Înaintașul

 

                                                                                       de Gheorghe Pârja

Recent, am cinstit bucuria unui drum lung în presă, adică 10 000 de numere ale cotidianului GRAIUL MARAMUREȘULUI, ziar apărut pe baricadele evenimentelor din decembrie 1989. Este un ecuson publicistic lucitor, respectat de cititori, un martor tipărit a peste trei decenii de viață tumultuoasă din Maramureș, din țară și din lume. Din respect pentru adevărul istoric, spun că ediția postdecembristă a GRAIULUI a avut un demn înaintaș cu același titlu, care a apărut săptămânal, la Sighetul Marmației, timp de 12 ani, în două rânduri( 1932 – 1940 și 1946 – 1950 ). Despre viața publicistică a ziarului sighetean, a redactorilor care au consemnat evenimentele din acea perioadă, confratele Adrian Marchiș ne-a dăruit o lucrare documentată, de mare folos pentru cei interesați să vadă cum un ziar devine martor al istoriei.

Cartea, apărută în anul 2002, la Editura Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă” Cluj-Napoca, se bucură de o prefață semnată de istoricul Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, care apreciază acribia cu care s-a înfăptuit acest demers publicistic: „Lucrarea de față este o surpriză plăcută pentru cititori din mai multe motive. Întâi de toate, cartea este rodul muncii domnului Adrian Marchiș, vechi și cunoscut slujitor al Radioului românesc, care a lăsat, de această dată, microfonul și reportofonul departe, în favoarea condeiului, a textului scris. În al doilea rând, lucrarea este elaborată de un specialist în chestiuni de comunicare și în jurnalism, un veritabil specialist al domeniului, ceea ce este o garanție de seriozitate și corectitudine. În altă ordine de idei, dl. Marchiș reia și continuă o veche tradiție a cărturăriei maramureșene, care și-a dat măsura supremei valori între cele două războaie mondiale. Atunci s-a produs la Sighetul Marmației o emulație spirituală fără precedent, care se cuvine cunoscută și prețuită. Cu alte cuvinte, lucrarea este un elogiu adus înaintașilor, cu mijloacele omului de cultură contemporan.”

Prin această carte, confratele Adrian Marchiș aduce un omagiu făuritorilor Marii Uniri. Toți directorii, redactorii și colaboratorii hebdomadarului maramureșean au făcut parte din generația celor care au împlinit Unirea din 1918. Autorul convinge cum Graiul a avut locul său distinct în peisajul presei maramureșene de atunci, cu iradieri naționale, cum intelectualii au derulat o activitate culturală intensă. Sighetul a fost, și a rămas, o reședință culturală a ținutului, unde s-a remarcat o generație de tineri, cu studii în marile orașe ale țării, dar și în străinătate, care a marcat serios perioada interbelică a Maramureșului Istoric. În carte sunt făcute portretele unor personalități din zonă, animate de ridicarea, mai ales culturală, a maramureșenilor.

Mi-a fost dat să-i cunosc pe mulți dintre acești luminători care s-au format în jurul primei serii a săptămânalului sighetean. Din păcate, acum au devenit ilustre umbre, dar în memoria mea repere de neuitat. Cum să uit întâlnirile în Maramureș și în București cu profesorul Mihai Pop, folclorist de prestigiu internațional, încununat cu premiul Herder, care a sprijinit înființarea Muzeului maramureșean din Sighetul Marmației. Apoi dascălul Ion Berinde, un redutabil publicist până în ultimele zile de viață. Ori fostul ambasador și prefect al județului, Nicolae Vancea, frate cu Doamna Zaharia, o celebră învățătoare din oraș. Apoi profesorii Grigore Holdiș, Petre Lenghel-Izanu, Mihai Tomoiagă și pictorul Traian Bilțiu-Dăncuș.

Cartea confratelui Adrian Marchiș este o mărturie a unui timp istoric, filtrat prin pagini de ziar. Este un document prețios despre înaintașul GRAIULUI de astăzi. Mulțumim lui Adrian Marchiș că ne-a făcut legătura cu trecutul, pentru a înțelege mai bine vremea de astăzi.