Nașterea Domnului – renașterea noastră!

 

Pentru ca ne aflam în Ajun de Sfant Craciun, m-am gandit ca este de bun simnt crestinesc, sa lasam politichia la o parte, cu ale ei mizerii si mizerabili, pentru a bucura sufletele noastre greu incercate, de minunata si binevestita Nastere a Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru ca, nu-i asa, pruncul Iisus vine la noi in fiecare an, sa ne bucure, sa ne lumineze, sa ne dea speranta si nadejde, la fiecare dintre noi – buni sau rai, saraci sau bogati, credinciosi sau mai putin credinciosi, sanatosi sau bolnavi, tineri sau batrani. Vine pentru a ne aduce cel mai frumos cadou, si anume „Imparatia Cerurilor”. Vine in imensa Lui bunatate, pana si in „barlogul” Fiarei de pe la Washington, Bruxelles, Londra, Paris sau Wiena, asa cum venea sa aduca mangaiere si bucurie, in gulagul bolsevic de la Pitesti, Aiud, Gherla, Jilava, Canal sau Tg.  Ocna. Acolo unde mucenicii intru Hristos – „Sfintii Inchisorilor”, erau condamnati si supusi la mari suferinte de Fiara apocaliptică.

Dar suntem noi oare pregatiti, sa-L primim asa cum se cuvine ?!? Imi aduc aminte, pe vremea copilariei mele, ca bunicii din partea tatalui, aveau acasa in bucataria de vara, prinsa pe un perete, o broderie cu ingerasi, unde era scris „unde-i pace si iubire, e noroc si fericire”. Primele doua sunt conditia necesara, pentru a ne bucura impreuna de ultimele doua. Da, intr-adevar, unde-i pace si iubire….

Pacea interioara, sufletească a fiecaruia dintre noi, pacea din cuplu, pacea din familie, pacea cu cei apropiati noua, pacea din societatea in care traim, pacea in relatiile dintre statele lumii. „Pace voua” – le-a spus ucenicilor Sai Domnul, cand li S-a aratat dupa Invierea din morti. Domnul le-a dat ucenicilor si prin ei noua, pacea Sa dumnezeiasca, ca pe cel mai de pret dar, cel mai de pret bun pentru sufletele lor si ale noastre. Pacea cu Dumnezeu, pacea cu ei insisi, cu noi insine si cu aproapele. O pace care umple toata mintea si toata inima. „Pastreaza pacea in inima ta si buna dispozitie fata de ai tai” sau „cel care ramane in pace, aduna ca si cu lopata darurile duhovnicesti, biruieste asupra tuturor duhurilor rele, de pe pamant si din vazduh, iar Dumnezeu ii decopera tainele” – ne invata Sfantul ortodox rus Serafim de Sarov.

Și iubire – iubire, care este piatra unghiulara a templului si lucrarii lui Dumnezeu. Dumnezeu care ne-a facut din iubire – iubirea Lui vesnica si absoluta. Daca avem iubire, avem si credinta. O credinta vie, adevarata ale carei „fapte” sunt atunci milostenia, rabdarea, compasiunea, smerenia, linistea, nadejdea si acceptarea Crucii. Si poate cel mai important, cel ce iubeste, face bine intotdeauna. Pentru ca iubirea, este tot ce are nevoie inima omului in aceasta viata. In inima se aseaza Imparatia lui Dumnezeu. Singurele valori pe pamant sunt faptele bune, facute din dragoste si iubire pentru aproapele si pentru Hristos. Prin ele dobandim harul Duhului Sfant, care este adevaratul scop al vietii crestine.

Dar in ce masura, mai suntem noi astazi crestini? Masura este data de faptele si trairile noastre, de lumea pe care am construit-o si in care traim. De atentia pe care o acordam lui Dumnezeu si de cat de mult „ingaduim” sa ne lumineze Dumnezeu sufletele si mintea. Nenorocirea noastra consta in faptul ca, nu cautam intelepciunea care vine de la Dumnezeu, deoarece orgoliul si mandria noastra, nu-i ingaduie deloc sa se stabileasca in sufletele noastre. Asemenea atotputernicului Duh Sfant, care ne este dat noua cu conditia sa il stim dobandi. Este simplu, dar in acelasi timp dificil. Deoarece harul Sfantului Duh se obtine cel mai usor cu rugaciune sincera si cu ajutorul faptelor bune. Sa nu uitam ca ceea ce conteaza inaintea lui Dumnezeu, este adevarata credinta in El si in Fiul Sau unic ! Pentru aceasta ne este daruit de asemenea harul Duhului Sfant.

Asadar toate aceste valori enumerate aici, ca si conditie a nasterii si renasterii noastre spirituale, mai fac ele parte din viata si preocuparile noastre de azi ?!? Sa fim cu bagare de seama – scopul nostru al tuturor este viata vesnica ! Singura certitudine pentru noi toti, este trecerea in lumea de dincolo, în veșnicie. Unde vom da socoteala dreapta si corecta pentru toate cele ce am facut sau nu am facut aici. Daca l-am marturisit sau ne-am lepadat de Hristos. Daca l-am marturist sau l-am batjocorit pe Hristos. Pentru ca asa cum ne-a invatat Parintele Arsenie Papacioc – „moartea nu vine sa ne invite la o cafea”! Iar mântuirea, ca si marturisirea este personala pentru fiecare dintre noi.

În ciuda urateniei si a rautatii lumii in care traim, Mantuitorul continua sa ne aduca in fiecare an, cel mai frumos cadou pe care-l putem primii de Craciun in inimile noastre – nasterea Sa! Iisus se naste, ca noi sa putem mereu renaste impreuna cu El, ne arata si invata sa pastram si sa pazim intotdeauna calea de mijloc, pentru ca este calea împarateasca, care duce la Ceruri. Sa-i urmam Lui si sa ne bucuram impreuna pentru acest mare dar imparatesc.

Pentru ca….

Astazi S-a nascut Hristos,

Mesia chip luminos,

Laudati si cantati,

Si va bucurati!

 

Cristian Ardeleanu