Drumul spre normalitate

 

Cu bune și rele, sondajele de opinie reprezintă vocea poporului. Neluată în seamă, de mai mulți ani, spune același lucru. România merge într-o direcție greșită.

Drum incompatibil cu normalitatea, fenomen ce definește fapte obișnuite, concrete, fără legătură cu performanța. În lumea ceva mai civilizată, munca și echitatea socială, consecvența și competența autorităților, normele și principiile, încrederea în instituțiile statului sunt stări de fapt obișnuite. Nu excepții asociate cu performanța. Dacă în ierarhia încrederii, statul este lanterna roșie, înseamnă că democrația noastră are probleme de sănătate. Trans­ferul de încredere în alte instituții, care-și au rostul lor, apare în criza de autoritate, iar societatea continuă să meargă pe drumuri lăturalnice. Pentru gaura din buget, cu autori necunoscuți, nu era treaba Comisiei Europene și a Băncii Mondiale să tragă Guvernul de mânecă. Că altfel, vor închide robinetul banilor de care România are nevoie ca de oxigen. Pentru premierul Ciolacu și guvernul său, intenția de a redirecționa mersul țării spre normalitate este o mare provocare. Deși parțial se justifică, agenda măsurilor de „austeritate” este întârziată, iar șansele de a scoate bani din piatră seacă sunt mici. Sectoarele bugetare, unde birocrația și incompetența merg la braț cu sporurile fără număr, adesea însoțite de corupție, de mult trebuiau restructurate. Numai că, din motive electorale, decizia a fost mereu amânată. Să nu uităm, la alegeri, o bună parte a electoratului o reprezintă bugetarii. Categorie socială ce nu are motive să spună că țara merge într-o direcție greșită. Repet, în timp ce privatul lucrează, „bugetul” se distrează. La mare, munte sau în țări exotice. În opinia mea, nu sunt pus numai pe observații critice. Chiar dacă unele sunt de conjunctură, e normal ca în sectoarele bugetare să fie și multe lucruri bune, obișnuite. Nu înseamnă că ele trebuie ridicate la rangul de performanță, iar autorii rezultatelor, premiați. Absolvenții care la examen au luat note mari merită apreciați, însă acordarea unor recompense bănești sfidează realitățile școlii de azi. Pentru a evita discriminarea, în multe țări europene nu se practică premierea absolvenților la sfârșit de an sau a ciclului școlar. Fără să fie de partea premierului, orice om rațional nu poate să fie de acord cu mulțimea sporurilor bizare și ridicole, ce sufocă sectoarele bugetare. Mă mir că liderii de sindicat în loc să pună osul la restructurarea sectoarelor păstorite, încât acestea să intre într-o stare de normalitate, nu știu decât să ceară sporuri. Orice meserie și profesie implică riscuri și necesită eforturi intelectuale și fizice. Inclusiv dansatul la bară, să nu mai vorbim de sex. Dacă tot plouă cu sporuri, și pensionarii contribuabili la pensie ar avea dreptul să încaseze un spor de bătrânețe. Anomalia sporurilor nu are limite. Tânărul care visează să ajungă medic știe că oamenii se îmbolnăvesc și noaptea, nu numai ziua. Este simplu de înțeles la ce mă refer. La fel, viitorul IT-ist este conștient că în fața calculatorului se stă cu ochii, nu cu părți ale corpului opuse feței. Pe lângă tăierea tuturor sporurilor neîntemeiate și a voucherelor de vacanță, drumul normalității mai solicită taxarea cum se cuvine a companiilor străine ce fac profit, îl duc afară, fără să-l reinvestească în România. Stimularea unor profesii prin scutiri și impozite de taxe este o prostie de sorginte românească. Parcă IT-iștii, angajații din industria alimentară și agricultorii sunt imuni, sănătoși-tun și nu au nevoie de asistență medicală. Am citit cu atenție pachetul de măsuri legis­lative, propus de PSD, opera lui Firea, fost ministru responsabil cu familia, tineretul și egalitatea de șanse. Am rămas blocat de născocirile unei femei, care ca multe altele nu ar fi avut ce să caute în politică. Ca în învățământ, nici în celelalte sectoare bugetare, pentru orice guvernare, salarizarea în funcție de performanță este o iluzie pierdută. Cine evaluează performanța primarilor, parlamentarilor, a foștilor premieri și președinți de țară Băsescu și Iohannis, a miniștrilor demisionari, a tuturor celor care au băgat țara pe drumuri înfundate. Întrebare retorică cu răspuns pe măsură. Nimeni. Dacă actuala coaliție este hotărâtă să pună în practică pachetul de măsuri de „austeritate”, PSD și PNL trebuie să meargă împreună până la capăt. Asupra oportunității și eficienței măsurilor decizia va aparține electoratului prezent la urne în anul viitor. Altfel, drumul normalității nu se va deschide și societatea în continuare va orbecăi pe cărări colaterale și înfundate. La capătul cărora scrie negru pe alb drum închis.

 prof. Vasile ILUȚ