Școala Gimnazială din Bârsana-Maramureș renunță la denumirea de “Mircea Vulcănescu”

 

ISJ Maramureș a luat această decizie în urma votului consiliului local al comunei Bârsana.

Președintele ISJ Maramures, Pop Mihai-Cosmin și “consilierul juridic” Rohian Andrada-Cezara, și-au pus semnătura pe documentul de schimbare. Mai apare numele secretarei Coza Ancuța-Maria, titrează publicatia Incorectpolitic.

Schimbarea denumirii școlii s-a făcut la cererea Intitutului Elie Wiesel. Anii trecuți cererea s fost respinsa de comunitatea locala și preoții comunei.

                                                                                                      C.L.

Notă. Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904, București, România – d. 28 octombrie 1952, Aiud, Regiunea Cluj, România) a fost un filolog, filosof, publicist, sociolog și politician român de extremă dreaptă, condamnat în 1946 de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe.

În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: ”Cercetări asupra cunoștinței”, ”Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței”, ”Misticismul și teoria cunoștinței”. A proiectat ”Sistemul meu filosofic: existențialismul”. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR și a fost influențat de profesorii săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu.

În octombrie 1928, a început să colaboreze la ziarul „Cuvântul”, al Mișcării Legionare, până la suspendarea ziarului în 1933. În anul universitar 1929–1930, a fost „asistent onorific” la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, până în 1935. A publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice și texte de economie politică; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul D. Gusti; a conferențiat cu diverse ocazii și a participat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română.

A ocupat poziții importante în administrația națională: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naționale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 să fie subsecretar de stat la Finanțe, până la 23 august 1944. În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti. Regele Carol al II-lea și ulterior regele Mihai I i-au conferit distincții și ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.