Hrană pentru trup și... suflet
„SUFLETUL E DUH, e spirit imaterial, care nu poate fi împărţit, nici nimicit; el este înzestrat cu funcţiuni şi puteri nemateriale, independente de trup, cu raţiune, voinţă şi sentiment, care se folosesc de trup ca de un instrument, în felul cum un artist se foloseşte de vioară ca să cânte melodiile care-i plac. SUFLETUL NU POATE FI VĂZUT, întocmai cum nu putem vedea pe un disc înregistrat sau pe o bandă de magnetofon o melodie sau o vorbire. Aşa e sufletul unit cu trupul. Însăşi natura sufletului ne arată că este nemuritor. Aşa după cum instinctul spune păsărilor că vine iarna sau vara, după cum le călăuzeşte fără greş, spre ţinte necunoscute - ştim cu toţii cum păsările vin înapoi, la cuiburile lor, se face cald - cu atât mai mult omul, sufletul este înzestrat cu acest instinct". (Pâine şi apă pentru suflet).
Visarion Iugulescu (1922-2008) - FOTO,
monah ortodox român, scriitor şi gânditor, considerat de creştinii ortodocşi români ca fiind unul din cei mai mari misionari din perioada comunistă, atrăgând un mare număr de tineri. El s-a înscris şi în Oastea Domnului - organizaţie creştină a intelectualilor din vremea comunismului cu scop religios. Făcea multe acte caritabile: vizite la spitale, azile, orfelinate, ajutorarea celor săraci, boteza pe toţi cei care nu erau botezaţi, răspundea prezent acolo unde preoţii îl solicitau. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui apostol, stăruinţa sa pentru luminarea sufletelor şi renaşterea spirituală a credincioşilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioşilor Bisericii Ortodoxe. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.
55. „VINE PRIMĂVARA. ÎNSĂ PLEACĂ REPEDE, MOARE. DACĂ AM SPUNE CUIVA, CARE, PENTRU PRIMA DATĂ ÎN VIAŢA SA A VĂZUT PRIMĂVARA, CĂ ACEASTA VA VENI IARĂŞI, NE-AR CREDE? CU SUGURANŢĂ, NU! ACELAŞI LUCRU S-AR ÎNTÂMPLA ÎN CAZUL TUTUROR ANOTIMPURILOR. PENTRU FIECARE ANOTIMP AR SPUNE: A TRECUT, A MURIT. ÎNSĂ NU ESTE AŞA. FIECARE ANOTIMP VINE DIN NOU, ÎNVIAZĂ. EXACT LA FEL SE ÎNTÂMPLĂ
ŞI CU CEI MORŢI, ÎNTR-O ANUMITĂ ZI. ŞI ACEŞTIA VOR ÎNVIA, CUM ÎNVIAZĂ ANOTIMPURILE. CUM? DUMNEZEU, ŞTIE!.
Tertulian (150-220),
scriitor creştin timpuriu, primul scriitor patristic care a publicat în limba latină, motiv pentru care a fost numit „părintele creştinătăţii apusene" şi „fondatorul teologiei vestice". El este primul autor care a folosit cuvântul „TRINITAS” ca echivalent pentru „Sfânta Treime”. S-a născut într-o familie de păgâni şi s-a creştinat la 30 de ani. A studiat scrisul, cititul, aritmetica de timpuriu, apoi un gramaticus îl formează ca gânditor autonom şi tânăr intelectual prin aprofundarea marilor poeţi şi scriitori ai timpului. A fost preocupat de la început de morală, iar rigorismul devine la el o normă de viaţă. Deviza lui: „Orice om de rând, care l-a aflat pe Dumnezeu, Îl poate arăta prin felul lui de viaţă, mărturisindu-L în toate".
P.S. Facere cap. 1 vers: 26-27: „Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul. Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu L-a făcut; a făcut bărbat și femeie”
+ + +
Compozitoarea,
pământul și...caracterul
59. „La 19 ani mi s-a întâmplat ceva ciudat și aproape de nepovestit. Mă aflam în Bistrița, la o verișoara de a mea. Era în ziua de 29 august, când se celebra Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoare cu cruce roșie, când nu se lucrează. Eu am primit o educație religioasă riguroasă, dar uitasem ce zi este și am lucrat ceva, am croșetat. Când mi-am dat seama, mi-am zis: „Dumnezeu o să mă ierte, n-am făcut-o intenționat". Apoi m-am dus să-i cumpăr un cadou verișoarei mele, care urma să-și serbeze ziua de naștere. M-am așezat la coada la librărie. La un moment dat n-am mai auzit. Mi-am dat seama că mi se întâmplă ceva. Am rugat un cioban să-mi țină rândul, ca să ies afară și să iau puțin aer. Brusc, mi s-a părut că văd totul ca printr-un tunel care se tot îngusta. Am crezut că mor. M-am așezat pe marginea vitrinei și în fața mea a apărut un tei. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Am simțit atunci cum cineva mă atinge pe umărul stâng. Eram în altă parte, nu mă mai aflam în Bistrița. Eram într-un loc auriu și mă simțeam fericită. Toată acea lumină galbenă se revărsa de după un deal. În fața mea stătea un bărbat înalt, cu parul lung, alb și strălucitor, cu ochii atât de albaștri, încât păreau două găuri prin care se vedea cerul. Era foarte tânăr și, în același timp, bătrân de 1.000 de ani, și emana o bunătate ieșită din comun. M-a întrebat dacă mi-e rău. Vocea lui o auzeam, dar nu cu urechile, ci cumva cu mintea, iar buzele lui nu se mișcau. L-am urmat pe o potecă și nu mă mai săturam de starea aceea de fericire. Îmi spuneam: „În sfârșit, am ajuns! Sunt acasă". Uitasem de Bistrița, de tot... Mai târziu, în viața, am fost îndrăgostită, am făcut doi copii, am avut succes în carieră, dar nimic din ce am trăit nu se compara cu ceea ce am simțit acolo... dincolo... Atunci când am luat copacul în brațe, sufletul mi-a părăsit corpul, care a căzut ca o zdreanță. Cel care m-a bătut pe umăr era Ioan Botezătorul. De aceea cred că el este protectorul meu spiritual. Am fost foarte supărată pe oamenii care m-au readus la viață. Am plâns în hohote pentru ca nu m-au lăsat să rămân acolo, acasă. Te-ai eliberat de frica morții? Da. Pot spune ca am însoțit unii oameni spre moarte. Recent, cumnatul meu, înainte cu două săptămâni să moară, m-a visat cum ii făceam semn că poate să treacă dincolo. Aici, pe pământ, n-avem nici o valoare. Ne aflam doar la o școală...
Sorina
Bloj (1961-),
compozitoare
și solistă vocală inovatoare care a ars ca o lumânare de la ambele capete
pentru muzica folk. A absolvit Școala Populară de Artă cu note maxime. În anul
98 a intrat în Cenaclul Flacăra”. A fost directoarea „Bibliotecii Petru Maior ”
din Reghin.
Preot.
Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș
Prof.
Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu