Un pic mai este și fierbe iar zăpada
la căpătâiul toamnei de argint.
Copacii se vor zbengui pe dealuri
și-n colivia vieții cu timpul mă prezint.
Un azi se pierde-ntr-un mâine clandestin.
Pe câmp ies oameni la cules zăpadă,
simțind în palme că transpiră cerul, cum
pe genunchii lacului umbre se iau la spadă.
Potecile s-au pregătit iară de bal.
Se îmbarcă, de-obicei, cu vise-ndepărtate.
Fulgii dansează în văzduhul carnaval,
iar tăcerea ultimului gând pică pe spate.
Fierbe zăpada-n Valea Omorâcii
și pe grumazul vieții ani tot coboară.
Sufletu-mi se rătăceşte-n umbra crucii,
să schimbe iarna-n colț de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu