Acrostih

 

                LACRIMA LUMINII DIN CLEPSIDRĂ

Literatura este o răfuială cu propria conștiință.

Am atins cerul cu mâna.

Cine-o zâs dorului dor, n-o zâs un cuvânt ușor.

Râsul e forma cea mai civilizată a zgomotului produs de om.

Iubește viața izvorâtă din iubire.

Mersul pe catâr, chiar și la Ierusalim nu te face Mesia.

Ajutați-vă semenii și Cerul se va uni cu Pământul.

Lumina apare din sferele noastre interioare.

Unde-i pace și iubire e noroc și fericire.

Mereu, mereu acasă s-ajungem ne angajăm.

Iubita mea-i ca floarea cea din glastră.

Nevăzutul face legătura cu Divinitatea.

Iar legea vieții ne face să ne transformăm.

Iute s-au dus anii tinereții!

Dragostea pentru tine arde macii din coline.

Iar acum la bătrânețe cunoști adevărul vieții.

Noaptea și moartea sunt iluzii – ne arată fizica cuantică.

Creierul vostru este de departe cea mai bună farmacie din lume.

Lucrurile vor fi în regulă atunci când vezi totul pozitiv.

Eu am să fiu viu atâta timp cât tu-ți aduci aminte de mine.

Poezia este valuta viitorului.

Singura certitudine e moartea. Nu știm când vine, dar știm că vine.

Ideea bună e de a trăi la țară sau la bloc?

Din legile cosmice aplicate practic (efectul placebo)  rezultă ideea că spiritul stăpânește materia.

Rămâne ca fiecare dintre noi spre/la final să devină o poveste.

Asta ești și asta este! O picătură de apă din mare.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM