Continuăm să trăim într-o democraţie plină de conflicte sociale între diferite categorii socio-profesionale şi guvernările aflate vremelnic la putere. În ultimii ani, au apărut noi genuri de conflicte, mai puţin obişnuite, ce implică generaţii diferite ca vârstă.
În multe familii, atmosfera este tensionată, uneori
violentă, pentru că părinţii nu se înţeleg cu copiii, inclusiv cu cei de vârstă
şcolară, puşi pe fapte rele. Spaţiul public este invadat de veşti alarmante,
rezultat al multiplelor infracţiuni comise de tineri născuţi şi crescuţi în
noua democraţie. În timp ce aria infracţiunilor se extinde, proporţional,
creşte şi numărul infractorilor. În rândul tinerilor, la viciile cunoscute, se
asociază consumul de alcool şi droguri, tâlhăria, violul şi violenţa, mai
recent tentativa de omor calificat şi suicidul, gest nemaiîntâlnit ce şochează
opinia publică. Indiferent de natura actelor reprobabile, ele nu au legătură cu
evoluţia istorică a societăţii umane. Vorbim de fenomene specifice, precum
succesiunea biologică în timp şi spaţiu a generaţiilor, de faptul că tineretul
este singura categorie socială, care, pe termen lung, poate asigura viitorul
unei naţiuni. În ce ne priveşte, tineretul de azi va reprezenta societatea din
România de mâine. Prin urmare, prezenţa generaţiilor tinere în societate este
vitală şi necesară, dar insuficientă. Tinerii trebuie instruiţi, pregătiţi şi
educaţi, inclusiv prin coerciţie în cultul muncii, al comportamentului
civilizat, încât prin ei înşişi să facă faţă nenumăratelor provocări ale
vieţii. Despre rolul instituţiilor menite să asigure educarea tineretului s-a
vorbit şi în regimul comunist. Evocarea lor în noua democraţie este inutilă.
Atunci, familia, şcoala, biserica şi instituţiile de forţă ale statului au avut
reguli de convieţuire socială, respectate de toate generaţiile, indiferent de
vârstă. Democraţia a demolat statutul familiei tradiţionale, cu membrii aflaţi
mai aproape unii de alţii. Ştim la ce sunt predispuşi copiii cu părinţi plecaţi
la muncă în străinătate. Pe de altă parte, părinţii cu stare materială bună,
care satisfac toate dorinţele copiilor, greşesc profund. De frustrările
tinereţii lor, nu e bine să beneficieze tinerii, deoarece mai târziu, cele două
generaţii ar intra în conflict. Parazitismul celor apţi de muncă trebuie
eliminat, iar ajutoarele sociale şi bursele acordate elevilor, suspendate. Este
inadmisibil ca absolvenţi de liceu, care nu merg la facultate, să intre direct
în şomaj pe bani publici. Tinerii de azi ar fi bine să ştie că viaţa impune şi
obligaţii, nu numai distracţie şi drepturi. Societatea le oferă ce li se
cuvine, în funcţie de nivelul pregătirii lor, în meserie sau profesie. Iar dacă
nu sunt mulţumiţi, nu au decât să se războiască cu administratorii sistemului
de învăţământ, încât să-l facă eficient, să lase la o parte olimpiadele, să
acorde mai multă atenţie analfabetismului funcţional. Educaţia colectivă,
făcută de instituţiile abilitate, a pierdut teren în faţa autoeducaţiei
realizate de mass-media prin internet cu ale sale reţele de socializare.
Detaliile din viaţa privată, zgomotoasă şi scandaloasă, a vedetelor din lumea
muzicii, sportului, afacerilor dubioase unde banii se învârt cu lopata, nu sunt
compatibile cu educaţia tinerilor frumoşi şi liberi. Meseria de blogger şi
influencer suceşte minţile, deoarece tinerii iau drept modele de viaţă astfel
de personaje. Tehnologia informaţiei are un preţ şi cineva trebuie să-l
plătească. În şcoală, regulamentele de ordine interioară, cu sancţiunile prevăzute
pentru abateri, îşi cer drepturile, iar părinţii au obligaţia să sprijine, nu
să submineze autoritatea şcolii. Prestaţia tinerilor intraţi în politică pe uşa
din dos nu este pe placul societăţii. Însuşindu-şi repede meşteşugul corupţiei
şi al viciilor, unii au sfidat legile şi au ajuns după gratii. Pentru a
preîntâmpina şi reduce numărul infracţiunilor săvârşite de tineri şi nu numai,
Parlamentul, Poliţia şi Justiţia au datoria să reacţioneze prompt, unitar şi
ferm. Spre exemplu, persoanele prinse la volan băute sau drogate, care produc
accidente soldate cu victime nu trebuie să beneficieze de prezumţia de
nevinovăţie. Din start se impune suspendarea permisului de conducere şi
deschiderea drumului spre închisoare. Sunt conştient că observaţiile mele
critice, făcute între sărbători la adresa societăţii, s-ar putea să nu fie pe
placul cititorilor. În speranţa că anul care vine va fi cum nu se ştie, celor
interesaţi de paginile ziarului nostru le urez ”La mulţi ani” petrecuţi în
linişte şi pace!
Autor:
Prof. Vasile ILUŢ
Sursa:
Graiul Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu