Dreapta precum stânga

de Gheorghe Pârja

Nu trebuie să fii neapărat analist politic, este suficient să privești cu oarecare atenție starea politică în România de astăzi, ca să-ți dai seama ce ideologii poartă partidele în mesajul lor. La ultimele alegeri, cetățeanul român a votat după cum a crezut, cum este firesc și democratic. Unii au votat cu stânga, alții au pus ștampila pe dreapta. Și ceva mijlocași politici. Vremea a trecut, liderii politici au optat pentru alianțe, că așa-i în politică. Nu avea electoratul de dreapta, mă refer la cel liberal, să știe că procentul de dreapta se va converti în majoritatea de stânga. Social-democrația o socotesc un curent ideologic de stânga. După ce președintele țării i-a ironizat, despărțindu-le în silabe partidul, a făcut o vrajă democratică și a unit într-o Coaliție cele două partide mari din această țară.

A fost un premier liberal, acum este unul social-democrat. Diferențele dintre cele două guvernări s-au dovedit a fi strict formale, determinate în special de pofta ciudată a reglării conturilor, dans politic care a dus la încremenirea în algoritm. Așa că interesul național a fost lăsat la vatră. Toate inițiativele vitale promovate de actuala coaliție au fost, și sunt, amestecate. De la protecția socială, la strategia dezvoltării. Cele două partide principale au pus într-un mojar politic și social programele de guvernare și au încurcat mersul firesc al țării. Dacă dumneavoastră, dragi cititori, puteți separa apele de uscat, să-mi spuneți. Care-i stânga? Care-i dreapta? Că eu nu le deosebesc.

Eventual dreapta este precum stânga. Ori stânga precum dreapta. Laurențiu Ulici vedea stânga crescută la noi, și pe vremea lui, precum nasul lui Pinocchio. Știți de ce i-a crescut nasul celebrului personaj. Și de pe ulița mea așa se vede. Actualul deficit, uriaș, care amenință să prăbușească statul român în faliment, așa spun economiștii pricepuți, este o cauză de dreapta sau de stânga? Este rezultatul sistemului administrativ impus țării încă de acum trei decenii. S-au epuizat resursele umane și materiale, statul s-a îndatorat masiv, iar găurile negre s-au tot mărit. S-a gonflat peste măsură rolul administrației de stat și a fost defavorizat spiritul întreprinzător particular.

Apoi, masivele disponibilizări, de acum treizeci de ani, au fost făcute cu gândul de a scăpa de forța de muncă din regimul trecut. Îmi aduc aminte de listele afișate la poarta întreprinderilor cu numele celor disponibilizați. Era o euforie atunci să pleci de la locul de muncă, amăgit de câțiva bani. Apoi a venit dezamăgirea, dar a fost prea târziu. Că au dispărut și clădirile, nu numai oamenii. Se schimba lumea. Anevoios și cu multe încercări. Dintre partidele ivite pe scena politică românească, unele au dispărut rând pe rând. Țărăniștii, cu mare aplomb la început, acum s-au retras în amintire. Nici liberalii de astăzi nu au săgeata foarte dreaptă.

Clasa administrativă a pus stăpânire pe societate. Când scriu aceste rânduri, îl aud pe premier cerând o reformă administrativă, că statul român nu mai poate suporta o structură atât de stufoasă. Este măsură de dreapta sau de stânga? Este o măsură disperată? Cum s-a ajuns aici? Știu că deficitul bugetar mare din acest an se datorează și cheltuielilor excesive pentru o clasă neproductivă. S-au mărit salarii la cei care nu erau prisosiți, s-au împotmolit și în legenda pensiilor speciale, s-au făcut sporuri pentru orice. A fost o politică de stânga ori de dreapta? Cert este că s-a ajuns la fundul sacului și acum dau vina unii pe alții. Acum pesediștii dau vina pe liberali pentru proasta guvernare.

Domnilor politicieni, dar ați stat la aceeași masă, ați mâncat din același blid, deciziile erau rodul consultării în Coaliție și acum nu vă mai aduceți aminte de ce ați discutat? Ce ați aprobat laolaltă? Că președintele, care v-a adunat în această formă de guvernare, a cam luat sceptrul dintre voi, este adevărat. Descurcați-vă singuri! Așa a început sezonul reproșurilor televizate. Iar udemeriști au devenit spectatori. Cert este că două domenii vitale pentru demnitatea unei națiuni – sănătatea și învățământul – au rămas în continuare sectoare bugetare suferinde. Eu nu am priceput ce au gândit șirul de politicieni răspunzători de aceste domenii. Uitarea este de stânga sau de dreapta? Urmează cultura? Prin țară bate vântul comasării acelor instituții care au sub 50 de angajați. Cine a sugerat această cifră?

Pe măsură ce gaura din buget se aseamănă tot mai mult cu o nebuloasă astronomică, măsurile guvernului frizează absurdul. Le-a cășunat guvernanților pe cultura română. Au luat în vizor bibliotecile, teatrele, muzeele, editurile și alte domenii ale culturii. Din păcate, ordonanța de urgență, care este pe țeava guvernului, în cazul în care va fi adoptată, va provoca un adevărat dezastru, nu numai în cultură, ci și în numeroase alte domenii de activitate. Despre acest aspect cu alt prilej. Domnilor, să vă scrieți pe frunte cauza acestui deficit uriaș. Cine l-a provocat? Despre cauze nu se vorbește, ci doar despre măsuri. Adică tăieri, comasări, impozite și taxe pentru adevărații producători. Omul de rând suportă scumpirile și inflația.

Grea misie pentru premierul Ciolacu și partidul lui. Măsurile dure pot să-i coste. Mai ales că râvnesc și la Palatul Cotroceni.