Comportament ca-n Occident: „ȘI ÎN ȚARĂ CA AFARĂ!”

 

Cât de mult ne dorim, noi românii, aceasta… Am și o diplomă marketing începută la Chico University California terminată la Hamburg și știu cum trebuie apreciate serviciile unei firme – din păcate(le cunoscute), sunt multe deficiențe, nu rareori crase, la noi mai ales unde e nu doar necesar, ci și vital: HORECA / HOteluri, REstaurante & CAfenele / Catering. Iată că, spre bucuria noastră, se întâmplă tot mai des să „fie ca afară”! O regulă universală și veche de când e lumea am învățat-o încă din primul trimestru cu un profesor: Să nu vă lăsați orbiți de puterea mass-media cu spoturi tv, radio, internet, afișe etc. Din Antichitate nu s-a schimbat nimic: câștigarea de noi clienți e adusă de formula „Un client mulțumit aduce cel puțin alți 7!”.

Așa am aflat eu (de ceva ani) ce bine te simți și ești servit la TOSKANA din Mărăști – am mers, mi-a plăcut și am confirmat „legea”: am adus vreo 14 clienți. Chelnerițe amabile, mâncare bună la porții generoase, prețuri decente, ambient plăcut cu canapelele ultra-comode, multe flori iar spre stradă vitrine care lasă multă lumină și se pot deschide pe timp frumos. Desigur, lucrurile s-au îmbunătățit cu timpul: am remarcat cum se fac schimbări și de decor etc. cu tot mai mult bun gust. „Baza” e cunoscută: Omul sfințește locul! Săptămâna trecută am avut ocazia să văd și care „om”… Am stat mulți ani în Germania, Franța și sunt obișnuit, mai akes la francezi, cu o amabilitate desăvârșită – oriunde, super-magazin, mic boutique ori cafenea, ești întâmpinat surâzător cu Bien Venu, Madame / Monsieur! Doar după un timp, dacă văd că ești puțin pierdut, vin să întrebe discret Pot să vă ajut cu ceva? La noi pendulezi mai mult între indiferență crasă, nici un salut ori antipodul agresiv, fără a saluta: Să vă ajut! Sau ești urmărit pas cu pas cu clara bănuială că vrei să „șterpelești” ceva!

Ei bine, aici la Toskana ești primit cu Bună ziua! căutând o masă (la ore de vârf, mereu plin, ceea ce spune mult) și un amabil Unde doriți, mai vine cineva? Săptămâna trecută am venit la o întâlnire cu mai mulți prieteni, încă nu era multă lume la 18:00: la intrare, o tânără nou angajată trece pe lângă mine pe culoarul destul de îngust, se face că nu mă vede. Le spun amicilor ce am pățit și că doresc să sesizez conducerii. Nu te du, poate ești și înjurat, cum e deseori!, mă avertizează ei. Nu sunt omul conflictelor, voi atrage atenția civilizat că nu e permis așa ceva. Merg la bar și întreb, deși nu speram, dacă e prezent șeful. Zâmbitor mi-l arată: un bărbat la 35-40 ani în apropiere discuta cu câțiva din personal. Semn bun ca-n Occident: patronul vine primul, pleacă ultimul și se ocupă permanent ca „gheșeftul” să meargă bine! Îl salut și-i spun, civilizat, „păsul”. Deschis și plin de condescendență, își cere scuze: are câteva fete noi și trebuie mereu să facă instructaj cu ele, să le reamintească – va vorbi cu ea. Mă conduce până la masa noastră și ne întreabă dacă totul e bine, suntem mulțumiți. Olala, ca-n Occident! Am observat că s-a întors, a chemat ospătărițele și a discutat scurt cu ele – știu ce. Iată că se poate, deoarece Omul sfințește locul! Dacă vrea…

Eugen Cojocaru