Obsedați de putere, mândrie și prejudecăți

Trăsăturile fac parte din fondul genetic al umanității ca răspuns la provocările vieții și societății în care oamenii trăiesc. În urma muncii prestate în mod cinstit, cetățenii fără responsabilități și funcții publice pot avea sentimente de mulțumire, satisfacție și mândrie personală. Situație în care modestia și bunul-simț nu le permit să vorbească despre faptele lor bine făcute în folosul familiei și societății.

Mai degrabă, așteaptă laude din partea celor mai buni decât ei, fără să fie supărați dacă ele nu vor veni vreodată. Contrar așteptărilor, politicienii se comportă altfel, nu agreează moralitatea, iar despre mândrie au o percepție deformată. Pentru ei, sentimentul prost înțeles se manifestă prin laudă, fală, trufie, îngâmfare, orgoliu și încredere exagerată în calitățile proprii. Însușire care la majoritatea politicienilor din toate partidele lipsește cu desăvârșire. În campaniile electorale și la evenimente politice, mulțumirea și mândria sunt asumate înainte de vreme de încheierea lucrurilor bine făcute și la timp. Astfel, promisiunile nefinalizate în realizări concrete devin prejudecăți și idei preconcepute cu finalități nedefinite în timp și spațiu. Greșit este faptul că, în scopul manipulării opiniei publice, politicienii apelează la sentimentul mândriei denaturate și nejustificate. În urmă cu ceva timp, membrii PNL participanți la Congresul PPE (Partidul Popular European) au declarat cu mândrie că Manifestul electoral prevede că admiterea deplină a României în spațiul Schengen va fi cât mai curând posibil. Probabil vom ști când va dori și K. Nehamer (cancelarul Austriei), ina­micul public al României, și după unele opinii, unealtă a lui Putin în UE. Mândria peneliștilor nu are argumente, deoarece Congresul PPE, în sensul bun al cuvântului, cu nimic nu va influența viitorul României. Din contră, scopul a fost să netezească drumul doamnei Ursula von der Le­yen spre un nou mandat de președinte al Comisiei Europene, iar al lui Iohannis către o funcție grasă și bine plătită în forurile europene. La începutul evenimentului, laudele adresate lui Ciolacu, Ciucă și Iohannis au fost gesturi normale de amabilitate specifice întâlnirilor între oficiali de rang înalt. La congres, de laude nemeritate a beneficiat și economia aflată în creștere, dar bazată pe consum și bani îm­pru­mutați de la bănci cu dobândă ridicată. Ce să-i faci, oaspeții ajunși la casa omului sunt obligați să-și pună lacăt pe gură, iar criticile și observațiile trebuie lăsate la ușă. Realități legate de starea României la capitole esențiale, precum: educația, sănătatea, nivelul de trai, informații periodice oferă statisticile forurilor europene. Degeaba, vorba proverbului, bate toaca la urechea surdului. Dacă prestația europarlamentarilor români, de ambele sexe, în timpul mandatelor este demnă de încredere și laudă va decide electoratul la alegerile din iunie. După părerea mea, a fost modestă și neconvingătoare, semn că în marea familie europeană, în timp ce unii dictează, alții stau cuminți, ascultă și execută. Altfel, pușculița cu bani europeni se împiedică și riscă să nu mai ajungă în România. La Congresul PPE, un europarlamentar aflat în fruntea unui grup de manifestanți urla ca din gură de șarpe împotriva unor decizii luate în UE, care afectează fermierii români. Poate că omul are dreptate, însă gălăgia trebuia făcută la locul de muncă, nu în stradă, nici la posturile tv din țară, unde europarlamentarii vin și bat câmpii ca să demonstreze ce? În an electoral, majoritatea aleșilor locali aflați în funcții dau din coate pentru un nou mandat ce le poate consolida prosperitatea și bunăstarea. Înainte de alegeri, i-a lovit subit boala hărniciei și scot la înaintare realizări care de mult trebuiau finalizate. Bugetele Consiliilor Județene mai mari ca niciodată, asfaltarea drumurilor, reparațiile unor instituții, racordarea la rețeaua de apă și gaze etc, după mintea lor, ar fi argumente credibile, încât alegătorii să le dea votul fără să stea pe gânduri. Cei care tânjesc după putere iau în brațe idei preconcepute, traduse în promisiuni deșarte și iluzii pierdute, pe care un om cu mintea întreagă nu are cum să le creadă. Ele merită puse în discuție, dar numai după ce tolba cu minciuni electorale va deveni neîncăpătoare. Într-un sondaj imaginar, dacă aș fi întrebat ce m-ar determina să fiu ales sau numit într-o funcție publică, răspunsul ar fi unul și sigur. Să mă îmbogățesc și nimic mai mult.

 

Prof. Vasile ILUȚ