Pete uscate de iarbă
încălzeau picioarele vulcanilor stinși,
blănuri vărgate de lincși.
rodeau lanurile macilor fără petale
pierdute în vântul din vale...
Ciupercile sure
adunate de insectele mov
din prima pădure
a bătrânului Iov
erau șchioape toate,
pe jumătate mâncate...
Cămașă lungă, fără manșetă
acoperea visul alb de planetă,
liniștea tot mai adâncă
era apă, ecou neîntors, stâncă...
de Nicolae Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu