În cartea „Troița din cuvinte”, scriitoarea Aurelia Rînjea face un dar de suflet cititorilor din cartierul și orașul său natal, Slănic Prahova, cu prilejul Sfințirii Troiței din piatră, ridicată în localitate.
„Spiritualitatea
este poezia ființei, ritmul vieții care se desfășoară în fiecare persoană, în
fiecare relație, în fiecare comunitate”. (Paul Ferrini)
iar
„Dumnezeu
este poetul perfect”. (Robert Browning)
Darul
de suflet pe care îl face scriitoarea Aurelia Rînjea reprezintă un gest
de mare generozitate, dar și de supremă recunoștință, un semn de mulțumire
închinat lui Dumnezeu, oamenilor,
preotului și nu în ultimul rând întregului neam românesc de pe acele meleaguri:
„Privind Troița, cu iubire și smerenie spun: Doamne, ia sub Acoperământul
Tău cel Sfânt acest neam trăitor al acestor meleaguri, parte a Grădinii Maicii
Sfinte!''
Pentru
că este vorba despre o personalitate marcantă a literaturii române contemporane,
dați-mi voie să încep prin a face o scurtă prezentare a scriitoarei Aurelia
Rînjea. Este profesor, scriitor, cronicar, poet și nu în ultimul rând redactor și critic literar. Scrierile sale au
îmbogățit literatura română contemporană de mai bine de două decenii, încă din
2001 de la prima carte publicată.
În
portofoliul domniei sale sunt așezate la loc de cinste, nu mai puțin de 57 de
cărți de autor, cărți care îi poartă semnătura, scrise în limba română și
franceză. Este co-autor în peste 50 de antologii literare și colaborează cu
peste 30 de reviste literare din țară și străinătate. A participat la
nenumărate evenimente literare, tabere, campionate, festivaluri și concursuri.
Pentru bogata sa activitate literară i-au fost decernate nenumărate medalii,
trofee, diplome și distincții. A scris peste 70 de cronici literare și a prefațat peste 40 de cărți ale
unor autori români. Scrie număr de număr în revistele Luceafărul din Vale din
Petroșani și Poezii pentru sufletul meu din Montreal, fiind colaborator
permanent. Este membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română și membru
al World Poets Association România.
Prin
natura sa, omul este într-o permanentă căutare a fericirii, a sinelui interior,
fiind nesigur, nehotărât și nemulțumit, dorind mereu să cucerească și să
escaladeze noi metereze. Nu este și cazul poetei Aurelia Rînjea, care
s-a născut fericită, pentru că s-a născut cu poezia în suflet, este omul care
își găsește fericirea în gesturile mici, dar pe care le prețuiește infinit și
care știe să dăruiască iubire semenilor săi. Fericirea sclipitoare, luminoasă,
care reiese din însăși creația versurilor
poetei, este o fericire organică, născută și nu făcută.
Poeta
vede schimbul sacru al iubirii de oameni ca pe un „perpetuum mobile nesecat
de iubiri” pe care „atunci când dăruim iubirea / Și o dăm mai departe / Creatorul
ne dă alta / La dimensiuni mai mari” (Evrika).
Ȋntr-un
stil ceremonios, aproape
religios, poeta slăvește, înalță și beatifică poezia. O iubire intrinsecă,
țesută în fibra sa poetică, care pune o amprentă unică și originală pe fiecare
carte pe care o scrie.
Versul
distinsei doamne Aurelia Rînjea dorește să atingă prin sensibilitate
cititorul, făcându-l mai bun. Poeta își asumă această responsabilitate de a
sensibiliza lumea, de a umaniza cu orice preț urâtul și de a transforma răul în
bine.
Această
capacitate de a dărui celorlalți își are izvorul într-un suflet generos și o
bunătate înnăscută. Harul pe care l-a primit de la Dumnezeu, îl dezvoltă, îl
înmulțește și îl dă mai departe spre folosul lumii.
Dinamica
poeziilor domniei sale are ca parte integrantă tocmai aceste procese de
primire-asumare-dăruire, care au un rol esențial atât pentru sufletul scriitoarei, cât și pentru sufletul
cititorului beneficiar.
Poezia
Aureliei Rînjea pe alocuri se apropie de filozofie despicând firul până
la bobul cunoașterii, al luminării, al devenirii: „Sensul devenirii / Când
azi devine mâine / Și mâine devine târziu / Haina sufletului / Devine alta / O
purtăm ca un stindard / Al nemuririi / În timpul ca o extensie / A vieții și a
înțelegerii ei” (Botezul).
Poeziile
autoarei Aurelia Rînjea sunt încărcate de esențe tari, adunate cu grijă în
sticluțe mici, din care lasă să se prelingă ușor stropi divini, care să atingă
inima cititorului. Astfel versurile sale poartă podoaba elementelor de tip
paradisiac, cosmic și biblic.
Găsim
în poeziile Aureliei Rînjea imaginile paradisiace ale naturii despre
care atât de mult îi place să scrie: „cireș sălbatic”, „prunii înfloriți”, „curcubeie”,
„fluturi”, „grădina cu meri”, „porumbel”, „lan de grâu”, „șoapte pe valuri”
etc.
De
asemenea găsim elementele cosmicității: „Vânt stelar”, „traseu către soare”,
„arborele cosmic”, „adieri fosforescente”, „universul formelor”, „univers”,
„rădăcini în cer”, „dincolo de infinit”, „globul”, „orbita” etc.
O
savoare deosebită o dau elementele biblice cu valoare de simbol: „Jertfă”, „cruce”,
„răstignire”, „aripi”, „îngeri”, „lumina”, „stau în genunchi”, „icoane”, „cer”,
„altare”, „biserica”, „pogorârea harului”.
Poezia
reprezintă o continuare a vieții pământene a poetului prin cuvânt, reprezintă
trecerea și trăirea în nemurire prin cuvânt. Acest aspect este subliniat de poetă în versurile: „Poezia –
o secundă / Între două bătăi de aripă / De înger de aer / Un duh care se desprinde
/ De corp / Te ia cu el respirând / Clipa unică de infinit / Rămâne cu tine / Când
timpul nu-ți ajunge / Cu aer celest” (La loc de taină).
Fizicianul Aurelia Rînjea levitează prin lumi
noi, cercetează, caută soluții și apoi
creează o contopire completă cu poetul Aurelia Rînjea, fuzionând în
gândire și idei într-o compatibilitate perfectă: „În altă dimensiune / Fiecare
mișcare a gândului / E o respirație / Lumina configurează / Drumuri / În
sufletul oamenilor / Un cântec strălucitor / Îți conferă pacea / Care pogoară /
Peste nerostirile / Care se citesc în gând” (Zbor alb).
Cuvintele
poetei se așază cuminți și firesc într-o construcție unică, crescândă, unul
după altul, înălțându-se demn spre înaltul cerului, într-o TROIŢĂ DIN
CUVINTE, având ca unic scop definit iluminarea. Atât de frumos și de simplu
ne explică poeta ce înseamnă de fapt „Iluminare”: „Iluminarea este când / Genunchii
ating Pământul / Și inima atinge cerul” (Iluminare).
Visul
vizionar este un element pe care poeta îl alege pentru transpunere în alte
planuri, pentru călătoria în timp, spațiu, între cer și pământ, dar și pentru
a-și descrie viziunile: „În vis mă
văd / Cum într-o altă viață / Scriam în Sălașul Cerului / Și cartea și eu / Aveam
aripi de înger / Sau poate un înger / Ne purta pe aripile lui / Perindam
printr-o / Mare bibliotecă / Cu multe universuri / Și ființe iubitoare de
cuvânt” (Stelar).
Prin
versuri pline de însemnătate, poeta Aurelia Rînjea ne invită la salvarea
umanității prin iubire și bunătate, parcă urmându-l pe Ioan Slavici, care
spunea că: „Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun”. – Ioan
Slavici.
Dar
poate că unii dintre cititori se întreabă ce este bunătatea? Definiția ei așa cum ne-o dă Alexandru Vlahuță: „Ce este bunătatea? O
frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul.’’ – Alexandru Vlahuță
Prin
urmare, bunătatea este apanajul sufletului frumos și nu poate fi oferită decât de oameni cu suflet frumos, precum al
scriitoarei Aurelia Rînjea, care din bogăția sufletului său,
construiește și dăruiește o TROIŢĂ DIN CUVINTE pentru oamenii pe care ii
iubește atât de mult.
Darul
său de suflet va rămâne peste timp să lumineze precum un far nestins
generațiile ce ne vor succede.
Johnny Ciatloș- Deak
Membru al Uniunii Jurnaliștilor
Independenți din România
Senior editor Globart Universum
Publishing House Canada

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu