Când mă gândesc acum la seara de 27 noiembrie 2023 și derulez amintirile recente am senzația stranie că mă uit la un film în care una dintre protagoniste îmi seamănă – într-atât de ireală mi se pare nominalizarea mea pentru un premiu la Gala UZPR. Nici nu este de mirare, având în vedere că m-am văzut acolo printre mari personalități ale jurnalismului și culturii românești. Pe o parte îi cunoșteam din emisiuni televizate, pe alții din transmisiunile lor din teatrele de război. Unii reprezintă cu cinste instituții culturale, cineaști, scriitori. Majoritatea și-au dedicat întreaga viață jurnalismului, literaturii, culturii. Este de ajuns să îi numesc pe ceilalți câștigători ai premiilor UZPR: Tudor Barbu, Sofia Șincan, Pavel Constantin, Mircea Mitrofan, Neculai C. Muscalu, Dan Constantin Mireanu, Eveline Păuna, Bogdan Chirieac, Ruxandra Săraru, Daniela Șontică, Șerban Cartiș, Laurențiu Rădulescu și Costi Pahonțu, precum și două instituții care au susținut dinamic și constant presa în anul 2023 – Comisia Națională a României pentru UNESCO și Muzeul Național al Literaturii Române. S-au acordat premii „Opera Omnia” Sofiei Șincan și lui Adrian Vasilescu. Despre realizările celor premiați au vorbit de asemeni mari personalități, făcând câte un „laudatio” celor premiați, iar ații, nu mai puțin importanți, s-au aflat în Aula Universității Ecologice, București. A-i vedea pe toți acolo, in personam, mi s-a părut fabulos și copleșitor în același timp.
Egida galei a fost sugestivă, mai ales acum, în vremurile pe care le trăim: „Împreună pentru pace”! Cred că este nevoie, ca în orice breaslă, de strângerea rândurilor în jurul unor valori morale, de acest „împreună”, dar și de un echilibru care să confere un soclu bun păcii în societate și în lume. Adrian Ursu a spus că premiile i-au vizat pe aceia care nu ar putea fi înlocuiți prin acțiune, dăruire și sensibilitate de tehnologiile robotizate.
Momentele artistice picurate din când în când pe parcursul galei au adus savoare serii. Ne-am reamintit de vocea minunată a Ilenei Șipoteanu, dar și de melodiile nemuritoare ale lui Ducu Bertzi.
Încrederea în valoarea mea literară și publicistică pe care mi-a acordat-o domnul Nicolae Băciuț, propunându-mă pentru un premiu atât de valoros, este, fără îndoială, un alt fel de a spune că merg pe sensul corect al drumului meu. Oricum ar fi, mi-a atins și o coardă sensibilă a sufletului. Mulțumesc și conducerii UZPR, domnului Sorin Stanciu, organizatorul acestei gale, care a acceptat ca acest premiu să-mi fie acordat. Este un premiu și pentru Oradea, dar, prin calitatea mea de redactor la Vatra veche, este un premiu și pentru Târgu Mureș, deopotrivă!
Un moment aparte am trăit la final. Eram pe punctul de plecare când m-a oprit o doamnă, a cărei figură îmi era cunoscută. Cum excelez în materie de gafe, mai ales când întâlnesc persoane în alt mediu decât acela care le-a consacrat, m-am abținut să presupun, lăsându-i întâietate în conversație.
Mi-a spus că adoră poeziile mele pe care le citește adesea. Dacă nu m-ar fi oprit decența, aș fi luat-o în brațe. Mi-a făcut seara specială. S-a prezentat: actrița Doina Ghițescu. I-am dăruit cu drag ultima mea carte, piesa de teatru „Speranța nu urcă niciodată cu liftul” și i-am făcut promisiunea că o să-i trimit și cărțile mele de poezie și proză.
Am ajuns azi acasă, la Oradea. Cu alte cuvinte, am ajuns din nou în mine însămi și la preocupările mele cotidiene: consultații, scris, predare. Pritocesc încă întâmplarea de a fi câștigătoarea unui astfel de premiu și onoarea care mi s-a putut face, de a mă fi aflat acolo... Mă obligă la mai mult!
Simona Mihuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu