pana  înmuiată în cerneala sufletului'' 

Titlul volumul de versuri ''O dragoste ce nu a dispărut''  nu este unul ales  întâmplator, el fiind dat  în mod  intenționat  pentru a sublinia  armonia  conjugală în care trăiește poetul, iubirea frumoasă și   fără  de margini pe care  o împarte cu soția  sa de câteva decenii, un titlu care este dat  de poezia cu același nume  O DRAGOSTE CE NU A DISPĂRUT

''Ridică-mă de jos, de am căzut/Și scutură-mi paltonul de zăpadă,/ Gândește-te la timpul ce-a trecut/Nu mă lăsa să mă sfârșesc pe stradă./Ridică-mă și du-mă la căldură/Nu mă lăsa ca să îngheț în drum/Mai dă-mi încă o dată gură/Nu te sfii suntem bârfiți oricum./Sărută-mă și adu-mă în casă/Și oblojește-mi trupul înghețat,/Arată-mi că de mine îți mai pasă/ Că vechile iubiri nu le-ai uitat./Așează-mă cu grijă lângă sobă/ Și dă-mi să beau măcar un ceai fierbinte,/Mai vom schimba din când în când o vorbă/Vom depăna aducerile-aminte…./Așterne-mi lângă sobă-o haină veche/Să mai întoarcem timpul în trecut,/ Mai spunem cuvinte calde la ureche/Despre o dragoste ce nu a dispărut!''

Cartea ''O dragoste ce nu a dispărut''  este  un amplu volum de poezii  care însumează 300 de pagini. Poeziile din acest volum  sunt împărțite în 6 capitole ce  sunt însoțite cu imagini  din viata  poetului  ajutând astfel cititorul să pătrundă in universul poetului Sandu Chiva si să înțeleagă astfel  mai bine abordarea temelor  în poezie.

Poetul Sandu Chiva este  în esența un romantic incurabil  asa cum se prezintă  în pagina sa de autor din revista on line  ''Poezii pentru sufletul meu''  dar temele pe care le abordează  în  volumul ''  O dragoste ce nu a dispărut '' sunt foarte diverse de la dragostea de țara și locurile natale,  iubirea fata de natură, iubirea fată de oameni, iubirea fata de Dumnezeu, amintiri din tinerețe și pană la viata de zi cu zi. Autorul  nu trece cu vederea  nici problemele cotidiene satirizându-le în poeziile sale.

Cu un stil inconfundabil, unic și original poetul ne invită să descoperim  tezaurul de învățături și pilde scrise în  versuri ce se ascunde intre coperțile mov de carte. ''Sunt un poet neconformist /Venit din negura de vreme/N-am zis ca sunt specialist/ Dar scriu  din când în când poeme.''(Eu sunt poetul tuturor) Poeziile  sale  sunt accentuate de simțul  umorului, un umor fin pe care îl poate folosi cu elegantă și cu o  ușoară ironie. ''Eu sunt poetul  tuturor!/ Scriu versuri pentru toți romanii.../Voi scrie până am să mor/Chiar  dacă  deranjez pe unii!''(Eu sunt poetul tuturor)

Poetul Sandu Chiva este o carte deschisă, sinceră și adevărată,  dăruind generos din preaplinul sufletului său trăiri și sentimente îmbrăcate în versuri clasice, bine construite pe care le așează pe o tavă de argint și le oferă cititorului însetat de lectură. Iar cititorul, la rândul său nu va fi dezamăgit pentru că lectura se face ușor, curge fluid  asemeni unui fluviu  de amintiri ce te poartă prin locuri dragi sau imaginare.

Poetul Sandu Chiva este un artizan al rimei melodice si un  atent observator a tot ce se întâmplă în jurul său, în viata sa și a celorlalți, încondeind și  redând totul în versuri cu o ușurința nativă. Poetul folosește deseori în poeziile sale personificarea și adresarea directa, dialogul imaginar sau monologul. Cititorul  se regăsește în versurile poetului, ii împărtășește valorile și principiile pe care le exprima deschis și clar în poeziile sale,  atrăgând astfel simpatia și admirația cititorului. 

Va invit sa îl descoperiți  pe  autorul  cărții  ''O dragoste  ce nu a dispărut''  acest  veșnic îndră-gostit,  poetul nostru al tuturor,  Sandu Chiva, asa cum spune chiar el ''Eu sunt poetul tuturor''  pentru că simte să împartă cu cititorii  ceea ce a primit în dar  '' Dumnezeu mi-a dat condeiul''  și  ni se prezintă:''Asa-s eu...'','Un actor  pe scena vieții''.

 Ii urez poetului Sandu Chiva, sincere felicitări, mult spor și inspirație, așteptăm cu mult interes viitorul volum de versuri! 

Mihaela CD