Iluzii care apără ținuturi

                                                                       de Gheorghe Pârja

Anul campaniei electorale, care își numără lunile, este potrivit blamării. Un domn profesor chiar scria, mai zilele trecute, că ne aflăm din nou într-un moment prielnic pentru punerea în scenă a festivalului blamării candidaților care aspiră la funcții pe care nu le-au avut, dar le râvnesc pe cale democratică. Dar până să ajungă pe liste sigure, când omul va pune ștampila pe unul ori pe altul, ies scântei din iluzii. Până la momentul urnelor se deapănă multă zădărnicie verbală, închipuiri biografice, idei false. Adică multă negură pe Valea Iluziilor. Se iau la trântă cu fantomele, cum spunea chiar o doamnă fantomatică, căreia cercuri politice îi netezesc cu vorbe cărarea spre Cotroceni. Constat că insurecția electorală scoate la suprafață multe aluviuni, ce pun oamenii pe gânduri. Unele partide se transformă în ținuturi politice pentru a-și apăra identitatea.

De acolo pornesc cu discursuri care ar dori să convingă cât mai mulți votanți. Ce proiecte le propun cetățenilor? Foarte puțini își conturează idei în folos obștesc. Spun ce doresc a face dacă vor ajunge unde și-au propus să ajungă. Pe unii îi pun alții în locuri de putere, iar ei trebuie să dea din mâini precum păsările din aripi. Eu îi apreciez pe toți cei care doresc a lucra pentru țară. Da, bine am zis, pentru țară! Acolo, în ținuturile lor politice, construiesc iluzii. Așa se întâmplă în foarte multe cazuri. Cred în democrația activă, cu folos. Adică angajamentele politicienilor să fie onorate. Din păcate, ni se oferă și varianta unor discursuri fără consistență practică, vociferări, insulte. Pentru mine, clasa politică ar trebui să fie un model de purtare și vorbire în public. De la care au ce învăța cei tineri. Puțini știu să îmbrace haina demnității politice, a vorbirii pe înțelesul celor mulți. Îi văd la televizor, că nu prea am alte ocazii, sigilați de aceleași clișee verbale, fără imaginație în idei. Fără pragmatism pentru ziua de mâine.

Televiziunile arondate vectorilor politici fac emisiuni pe seama lor. Scot binele lor și din piatră seacă, repetă până la saturație invectivele împotriva unor personaje care ar face jocurile de putere în țara asta. Sunt tulburat în mersul spre bine al rânduielilor noastre, când aud comentatori de fiecare seară ce ne spun că totul este aranjat, cărțile sunt făcute. Atunci de ce mai chemați poporul la urne? Apoi, campania asta electorală a început, neoficial, sub semnul unor ieșiri din peisajul respectului politic. Derapajele nu le poate opri nici codul celor zece porunci. De când am început să scriu, am fost atașat de valorile naționale. Prin educație, lecturi și dascăli formați la Școala Marii Uniri. Dar niciodată nu am fost de acord să câștigi putere pe aceste evenimente cruciale ale neamului românesc.

În ultimii ani, doi vectori apăruți pe scena politică românească folosesc conceptele naționale, suficient de precar, pentru a câștiga voturi. Istoria acestui neam a căzut în această campanie electorală în plasa politică a unor neîndemânatici. Poporul român a devenit proprietatea personală a unor inși care nu au habar de mecanismul devenirii neamului românesc. Acolo, în ținuturile lor, construiesc iluzii pentru țară. Da, nu mă feresc să le spun numele. Este vorba despre AUR și partidul de alcov, aflat în fază de risipire. Mie nu-mi plac manifestările lor, parcă au venit din pribegie, și uită de unde au plecat. Despre aceste apariții pe scena politicii românești voi mai scrie. Corectați-vă greșelile de ortografie politică și umpleți golul cu idei, cu planuri pentru țară, și mai stăm de vorbă. Până atunci rămân la părerea că în mare parte funcționați cu iluzii apărate de ținuturile voastre.