COPLEŞIT

 Sunt copleşit că Tu, Cel Necuprins

Iubeşti cu foc, făptura-mi mărginită

Şi din imensul Universului întins

Tu ai ales să-mi faci fiinţa fericită.

Sunt copleşit de preţul ce l-ai dat

În schimbul drept al câştigării mele;

Căci răzvrătit, cu nici un chip n-am meritat,

Cristos murind, păcatul groaznic să Îl spele.

Sunt copleşit de bogăţia divinului Tău har

Ce curge înspre mine în valuri de iubire

Şi nu a încetat nici un minut măcar

Continuând să-mi umple viaţa de uimire.

Sunt copleşit că nu mă judeci ce am fost,

Ci plănuieşti cu drag ce vrei să fiu,

Din rodul crucii Tale să-mi fac rost

Zidind pe veşnicie un chip ce să rămână viu.

Sunt copleşit de măreţia bunătăţii sfinte

Ce mă cuprinde, binecuvântată, zi de zi;

Să o descriu nici nu s-au inventat cuvinte

Şi fără ea, e neîndoios, că nu mai pot trăi.

Sunt copleşit că la sfârşit de preumblare

Prin praful răscolit al lumilor de jos

Tu pregăteşti copiii Tăi de-întâmpinare

Spre-a fi alai de nuntă în oastea lui Cristos.

 

Daniel Chereji