„Românie,
Românie, Te făcură colonie…”. (Folclor postdecembrist)
În loc de rezumat. Dacă nu scriem (și) pe probleme
care să fie legate de realitățile vieții poporului nostru și a situației în
care a ajuns țara noastră, înseamnă că facem parte fie din categoria
jurnaliștilor care, în lăcomia lor nebună după bani, după bunuri materiale și
posesiuni, acceptă, în schimbul plății, să distrugă adevărul, să mintă
sfruntat, să pervertească, să denigreze, să slujească și lui Satan, să îşi
vândă ţara şi neamul, fie din categoria grafomanilor, al celor care sunt
dominați de impulsul patologic de a scrie mult și fără rost. Acesta este crezul
meu când scriu fiecare articol: să ofer ceva din adevărurile lumii în care
trăim care pot fi de folos. Articolul de față abordează problema în care a
ajuns România, care nici nu mai pare românească și care nici nu mai este a
românilor. Faptul că foarte mulți buni români nu mai au curajul să prezinte
starea de fapt reală în care a ajuns România, exprimă cel mai bine situația de
dezastru în care am ajuns. Chiar și oamenii simplii au ajuns să înțeleagă
situația cu adevărat gravă în care a ajuns țara noastră, în care nu prea mai
avem nimic al nostru, care, pe alocuri, nici nu mai pare românească, care nici
nu mai este a românilor și care își duce existența, în mare măsură, pe
împrumuturi externe.
Uneori, când sunt bine dispuşi, conducătorii noștri
ne spun că n-are importantă faptul că străinii au acaparat cea mai mare parte
din bogățiile României, căci ei, străinii, sunt oameni muncitori, eficienţi şi
inteligenţi şi că, dacă fac avere pe bogăţiile şi pe munca noastră, averile lor
rămân tot în ţara noastră, ceea ce este fals.
Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu ne-am preda cu
totul acestor străini, să nu mai fim numai colonizaţi, căci ei sunt muncitori,
eficienţi şi inteligenţi?
Un neam a cărei clasă conducătoare îţi vorbeşte
laudativ despre calităţile străinilor care-l acaparează, nu va mai avea loc în
istorie; un asemenea neam este în risc acut de dezintegrare și de colaps. Doar
nişte lideri patrioți și capabili, cu autoritate internă şi internaţională, ar
mai putea salva România, prin politici credibile şi responsabile. Numai că,
satanicii suprastatali, care ne hotărăsc destinele, au grijă ca la conducerea
României să nu ajungă asemenea oameni.
După ce România a ajuns în mâna străinilor, cei care
au predat-o, trădători de neam și de țară, nici nu mai pot fi trași la
răspundere din cauză că sunt protejați de Guvernul Mondial. Sun Tzu (n. c. 544
î.Hr. – d. 496 î.Hr.) a avertizat lumea, încă de acum circa 2.500 de ani, că
„Nicio ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”.
Ce să mai zicem de România când tot omul vede că și
Europa întreagă, cu toată Uniunea ei parazitară (prin fondurile enorme pe care
le consumă, tot mai ineficient), este pe cale să fie pusă pe butuci pentru ca,
după aceea, să fie tot mai ușor preluată sub conducerea Guvernului Mondial.
Satanicii stăpâni ai României nu numai că sunt total indiferenți de faptul că
am ajuns să nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, nici material și
nici spiritual, că ţara noastră nici nu prea mai pare românească, dar sunt pe cale
să ne distrugă chiar și puținul care a mai rămas din frumoasele și din
tradiționalele noastre colinde și cântece specifice sfintelor sărbători[1].
Nu numai în zilele de sâmbătă și de duminică, dar și
în zilele Sfintelor Sărbători, precum cele de Crăciun, de Anul Nou, de Paști
etc., atât dimineața de la ora 5 la ora 7, uneori chiar până la ora 8, cât și
la mai multe ore din zi, se transmite numai muzică și colinde de-ale
străinilor, în limbile acestora bineînțeles.
Satan, dacă ar fi făcut asemenea programe și tot ar
mai fi lăsat să se mai audă și câteva dintre frumoasele și tradiționalele
noastre colinde și cântece specifice acestor sărbători. Toți cei care atentează
și la spiritualitatea poporului român, nu merită, din parte acestuia, decât
urarea de a se bucura de dragostea lui Satan și de fericire veșnică în Iad.
Satanicii au ajuns să stăpânească tot mai multe
instituții ale statului, fiind un pericol social, cultural, politic şi
spiritual pentru întreaga societate, satanizarea lor ajungând să fie stare de
lege, de ordine, de guvernare şi o modalitate de vieţuire socială. Dar cei din
conducerea României parcă nu mai au nimic românesc în sufletul lor, uitând că
sunt plătiți din bani publici, că sunt în slujba poporului român, mare parte
destul de oropsit și care și-ar mai găsi alinare de sfintele sărbători în
frumoasele și în tradiționalele noastre colinde și cântece specifice acestora.
„Faceți din ticăloși conducători și apoi vă
întrebați de unde vine dezastrul!” (Winston Churchill).
Crima elitelor conducătoare, române și străine,
constă în distrugerea și a sufletului românului adevărat, care nu se mai poate
bucura nici de siguranța zilei de mâine și nici chiar de frumoasele și
tradiționalele noastre colinde și cântece specifice sfintelor sărbători. Marea
majoritate a românilor au ajuns ca, din munca lor, să rămână, în final, după
achitarea tuturor obligațiilor către stat (din salarii, pentru plata impozitelor
și a taxelor locale etc.), numai cu circa 40% din contravaloarea muncii lor.
Mare parte din respectivul venit rămas este preluat de stat pe calea accizelor,
impozitelor, taxelor etc. conținute în prețul produselor și a serviciilor
achiziționate. Aceste preluări la bugetul public național nu ar fi un rău atât
de mare dacă ar fi folosite rațional, în folosul cetățeanului, spre binele
public, precum în „țări-vitrină ale societății capitaliste”, așa cum sunt
Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca. Dar, așa după cum constată cu ușurință
și tot omul de rând, veniturile bugetului de stat cheltuite și irațional și
sunt și fraudate în mare parte. Că ar fi fraudate de români, în special de
persoane juridice, cu rămânerea în țară a fondurilor respective, nu ar fi răul
cel mai mare.
Răul cel mai mare (care este o realitate acum) este
atunci când fondurile fraudate sunt transferate în străinătate, în special de
firmele străine. După ce industria României a fost lichidată, după ce bogățiile
solului și ale subsolului au trecut în proprietatea firmelor străine, a urmat
politica marii finanțe internaționale de a aduce România în starea de sclavie,
pe calea (sigură a) împrumuturilor externe[2].
Bugetul de stat, prădat tot mai mult în fiecare an,
nu-și mai poate exercita rolul și funcțiile sale decât prin a se îndatora, an
de an, de la marea finanță internațională. Așa cum „orice împrumut face din
omul liber un sclav”, tot așa și „orice împrumut făcut de o țară o aduce în
starea de sclavie”, adică o aduce în situația de a se afla sub controlul (și
dictatura) total al creditorilor săi, așa cum este România acum.
În august 2023, România a ajuns deja la o datorie
guvernamentală totală de aproape 736 de miliarde de lei, adică 48,9% din
Produsul Intern Brut (PIB)[3]. În timp ce povara fiscală crește permanent
asupra onestului cetățean, deficitul bugetar (cheltuielile sunt mai mari decât
veniturile) crește de la an la an (în cifre absolute), iar împrumuturile
externe cresc și ele anual, atât în cifre absolute, cât și ca pondere în
PIB[4], rezultatul fiind „O Românie care
nici nu mai pare românească și care nici nu mai este a românilor”.
Pentru a se înțelege cât mai bine situația în care a
ajuns țara noastră, fiecare familie și fiecare cetățean în parte, să luăm ca
exemplu o familie, respectiv familia domnului C. Durere, care redă cât mai
fidel unele din realitățile actuale din România. Domnul C. Durere are un
salariu lunar de 5.000 de lei, o soție șomeră (și cu probleme de sănătate) și
doi copii, ambii eminenți la învățătură și cuminți. Cheltuielile lunare strict
necesare familiei sale sunt de 5.300 de lei.
Fiind foarte preocupat de binele familiei sale,
având o dorință foarte mare pentru ca cei doi copii ai săi să ajungă „oameni de
succes prin puterea minții lor”, domnul C. Durere a făcut, și face, an de an,
de mai mulți ani, eforturi deosebit de mari în acest sens; respectiv:
– de la părinții săi și ai familiei sale a moștenit
mai multe suprafețe de teren, pe care le-a vândut unui cetățean străin, care a
cumpărat cam toate terenurile din localitățile respective;
– de la unul din bunici a moștenit o casă, tot în
localitatea în care erau și terenurile, pe care a vândut-o tot respectivului
cetățean străin;
– cum (a) nu mai făcea față cu cheltuielile și (b)
nu mai avea nici ce vinde, iar cei doi copii (ambii eminenți, studenți la
medicină) erau în ultimii ani de facultate, a contractat un credit de nevoi
personale, pentru care are de plătit și o rată lunară (împrumut + dobânzi), de
1.200 de lei.
Așa după cum am mai arătat, la sfârșitul lui august
2023, România a ajuns deja la o datorie guvernamentală totală de aproape 736 de
miliarde de lei. La o populație, aflată efectiv în România la sfârșitul lunii
august 2023, de 18 milioane, rezultă o datoria făcută de stat, în numele fiecăruia
din cetățenii care locuiesc în România, de 736 de miliarde de lei : 18 milioane
de locuitori = 41.000 de lei. Acestei familii îi revine o datoria făcută de
stat, în numele lor, dar fără ca aceștia să conștientizeze acest lucru, de
41.000 x 4 = 164.000 de lei.
Cum an de an (1) România ajunge tot mai săracă, (2)
datoria făcută de stat crește mereu, iar (3) numărul cetățenilor care locuiesc
în României se reduce mereu[5], este ușor de înțeles că datoria făcută de stat
ce revine atât fiecărui locuitor, cât și fiecărei familii, va crește mereu și
tot mai mult. Cine va plăti această datorie? Un răspuns exact este greu de dat,
dar este ușor de înțeles că această grea povară va rămâne în sarcina urmașilor
și a urmașilor domnului C. Durere.
Domnul C. Durere tot speră ca serviciile sociale se
îmbunătățească, respectiv: asistența medicală (spitale); educația (școli și
universități); facilități publice (locuințe comunitare); transport (căi ferate
și drumuri); transportul public local; alimentarea cu apă și canalizare;
alimentare cu energie termică; iluminatul public; salubrizarea localităților
etc. Dar, în loc ca aceste speranțe ale sale să se îndeplinească, statul îi
spune:
– că (el, statul) e sărac;
– că deficitele bugetare anuale sunt mereu în
creștere;
– că datoria externă a ajuns așa de mare că este tot
mai greu să fie plătite fie și numai dobânzile la creditele împrumutate;
– că cheltuielile militare (de multe miliarde de
dolari anual, impuse, obligatoriu, de partenerii externi) sunt mereu în
creștere;
– că nu mai sunt bani de investiții etc.
Statul a ajuns așa de sărac și de împovărat încât a
ajuns ca peste 20% din totalul cheltuielilor sale să se ducă pe rate și dobânzi
la împrumuturi. Dacă, prin similitudine, privim situația la nivelul domnului C.
Durere, aceasta este următoarea, în anul 2024:
– veniturile sunt de 5.000 de lei x 12 = 60.000 de
lei;
– cheltuieli sunt de 5.300 de lei x 12 = 63.600 de
lei;
– împrumuturile și dobânzile bancare, contractate pe
30 de ani = 200.000 de lei;
– datoria făcută de stat, în numele familiei sale =
164.000 de lei.
Aceasta, acum, la începutul anului 2024. Dar dacă
avem în vedere că datoria pe cap de locuitor a crescut în România de 3 ori doar
în ultimii 10 ani, este ușor de înțeles care va fi povara datoriilor externe
ale României în viitor.
Satanicii conducători, care au adus România în
această situație, îi spun (cu multă seninătate) onestului cetățean (1) că nu
mai sunt bani la buget, (2) că e vremea să strângă cureaua, (3) că și cu plata
pensiilor pensii sunt probleme tot mai grele, fapt pentru care acestea nu mai
pot fi mărite nici chiar cu rata inflației etc. „[…] Vai, nenorocită ţară, rele
zile-ai mai ajuns!/ A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns/
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!/ Tot ce s-a găsit pe lume
mai stricat, mai crud, mai rău,/ Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un
căpătâi,/ Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi./ Şi călări pe tine,
ţară, se cred zei aceste bestii,[…]” (Din poezia «Cârmacii», de Alexandru
Vlahuţă).
După ce cei doi copii ai domnului C. Durere au
terminat facultatea, aceștia, constatând (încă de când erau studenți la
medicină) faptul că în unitățile medicale de stat din România, nu funcționează
criteriul valorii-muncă, al meritului personal, nici la angajare și nici la
promovare, au plecat să muncească în străinătate, unde au ajuns medici eminenți
la unul dintre cele mai renumite spitale din Europa.
Satanicii stăpâni ai României (care au adus țara și
poporul în această situație) nu numai că sunt total indiferenți de faptul că am
ajuns să nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, nici material și
nici spiritual, că ţara noastră nici nu prea mai pare românească, dar sunt pe
cale să ne distrugă chiar și puținul care a mai rămas din frumoasa și bogata
noastă spiritualitate, în baza căreia acest popor a rezistat de mii de ani
atâtor și atâtor vicisitudini care s-au abătut asupra sa.
Acestea sunt unele dintre cauzele principale care au
făcut ca România să nici nu mai pară românească și care nici nu mai este a
românilor. Şi asta e destul pentru românul adevărat ca să înceapă să plângă;
dacă mai poate. În suferințele sale, oropsitul popor român le urează tuturor
care l-au adus în această situație să se bucura de dragostea lui Satan și de
fericire veșnică în Iad.
Este o problemă de timp până când blestemul acestui
popor creștin va cădea asupra tuturor asupritorilor poporului român, care au
distrus și România de azi, în care nu prea mai avem nimic al nostru, care nici
nu mai pare românească.
Bibliografie:
[1] A se vedea articolele subsemnatului intitulate
«Despre unele emisiuni muzicale de la radio, care sunt toxice pentru tradițiile
noastre strămoșești și creștinești» și «S-a dus bucuria din inimile noastre,
prin unele din tristele emisiuni muzicale de la radio».
[2] În aprilie 1989, România a ajuns cu datoria
externă la zero, după care a început să fie un creditor extern net. Prin „Legea
nr. 3 din 18 aprilie 1989 privind interzicerea creditelor din străinătate”, se
interzicea contractarea de credite din străinătate. În decembrie 1989, România
avea: (1) cea mai mică datorie publică, ca procent din PIB, fiind lider
mondial; (2) în conturi două miliarde de dolari cash, bani care „au dispărut”
în anii ’90; (3) datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de
dolari, care nu au mai fost recuperate și (4) numeroase investiții în
străinătate, care și acestea au fost pierdute.
– https://ro.wikipedia.org/wiki/Datoria_extern%C4%83_a_Republicii_Socialiste_Rom%C3%A2nia)
[3] Vezi
https://romania.europalibera.org/a/datoria-publica-a-romaniei-pe-intelesul-tuturor/32656708.html
[4] Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un
indicator macroeconomic (pe ansamblul economic al țări) care reflectă suma
valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului
final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de
un an.
[5] După unele surse, aproape șase milioane de
cetățeni români figurează cu domiciliul sau reședința în străinătate,
majoritatea emigranți la prima generație. Mulți alții nu apar în registrele
oficiale
(https://romania.europalibera.org/a/romani-strainatate-romania-scadere-populatie/32262375.html
). După alte surse, cel puțin 8 milioane de români se află în afara granițelor
țării
(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/secretar-de-stat-cel-putin-8-milioane-de-romani-au-plecat-din-tara-1945889
).
Autor: Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Sursa:
art-emis.ro
