Mă consider un privilegiat al sorții, prin intermediari: Radioul public, Radio Cluj, celelalte Studiouri teritoriale, Televiziunea Română, revistele de cultură și literare, teatre, festivalurile de umor, de dramaturgie.
Am trăit repede și bogat în întîmplări și evenimente ce mi-au oferit șansa de a cunoaște oameni deosebiți și îndeletnicirile lor speciale.
...stăteam de-o parte a unei mese de cabină de imprimări. De cealaltă parte, cu textele MELE, în față, Tamara, Draga, Adriana. Da, le spuneam pe nume, eram prieteni, Doamne-Dumnezeule, fiindcă aceste Doamne de teatru mi-au permis să le tutuiesc, mi-au acordat Prietenie necondiționată, pe durata întregii vieți !
Enumerarea poate continua cu Florin, cu Dorel, cu Melania, cu Horațiu, cu Tudor Popescu, Fănuș Neagu, Valentin Silvestru și Tudor Vornicu...dacă mi-o fi cîndva un frig al vârstei singure, am cu ce aprinde focul amintirilor.
Da, sunt un privilegiat, un om bogat, mai greu cu încă un an, care dublează cifra 7: 77.
Unii se așează în morminți și cripte ca să trăiască confortabil veșnicia la purtător. Eu, cu actorii mei dragi, cu iubiții scriitori și cîntăreți suntem deja unde ne este locul de drept și în fapt: în fonoteci, în videoteci. Un alt răsfăț dumnezeiesc.
Cu toți acești oameni, petrecuți, sau încă în vâltoare, nu am schimbat o vorbă sucită, mincinoasă, nu ne-am aruncat priviri piezișe, nu ne-am întors spatele. Dacă mă gîndesc repede, nici cu voi, dragii mei care mă citiți acum. Fiecare întâlnire a noastră a fost senină și darnică: nu v-am lăsați să plecați fără un banc. Și așa este și acum, chiar dacă au crescut depărtările și a sporit amurgul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu