poem la fereastră
mi-am dorit mereu ca fereastra
să fie lăsată larg deschisă
închipuindu-mi
jocul clipelor desculțe
pribege prin noianul luminii
îmi desenez umbra cu cretă zdrobită
balansând existența
unui regret
mai aproape
de cuvintele nerostite
privind cu alt ochi
păsările bolnave de cer
concret
aș spune
că dacă aș fi o aripă frântă
ce bine ar mai fi să mă strecor
măcar o dată
în mintea oului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu