O mână bătătorită foarte și cu multe crăpături însângerate își duce trupul legată de-un umăr anchilozat.
-Sărut
mâna, mână crăpată! Ce mai faci?
-Ei,
după zeci de ani de muncă, mamă, am limitată când parțial, când total miscarea unor articulații. Prin cavitatea
articulară cam totu-i o imensă inflamație, o atrofie capsulară, dar nu mă las,
mamă, respir.
-Restul...
este bine?
-Da,
mamă, este bine. Picioarle le mai târăsc în două cârje obosite și ele. Mereu
îmi ascult plânsul.
-Și cum
este, mână crăpată, cum este plânsul?
-Rău,
mamă! Lacrimile sunt sărate și intră adânc printre crăpărurile palmelor. Nici
linii nu mai am care să mă ghideze, după care să mă ghidez...
Linia
inimii mi-au frânt-o ăștia care ne conduc. Mi-au rupto-m paișpe, exact unde-i
doare pe ei de noi ăștia, bătrâni, amărâți.
Linia
capului... au betegit-o și pe-asta, nu-l mai pot ține drept, tremură și stau
mereu lipită de el...
-Linia vieții?
-Ce
viață, mamă cu mincinoșii ăștia? Ne iau nenorociții banii... cică... să ni-i
gospodărească și îi dau la toți la ai lor. La justiția lor, la poliția lor, la
jandarmeria lor, la specialii lor. Ce linie de viață să mai am eu o mână
bătrână, crăpată și plină de răni? Asta-i viață, mamă?
-Linia
destinului? Mai este ceva de ea?
-Mamă,
destinul este în ceață amară. Care destin? Nu mai este nimic nici din amărâtul
ăsta de destin blestemat. Moartea ce stă pe-alături ce mai are grijă de el...
-Dar
linia banilor, mână crăpată, o mai vezi?
-Mamă,
banii pleacă pe linia partidelor care ne nimicesc. Până și linia asta firavă
mi-au luat-o. N-am nici bani, nici linie. Punct!
-Linia
căsătoriei, cum arată, mână crăpată!
-Ca
dracu arată, maică? Pe cine dracu mai interesează azi o mână care a muncit zeci
de ani, crăpată, plină de răni și este batjocorită de niște odioși, arde-i-ar
focul iadului!
Puiu Răducan
13042023-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu