Timpul

 

Iar îmi îndulcesc amarul cu opinca de pe drum

Regii s-au născut din banul cerșit la fiecare colț de drum

Dacă cineva ar încerca să îmi fure sufletul,

m-aș liniști dus de ploaie pe uscat

Să-mi iei ceasul rămas în carne,oase

Nici bătrânețea nu mă va iubi

Sufletul tânăr va muri

într-un trup bătran

Ceasul se va sparge din sângele meu

și va curge rânduri din condei

Pasărea de piatră să mă trezească lângă ea

În dimineți surde,părăsite,vesele,

Prind aripi cu degetele de pene

Prind culori cu ochii din pastel

Privirea din acuarelă,

Caut cenușa anilor aruncați în soare

Am fumat prima țigară iar scrumul

mi-a trecut prin vise

și fumul prin vene

Las marea pe un colț de ocean

Prind pasărea în zbor și o strivesc

cu buzele moarte

cu gheare din nisip

Mă plimb pe o poză veche din album

Amintirile rămân veșnice în tornade

Cascadele se opresc la munte

dar muntele se oprește în rucsacul meu

Număr valurile fără sorți

Stau la porțile naturii și aștept

cheia speranței,

trec lacuri invadate de păsări

inundate de livezi

Umbre de iarbă ocrotesc roua

Norii stau prinși în vârf de munte

Din inimi mi-am făcut mărgele roșii

Din suflet mi-am făcut vise albe

stelele se fac planete

planetele se fac stele

pasărea zboară pe cer

ca o lumină mișcătoare

Norul este un praf risipit prin univers

Din cer pădurea este văzută ca o stivă

de lemne în stil norvegian.

                                               Vlad BABICIU