de Gheorghe Pârja
Cum studiul istoriei, prin școli și facultăți, s-a
subțiat simțitor, eu, crescut și educat de dascăli formați după Marea Unire, am
prins gustul și respectul pentru această materie fundamentală pentru
cunoașterea trecutului poporului din care fac parte, dar și al altor neamuri.
Simt o delăsare reală a noilor generații față de istorie. Nu este vina lor, ci
a celor care pun în practica învățării noua ecuație a cunoașterii. Au spus mari
istorici că fără trecut nu avem viitor. Cine mai ține seama de această axiomă?
Puțini, foarte puțini. Trecutul pare un cuvânt simbolic, dar este un cuvânt
unic, pe care noi, astăzi, îl folosim de parcă ar aparține unei limbi străine.
Apoi, istoria este scrisă după multe capricii politice. Ce să alegi?
M-am îndreptat în viață după girueta valorii, a
specialiștilor care nu și-au vândut onoarea care te apropie de adevăr. De
câțiva ani, primesc, datorită generozității col(r) Gavrilă Dunca, revista
VITRALII – lumini și umbre, publicație a veteranilor din Serviciile Române de
Informații, care a împlinit 15 ani de viață. Are o galerie de consultanți
științifici, printre care istoricii Ioan Scurtu, Alex Mihai Stoenescu, Aurel V.
David și un colegiu de redacție, care nu face niciodată rabat la valoare, la
spiritul dreptății în abordarea subiectelor. Declarații pe propria răspundere.
Recentul număr primit (decembrie 2023 – februarie 2024) este dedicat evocării
unor momente și personalități importante pentru toți românii. Sunt articole
sobre, cu mesaj profund, plecând de la ideea că nu doar istoriografia
națională, dar și politologii și istoricii străini fac referire în mod frecvent
la faptul că spațiul românesc a fost de-a lungul vremii o zonă de intersecție,
confruntare și negociere pentru imperiile care au dominat această zonă a
Europei.
Col(r) Radu Voroneanu ne oferă un documentar despre
confruntări și alianțe, raporturile României cu Marea Britanie și SUA pe timpul
Conferinței de Pace de la Paris – 1919–1920. Din care reiese că integritatea și
suveranitatea României au fost vectori activi în a identifica soluții politice
pentru a se integra în sistemele de securitate ale diferitelor momente istorice
ale Europei. Este analizată lucrarea istoricului american Paul D. Quinlan –
Ciocnire deasupra României. Politica anglo-americană față de România,
1938-1947. Conținutul volumului atrage atenția prin calitatea documentelor
folosite de autor, multe dintre ele consultate în baza unor autorizări speciale
primite din partea Armatei și Departamentului de stat al SUA.
Sunt amintite multe episoade de răscruce pentru a
consolida Marea Unire, rolul decisiv al unor personalități române și străine la
acest deziderat. Publicația The New York Times scria: „Nicio personalitate
publică din România nu a avut un comportament mai patriotic decât această
regină de sânge străin.” Se referea la Regina Maria, frumoasa și talentata
soție a Regelui Ferdinand. Sub semnătura autorizată a col(r) Aurel V. David
este evocată personalitatea lui Mihai Eminescu, în momente mai puțin cunoscute
ale copilăriei și tinereții. Articolul răspunde curiozității cititorilor: cum a
fost, în fapt, cu adevărat, Mihai Eminescu? Autorul ne lămurește documentat, pe
spații largi, încheind cu părerea lui Vlahuță: „Oameni ca Eminescu răsar la
depărtări de veacuri în existența unui popor.”
Ca o publicație a rezerviștilor din Serviciul Român
de Informații, sub semnătura istoricului Alin Spânu este comentat cazul Johanna
Schrotter, sub sceptrul dilematic, spioană sau escroacă? Este vorba despre
Ioana Țăranu, din Câmpulung Moldovenesc, căsătorită cu un general german, care
a intrat în lumea misterioasă a spionajului. Col(r) Gheorghe Paraschiv scrie
despre Centrala nucleară de la Cernavodă, provocări și implicații în munca de
informații. Generalul de brigadă (r) Nicolae Pintilei ne aduce aminte de
contrabandă, fenomen de natură să aducă atingere siguranței naționale, cum a
fost cazul Țigareta II. Evenimentul a reprezentat un moment cu o semnificație
importantă pentru România și instituțiile statului, supuse la acel moment unui
proces de acaparare ilegitimă a atribuțiilor legale de către grupuri de
interese interne și externe.
Apărarea ordinii constituționale este un obiectiv
constant al serviciilor române de informații. Generalul de brigadă (r) Vasile
Mălureanu, cu documentele pe masă, continuă serialul Extremismul de factură
etnică. După ce face considerații generale asupra cauzelor extremismului de
factură etnică în România, autorul se referă în acest capitol la extremismul
etnic bulgar, despre care știam mai puține lucruri. De pildă, așa este anexarea
Cadrilaterului. Despre activitatea cercurilor iredentiste bulgare sunt date mai
puțin cunoscute, relevate de autor. Nu este uitată nici recrudescența din rândul
comunității maghiare a sentimentelor naționalist-șovine și iredentiste.
Cu argumente convingătoare este conturat profilul
domnitorului Cuza, primul domnitor al României moderne. Aflăm pe față despre
arta culegerii informațiilor, între tradiție și evoluția tehnologică. O revistă
în care evenimentul este bine propus cititorilor, prevalând argumentele
documentului. Cu câțiva ani în urmă, o cumpăram din chioșcurile de presă din
Baia Mare, acum se poate citi pe internet. Eu îi mulțumesc domnului Dunca pentru
dar. Pe care eu îl întorc cititorilor. Merită citită această revistă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu