Bate iarna la fereastră

Bate vântul la fereastră

Cu-amintiri din ani trecuți

Norii umblă tot desculți

Întrebând de viața noastră.

Vremea frigului de-afară

Ne îmbie la povești,

Pana stă în calimara,

Cititor așteaptă vești.

Pe când tu ai scrie-n noapte

Despre toate câte-au fost,

Gândul îți șoptește barde

Amintiri nu-și află rost.

Vremuri au trecut cu anii

Și cărări s-au astupat,

Rostul lumii-l strică banii

Muza încă s-a culcat.

Slobod e acum să scrie

Gândul ce a pierdut rimă,

Cititorul n-o să știe

La cine să-i afle vină.

de Augustin NEAGA