Cu gloanțele pe țeavă și obuzele în mortiere: uciderea oricui…

Pentru cine îl creează, îl aplică și îl gestionează logistico-strategic, și financiar, războiul rămâne cea mai bună investiție „pe piață”… Nu are nevoie de cotări la burse, de îndeplinirea unor standarde de agenții „de rating”, de țară și economie, și, tot mai des, nici măcar de aprobările prin organismele care mai asigură, nu pacea, nici măcar părți din ea – ca armistiții și înghețări de conflicte, ci un soi de rațiune în care să nu ne nimicim toți dintr-odată… Ci etapizat… Pentru că războiul trebuie privit ca o investiție în care socotelile mai ies doar dacă au o continuitate…. Nu o ciclicitate cum era până acum… Iar schimbarea de paradigmă (logistică) este dată de același jandarm mondial… Care nu se mai duce el în colțuri de lumi pentru a declanșa o agresiune, și a o transforma apoi în război pentru a-și putea pune propria industrie de armament (și bani) la treabă… La produs de bani din uciderea oricui… Pentru că asta înseamnă investiții și cheltuieli în logistica declanșării focarului de conflict, prin scormonirea, crearea, provocarea „teatrului de război”, apoi de transport al armamentului și trupelor în zona de nou război, dar și pierderile „de sfârșit”, prin acele retrageri rapide în care parte din „investiție” (arme, muniție, adică bani), rămâne pe teritoriile celor agresați… Statele Unite au schimbat tactica… Și paradigma acelui viitor în care deja suntem… În care suntem vârâți cu gloanțele pe țeavă și obuzele în mortiere…

„Unchiul Sam” nu se mai duce dară să deschidă el un teatru de război necesar economiei lui. O face prin partenerii și aliații „strategici”… Acum, punctual… Iar pe viitor, prin susținere programelor de ucidere medicală… Pentru că, nu întâmplător, acolo unde a lovit crunt „covidul”, acolo asistăm la cele mai agresive politici de înlocuire a populației… Cu Germania care nu mai este a Germaniei, cu Franța care nu-și mai aparține (numai în ultimul an, de exemplu, peste un milion de francezi pensionari, adică aceia care pot pleca!, au ales să se mute în țări mai sigure)… Și cu următoarele state care, pentru că deja este un tipar, lovite de valuri bruște de „covid”, nu doar că își vor pierde cetățenii, dar sunt predictibile a fi următoarele zone asaltate de valurile de migranți de felurite popoare și populații… Populații la ei acasă devenind „națiile” de mâine prin înlocuirea adevăratelor națiuni ale Europei… Acolo vor fi teatrele de război ai anilor ce vin, locurile în care „jandarmii” care controlează jocurile își vor deversa marfa de război. Și unde vor face bani din următoarele conflicte și războaie programate… Acelea dintre cei puțini rămași, „de ieri”, nativii, și cei mulți, de azi și de mâine, invadatorii…

Și este halucinant, nu cum omenirea a căzut în această transă a asistării la propria-i înlocuire, ci felul în care statele, ca reprezentate ale națiunilor (încă), susțin aceste trădări în serie ale Europei. Ale națiunilor de ieri ale Europei și, probabil, și a celor câteva insule de viitoare minorități ale europenilor de ieri ca prezențe în ziua de mâine… Un tablou în care pare că Statele Unite și-au turat la maxim motoarele industriei de război… Și negoțurile de război… Vânzarea de tehnică militară… Atât de puternic încât, dacă deja nu se întâmplă, curând vor rămâne fără „marfa” uciderii vândute… Căci trimit masiv armament Ucrainei, iar de acum și Israelului… Pentru ca și acesta să ucidă pe mai departe… Atâta arsenal încât ar trebui ca organismele juridice internaționale să întrebe: „de unde?”… De unde această resursă pentru a distruge și omorî contra bani?… Și nu, nu ar fi nici mirare, și nici un paradox (în fond, industria armamentului este aidoma liderilor politici, lipsită de scrupule), să aflăm că tot ceea ce vinde SUA (în Ucraina, Israel, dar și pe alte „piețe” ale unor conflicte aparent înghețate), fără a avea însă și o creștere exponențială a producției propriei industrii de armament, să constatăm, dară, că tot ceea ce vinde provine de pe piețele țărilor pe care le are ca inamic în acest teatru de război „kafkian”.

Pentru că Rusia pare a fi singura care chiar și-a mărit masiv producția de armament, devenind oficial o economie de război! Un colos, pentru că rămâne un colos chiar și cu marginile teșite de cenușa unor războaie, care și-a crescut cu 70 la sută cheltuielile militare, făcând procentele „înzestrărilor” militare din vari state europene să pară ridicole, mărindu-și de șapte ori producția de arsenal militar și de 50 de ori pe cea a muniției… Adică, de câteva ori mai mult decât ar avea nevoie să rostogolească „operațiunea specială” din Ucraina de câteva ori… Or, unde se duce restul acestei producții?… Nu cumva spre piețele „intermediare” deschise prin noii parteneri economici?… Iar dacă Statele Unite cumpărau gaze și combustibili, pentru a le exporta ca „Made in USA”, din China, care, la rându-i, „albea” de fapt exporturile interzise ale Rusiei, atunci prin care mână este de așteptat să se verse supraproducția industriei de armament?… Pentru o ucidere care, numai mâine-poimâine, poate va fi chiar una în masă, e drept, în strategie „etapizată”…

 

Autor: Cezar Adonis Mihalache

Sursa: Națiunea