Ioan Dragoș, un poet postmodern ca structură, formă, expresie şi mesaj!

Ioan Dragoș scrie de când am învățat eu să citesc, de prin 1973, poate chiar înainte, dar eu nu știu. Poezia și dragostea de viață au fost și sunt lucruri sfinte pentru Domnia Sa.

Iată câteva gânduri scrise de mari critici literari care „l-au citit”, admirat și respectat  pe Ioan Dragoș:

„...versurile sunt ale unui nostalgic şi delicat poet, capabil de inefabilă reflecţie lirică.” scria Nicolae Manolescu în revista „România Literară” în anul 1988.

 Și în volumul „Acte adiţionale la foaia de observaţie”, Editura „Singur”, Târgovişte, 2017, se găsesc nenumărate versuri care confirmă diagnosticul pus de reputatul critic literar:

„cine mănâncă să nu-l osândească

pe cel ce nu mănâncă

cine nu mănâncă să nu-l osândească

pe cel ce mănâncă...

fericit cel ce iubeşte şi a pierdut cheia

scrie pe stâlpi de fum.”

                                  (Eprubeta  gânditoare, pag. 9),

sau „pe unii viaţa îi ţine întotdeauna/deasupra/noi stăm în casă şi răsfoim/cu leonid palide manuscrise” (Tălpi lipicioase prin hăţişurile libertăţii, pag. 13).

Ioan Dragoş este un postmodern ca structură, formă, expresie şi mesaj (cuprindem textul poemului între ghilimele, lipsa punctuaţiei, aşezarea titlului poemului, în unele volume, la sfârşitul textului, etc.).

 Suficient de livresc, se fereşte cât trebuie de calofilie. Exemplific:

„pe urmă se face linişte/se face tăcere/aşa ajungi la pagina şaizecişitrei/marioneta mea/vin-o de te joacă-n perdea” (Fluxul şi refluxul seminţelor de busuioc şi de cimbru, pag. 39-40).

Îmi aduc aminte, cu mult drag, cum regretatul poet Ion Burnar „șeful nedeclarat al culturii maramureșene într-un deceniu și ceva, spunea cu mândrie că „Ioan Dragoș este cel mai bun poet dintre juriști și cel mai bun jurist dintre poeți” având în vedere faptul că a ajuns să fie secretarul Consiliului Județean Maramureș și un omenos de-a lungul vieții de până acum, dar și membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Maramureș.

Critica literară a mai remarcat la Ioan Dragoş expresia pregnantă, versul izbitor, faptul că uneori cuvintele îi sunt conduse spre asocieri ingenioase de o sigură acurateţe, precum şi constatarea că poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine, cu lumea despre viaţă şi moarte, despre morală şi desfrâu, se destăinuie, raţionează, dă soluţii, creează stări sufleteşti:

„apa te oglindeşte tremurat/învăţăm amărăciunea portului/când i-au plecat toate corăbiile” (Amărăciunea poetului, pag. 44);

Sau

„în nouăsprezece noiembrie am cules/traista ciobanului şi coada şoricelului/în jur plante ofilite îngheţate/m-au lovit peste degete/am adunat aracii din grădină/cârlionţii din gând/se întindeau către ei/pe două rânduri...” (Cărarea tăioasă din dimineaţa nimănui, pag. 61).

Demersurile pentru acest volum excepțional le-am făcut eu vorbind cu Ștefan Doru Dăncuș din Ieud, trăitor la Târgoviște și având editura „Singur”  motiv pentru care am recitit cartea de vreo trei ori și aflu sensuri noi anumitor idei poetice spuse.

Reveritor la Ioan Dragoș și personalitatea lui, apelez la arhiva on-line:

Curriculum vitae

Poet, publicist. Licenţiat al Facultăţii de Drept economic – administrativ, Sibiu (1980). Masterat în administraţia publică la Institutul Naţional de Administraţie şi Universitatea „Babeş – Bolyai” Cluj Napoca (2005). Debut absolut în Revista „Semnal” a Liceului „Gh. Şincai” Baia Mare, 1970. Apariţii în „Luceafărul”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Vatra veche”, „România literară”, „Familia”, „Nord literar”, „Flacăra”, „Mărturii maramureşene”, „Moldova literară”, „Porţile Nordului”, „Viaţa românească”, „Steaua”, „Orizont”, ş.a.

Volume:„Povara uimirii”, 1986; „Scrisori”, 1987;„Cavalerul triunghiului”, 1997; „Acestea sunt amănuntele”, 1998; „Prăpastia dintre timpurile verbului”, 2003; „Ulise în bucătărie”, 2006; „Sezonul de presiune”, 2008; „Foaia de observaţie”, 2010; „Poeme de serviciu”, 2011; „Studiu de oportunitate”, 2012; „Fişa postului”, 2013, „Acte adiţionale la foaia de observaţie”, 2017.

Prezent în antologiile: „Dor de lumină”, 1997; „Un sfert de veac de poezie”, 1998; „Într-o lacrimă trăieşte poetul”, 1998; „Prima verba”, 1999, „Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureşeană şi basarabeană”, 2010, etc.

Referințe critice

***

„… poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosind întru acestea imaginaţia (în materia metaforelor şi comparaţiilor) şi speculaţia (în semantica asocierilor lexicale)”. (Laurenţiu Ulici – România literară, nr. 36/1986)

 

„…multă fantezie la Ioan Dragoş …/ Cochetând cu textualizarea, este în fond un remarcabil imagist într-o sensibilitate preponderent depresivă”. (Petru Poantă – Tribuna, nr. 47/1987)

 

„… Ioan Dragoş scrie în spirit clasicizant, provoacă metafora largă, protocolară…/… cuvintele îi sunt conduse spre asocieri ingenioase de o sigură acurateţe”. (Valentin Taşcu – Steaua, nr. 2/1988)

„Intenţia poetului de a expune o fişă clinică a realului, în manierea unui delir abstract, se pare că reuşeşte să se impună, cu atât mai mult cu cât detaliile poetice se amestecă aici într-o viziune caleidoscopică demnă de reţinut…/ Metafizic cu precădere, autorul reuşeşte, printr-un minimum de respiraţie, un maximum de expresivitate artistică.” (Cristina Cîrstea – Convorbiri literare, nr. 2 (50)/2000)

„Poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine şi cu lumea, despre viaţă şi moarte, despre morală şi desfrâu, se destăinuie, raţionează, dă soluţii, creează stări sufleteşti folosind adesea cuvinte de duh sau sintagme uşor de urmărit, atunci când descoperi cheia lor de lectură” (Ion M. Mihai – Nord Literar nr. 5/2004)”.

„Ioan Dragoș și-a construit un spațiu al poemului, ceea ce înseamnă asumarea unui teritoriu privat, ceea ce înseamnă inteligență lirică. Fluviul care trece prin fața ferestrei lui este liniștit dar trădează spusa înțeleaptă: apele liniștite sunt adânci. Poezia lui Ioan Dragoș îți dă și un confort intelectual când ne facem vecini de adiere cu Kobo Abe sau Ezra Pound” (Gheorghe Pârja  - Graiul Maramureșului/11 septembrie 2010)

Ioan Dragoș este o voce pregnantă a Nordului Poetic și-l așteptăm cu un nou volum de poezii într-un viitor cât mai apropiat.

                                                            Gelu Dragoș, U.Z.P.R.