Dulcele întuneric

 

Toată noaptea mi-a zornăit întunericul pe terasă. A fost întuneric peste tot, chiar și în buzunarele inimii. Până să vină dimineața să mă scape de frig, am colindat prin întuneric cu toate gândurile. Am ajuns și-n oala cu melancolie, dar și-n prăpastia mândriei.

Eram tare mândru prin întuneric.

Întunericul, of, întunericul!

Curând, un prieten drag mi-a fugit în întuneric. L-a mâncat pustia ce ne pândește.

Tinerețe nu mai este, iar bătrânețea umblă cu barda la brâu.

Vești bune pentru bătrâni; Râsul!

Râsul lumii.

Din întuneric primim mesaje albastre. Cică albastrul se va face negru.

Târfele de secunde tot sălbatice rămân. Orice ai încerca să faci să le-mblânzești, îți scapă printre degetele creierului și te-ncărunțesc.

Lăcustele tot mici rămân și n-au șorici.

Pentru un grătar somnambulic greierii-și abandonează vioara, numai noi nu înțelegem nimic.

Dragostea?

Ce dragoste, bă?

A fost!

Și dimineața mă freacă la ochi cu psihologia trusei de prim-ajutor.

 

Puiu RĂDUCAN

27102023-B. Olănești