Toamna
Frunze pictate cu galben străveziu
Ne răcorește sufletele cu adierea rece de vânt
Toamna trece prin suflet, prin viață,
Și ne oferă o mică speranță,
La marginea frunzelor s-a așternut bruma rece,poroasă
Neîmblânzita toamnă si-a lăsat frunzele otrăvite de vânt
Toamna a trecut peste natură așa cum pietrele trec peste apă,
petalele florilor trec pe sub nori,
Toamna mi-a dictat iubirea cu sunetul ei ,
Toamna cu privirea lacomă a îngenuncheat natura
la poalele universului,
Am vorbit toamnei prin semne,
Iar nopții i-am vorbit cu cuvintele mele în șoaptă,
Frunzele au îmbătrânit și vor muri din nou la rădăcina copacilor,
Pădurea tace și se lasă cuprinsă de arămiu,
Pe cărările pădurii s-a așternut un covor gălbeniu de frunze,
Pe poteci a căzut crengi uscate,mirosind a lemn vechi,ușor lignifiat,
abandonat în nopți reci, înstelate,
Natura mi-a fost călăuză și mi-a arătat traseu toamnei,
Toamna, a invadat natura cu sete, a cucerit mai întai frunzele ,
apoi copacii,
dar s-a rătăcit la capăt de drum,
la întoarcere negăsind busola care
a rămas ascunsă în buzunarul naturii,
și mi-a răcorit buzele.
Izvorul curge repede, șerupit cucerind repede pădurea
Frunzele cad vârtos de pe copaci nebuni dupa apă și soare,
Păsările sunt forțate sa plece în robie spre apus,
Fără să deranjeze toamna care cerșește mereu frig și brumă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu