Unde sunt verile fierbinți de altădată, când nu se vorbea de încălzirea globală!

 

În ultima vreme, incendiile din Grecia au făcut prăpăd. Pompierii se luptă greu cu flăcările. Pe bună dreptate multe persoane se întreabă ce anume a dus la izbucnirea acestor incendii. Și a venit și surpriza. În urma cercetărilor efectuate de autorități s-a descoperit că incendiile au fost provocate de ”mâna omului”. Informația a fost confirmată oficial de guvernul țării elene. Guvernul de la Atena dă vina pe piromani pentru provocarea celor 667 de incendii. Potrivit informațiilor furnizate de către ministrul grec al crizei climatice și protecției civile, Vassilis Kikilias, în numai o zi s-au produs peste 60 de incendii. „În această perioadă au izbucnit 667 de incendii, adică peste 60 de incendii pe zi, aproape în toată țara. Din păcate, majoritatea au fost aprinse de mâna omului, fie din neglijență criminală, fie intenționat”. Autoritățile elene au ajuns la concluzia că incendiile sunt provocate de oameni și flăcările au izbucnit în numeroase puncte apropiate, simultan, deci focuri aprinse în mod organizat. Cine are interesul să bage spaima în oameni și să dea apoi vina pe încălzirea globală? Cred că termenul de încălzire globală e prea mult spus, mai degrabă vorbim de ”schimbări climatice” așa cum au fost întotdeauna în istoria pământului. Conceptul de ”încălzire globală” fost compromis din nefericire la începutul anilor 90, când un cercetător cu conexiuni britanice a fost dat în vileag și dovedit științific că a exagerat cu topirea ghețarilor din Himalaya datorită poluării. Între timp i-a fost retrasă o distincție pentru ducerea în eroare a opiniei publice, iar ghețarii de pe Himalaya sunt tot mai înghețați și înghit anual din păcate destui alpiniști care urcă pe Everest. Sentimentul meu este, mai degrabă, că asistăm vara, în ultimii ani, la o răcire globală graduală a vremii în Europa. De câțiva ani verile în România, în special, sunt destul de ploioase și reci. E adevărat că și iernile sunt azi mult mai blânde. Sezonul de deschidere a ștrandurilor se tot amână în miezul verii. Anul acesta bazinele de înot în aer liber s-au deschis târziu după 1 iulie. Fluctuațiile de temperatură sunt mari de la frig la cald. Mediul trebuie protejat fără să se creeze panică între oameni.

Am fost recent într-o renumită stațiune balneoclimaterică și adminstratorii unui celebru lac transilvan spuneau că anul acesta au deschis cel mai târziu sezonul de când există stabilimentul pentru turiști, datorită frigului, ploii și apei foarte reci. Tot mai mult am impresia că asistăm la două realități total paralele: instituțiile de mediu, presa și social-media promovează narativul încălzirii globale cu temperaturi foarte ridicate și imposibile pentru oameni, ce pare o virtualitate uneori și realitatea pură că oamenii trăiesc veri reci și ploioase, iar dacă merg la Marea Neagră apa mării este rece ca și iarna. La sfârșitul lunii iulie apa mării a scăzut cu peste 13 grade de la 26 de grade la 13 grade, contribuind la ratarea concediului pentru sute de mii de români care nu au putut intra în apă. Unde este încălzirea globală? Mai mult, presa alternativă a publicat facsimile după ziare din perioada interbelică în care vara, de regulă în România, se înregistrau frecvent 35 – 40 de grade, într-o perioadă când poluarea nu era o problemă majoră ca azi. Dar nu trebuie să citesc presa interbelică, ci doar să-mi aduc aminte de copilăria mea din anii 1980, când vara era cu adevărat vară, fără ca să citim asta în presă, Ro-alerturi sau să ni se spună la televizor despre ”încălzirea globală”. În fiecare an, de 1 mai, se dechidea ștrandul ”Record” din cartierul Mărăști. Eu locuiam în cartierul Mănăștur și mergeam în gașcă, la ”Record”, cu băieții de cartier să facem baie pe o căldură insuportabilă. Era singurul ștrand din oraș care se deschidea pe 1 mai. Azi să mergi în Cluj-Napoca la ștrand pe 1 mai e o glumă: în general e frig, noros și ploaie. Toată luna mai împreună cu prietenii mergeam pe malul Someșului la plajă și o scaldă în apa râului. Apoi săream gardurile la bazinurile din Parcul Babeș și de la Olimpic pentru că nu aveam bani de intrare. La sfârșitul lunii mai trăgeam o fugă și la Băile Someșeni care atunci fucționau bine sau luam ”rata” până la lacurile de la Cojocna. Si aici intram prin gardurile sparte din motive lesne de înțeles. În general până la jumătatea lunii iunie pe călduri insuportabile, noi, elevii clujeni, eram sătui de baie și de plajă. Copiii din ”familii bune”, însă în lunile iulie sau august mergeau la mare deja super-bronzați. În anii comunismului și în perioada imediat post-decembristă am trăit veri lungi și călduroase, iar să mergi la începutul lunii mai la ștrand era ceva firesc datorită căldurii de afară. Azi de când ne asaltează avertizările despre „încălzirea globală” și ”schimbările climatice” din presă sau social-media – iar cercetători fac bani din studii de cercetare pe această temă – nu am apucat încă la începutul lunii august să mă bronzez cu adevărat, măcar la unul dintre ștrandurile clujene: ba plouă, ba e nor, ba bate vântul, ba este frig. La Cluj-napoca zilele cu caniculă sunt puține. Parafrazând un poet francez baladist din epoca medievală, în fața „încălzirii globale” fredonez celebrele versuri ”unde sunt verile fierbinți de altădată”?

 

Autor: Ionuț Țene

Sursa Foto: Sursa: Despre Cluj / Facebook via StirideCluj.ro