Milioane de elevi vor fi afectați, dar este exact ceea ce trebuie acestei societăți pentru a se trezi din letargie. Nu este permis ca această societate să fie permanent la mâna și în pixul prost ținut în mână de cei mai proști din curtea școlii, cocoțați acum în establishment – ul politic și birocratic al României.
Există o lege care impune alocarea anuală a 6% din
PIB pentru educație, inclusiv pentru salariile profesorilor. Întotdeauna s-a
spus că nu există bani, deci nu s-a alocat niciodată educației mai mult de 3%
din PIB.
Există bani pentru profesori și pentru sistemul
educației, doar că sunt prost alocați:
-pe seruri inutile medical și nocive pentru
sănătatea fizică și mentală a populației,
-pe armament scump și învechit,
-pe ajutoare de stat acordate monștrilor economici
care practică optimizarea fiscală (=furtul legal, evaziunea fiscală tolerată,
pe pile),
-pe programe de stat destinate colectării de munți
de bani de la populație de către băncile și super-marketurile delicvente (plata
obligatorie cu cardul, garanțiile de stat pentru credite „ieftine”, dobânzi
uriașe la obligațiunile de stat sau al credite), care practică și un comerț
incorect, abuziv și obligatoriu, de neevitat,
-pe tonele de miliarde aruncate pe fereastra
plandemiei etc.
Greva profesorilor ar trebui, de fapt, să fie
însoțită de greve sau proteste ale fiecărei categorii socio-profesionale
afectate de crizele suprapuse.
Cu un salariu de 2500 – 4500 de lei pe lună, omul de
rând nu mai poate face față inflației (40% anual în categoria bunurilor și
serviciilor de bază) și reducerii puterii de cumpărare a banilor (peste 60%, în
raport de anul 2019) și, mai ales, nu mai poate face față creșterii ratelor la
bancă, a chiriilor, a taxelor școlare etc.
Nu e cazul să mi se replice că profesorii se
descurcă, întrucât dau meditații. Cu excepția președintelui – ghinion, nimeni
nu face bani din meditații, mai ales că meditații nu se dau decât la română,
matematică și limbi străine.
P.S. Despre atitudinea supusă/militantă a unora dintre
liderii profesorilor în plandemie, precum și despre rolul jucat de unii dintre
profesori, membri activi sau simpatizanți ai unor ONG – uri progresiste și
neo-marxiste, în chestiunea educației de gen și a anulării culturii și
istoriei, cu altă ocazie. Acum e necesar ca noi toți să ne solidarizăm cu
această grevă, căci educația nu este o corvoadă a copiilor, părinților și
autorităților, este principala investiție în viitor. Iar cei 150 de mii de
profesori care intră azi în grevă sunt simboluri ale omului de rând, care a
urcat în ascensorul social, încercând cu eforturi proprii să își depășească
condiția, dar au rămas blocați între parter și etajul unu, în timp ce
analfabeții claselor de ieri sunt în straturile superioare ale politicii,
birocrației și privilegiilor economice nemeritate.
Autor:
Gheorghe
Piperea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu