A, să nu credeți asta. Până când am fost copil, apoi adolescent, știam înjura " a- mi da cuvântul pentru orice nimic" și în general mi se impunea greu anumite treburi, practic eram un recalcitrant năbădăios. Toate astea până în 1960 și nu din cauză că am citit " caiete filozofice de Lenin, ci pur și simpu am " întâlnit" o privire, care mi-a bulversat și filozofia lui Lenin dar și viața. Îmi aduc aminte că Iliescu în '89 zicea că există un vid de legii. Nu l-am crezut, de atunci din '60 am intrat într- un vid de viață. Să zicem descentrat, bulversat sau pur și simplu aiurit. În această învălmășare de viață neînțeleasă am reușit ca să fructific o acțiune și m-am mutat în Baia Mare. Nu eram încă băimărean, mai aveam sânge de țăran și timpul trecând a venit armata. Cum mi-a vibrat sufletul la depunere de jurământ că eram deja apărător al României și asta am materializat-o prin subordonarea deosebită, fotografie și scrisoare de mulțumire la părinți. Acesta a fost primul jurământ. Al doilea jurământ a fost între mine și Dumnezeu când m-am confesat Domniei Sale și mi-a oferit actuala nevastă și al treilea jurământ l-am depus în fața nevestei și al lui Dumnezeu și la un spovedit după mai multe confesii cu preotul bătrânul Monah m-a întrebat dacă mi-am înșelat nevasta? I-am spus că nu, că sunt sub jurământ. Preotul s-a uitat la mine a trecut un moment de liniște și pace între noi și mi-a spune, dacă acest păcat nu-l ai sunt sigur că nu ai încălcat cele 10 porunci, ești iertat. Am ieșit din biserică și ziceam în sinea mea că uită dacă respecți o singură poruncă, iertarea e și peste celalalte. Pentru mine asta nu a fost greu deoarece îmi iubesc nevasta și prin felul în care dânsa a conceput căsnicia noastră deoarece sunt absolut sigur că ultimii zeci de ani pe care i-am trăit i se datorează numai ei. Îti mulțumesc draga mea !
Autor: Toma
G. Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu