La un kilometru de război

 

                                                                                  de Gheorghe Pârja

Până mai zilele trecute am tratat războiul din Ucraina ca pe o nenorocire care are loc undeva, mai departe. Moartea copiilor, a femeilor, a bărbaților nevinovați a devenit o obișnuință crudă, în care nici compasiunea nu mai are aceeași intensitate. Sufletele noastre îngrijorate au început să nu mai aibă lacrimi atât de fierbinți, că vin peste noi alte necazuri, alte gânduri care ne pun în dificultate. Recent, m-am întâlnit la Desești cu un grup de copii din Slatina Ucrainei de astăzi, din Maramureșul mușcat, care nu au vorbit despre război. I-am privit în față cu interes și înțelegere. Au cântat de dor și jale din folclorul maramureșean de pe cele două maluri ale Tisei. Însoțitorii lor maturi, în preajma unui foc, mi-au spus că se întorc tineri din dreapta Tisei în sicrie bine încuiate. Li se spune că mor pentru țară. Slavă Ucrainei!

Cum ziceam, până mai zilele trecute, conflictul din Ucraina era mai departe. De când dronele rusești au început să arunce așchii și pe pământ românesc, autoritățile noastre, de la președintele țării, la primarul din Plauru, au intrat în alertă. Au fost informații controversate. Dar se spunea că războiul s-a apropiat foarte mult de România. La mai puțin de un kilometru. Resturi din drona rusească ajunse pe teritoriul românesc au aprins spiritele. Președintele țării, din lipsă de informații clare, a fost nevoit să spună una astăzi și alta mâine. Precum a făcut și ministrul apărării. Uite drona, nu e drona! Lumea s-a alertat. Românii așteptau să fie informați corect. Judecând la rece întâmplarea, evenimentul nu este un motiv de război. Nu este de natură de a activa articolul 5 din Tratatul de la Washington.

În vecinătatea României, țară membră a NATO, totuși, are loc un război. Ucraina a depozitat în apropierea frontierei române muniție și armament, care reprezintă ținte fixe în cadrul confruntării militare. Proiectilele îndreptate împotriva acestora pot atinge, accidental, și teritoriul românesc. Apoi am aflat, din presă, că ar fi fost vorba de o dronă de spionaj. Asta o pot stabili doar experții militari. Din punctul meu de vedere, războiul trebuie să se încheie cât se poate de repede, pentru a nu se extinde. Găsirea căilor pentru restabilirea păcii prin negocieri politice trebuie să fie preocuparea Consiliului de Securitate al ONU, în apropiata întâlnire consacrată crizei ucrainene.

Și Ucraina trebuie să arate înțelegere și respect pentru siguranța și interesele naționale ale României. Cel puțin cât România a arătat, și arată, sprijin pentru interesele vecinului aflat la grea încercare. Nu mi-a căzut bine când un oficial de la Kiev a învinuit România că nu are coloană vertebrală. Cam multă risipă de imaginație! Mai ales la un diplomat. Acest război, în aceste vremuri, este o aberație. În afară de Putin și acoliții săi, nimeni nu și-a dorit războiul din Ucraina. Care, după un an și jumătate, a lăsat în urmă moarte și ruine. Și suflete rătăcite prin țări străine. Alianța statelor care susțin cauza Ucrainei, conduse de SUA, a rămas solidă, dar nimeni nu știe cât timp.

Anul viitor, în Uniunea Europeană vor fi alegeri, și se așteaptă o creștere a popularității extremei drepte și din cauza îngrijorărilor economice și politice provocate de război. Anul viitor și America are alegeri. Dacă va reuși candidatul republican, poate avea loc o schimbare majoră față de conflictul din Ucraina. Mă întreb și eu: cât va mai dura? Nimeni nu știe. Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în Ucraina este important să vedem ce gândesc experții militari implicați în războaie, care au condus operațiuni și cunosc bine mișcările de trupe ale Rusiei înainte ca Putin să pornească ofensiva.

Analistul politic Emilian Isăilă a consemnat șapte concluzii ale unor generali americani. Care au descris situația din Ucraina și în ce stadiu se află operațiunile militare. Cele șapte concluzii sunt: 1. Contraofensiva nu este o defilare, ci o operațiune militară complexă, care nu este la îndemâna oricărei armate. 2. Nu există un plan magic, iar strategia folosită de ucraineni este cunoscută și de ruși. 3. Lipsa aviației este un handicap puternic pentru armata ucraineană. 4. Forțele Kremlinului au avut timp, peste iarnă, să-și consolideze liniile defensive și să mineze suprafețe întinse de teren. 5. Contraofensiva va dura cel puțin încă patru luni. 6. Armata ucraineană are inițiativa. 7. Rușii se apără mai bine decât se așteptau analiștii militari.

Am căutat și analize făcute de ruși și ucraineni, dar nu mi s-au arătat. Eu nu renunț la întrebarea mea: cât va mai dura războiul? Că suntem la un kilometru de el.