de Gheorghe Pârja
În urmă cu vreo două luni am primit un telefon din
Madrid, de la Eugen Barz, care îmi spunea că ar dori să pregătim o venire a
dumisale în Maramureș. Nu ne cunoșteam ca oameni, dar știam unul de altul de la
prieteni comuni. Și din scris. L-am dat în seama poetului și prietenului
Nicolae Scheianu, cu care am țesut întâmplarea venirii în Maramureș a preotului
și scriitorului Eugen Barz . Nicolae l-a adus de la Cluj, la Baia Mare. Cu
sprijinul Bibliotecii județene și al revistei Nord Literar, am organizat o
întâlnire de cunoaștere cu scriitori și cititori din Baia Mare. Distinsul
oaspete ne-a vorbit despre devenirea lui profesională. S-a născut în Săliștea
Nouă, de lângă Cluj, este preot ortodox, a fost protopop al Călărașilor. Din
2011 s-a mutat la Madrid, unde este preot paroh al comunității românești din
Parla. Conduce Centrul Cultural Antim Ivireanul, este membru fondator al
Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania. Fondator și
coordonator al revistei de cultură Littera Nova, un mare succes al preotului
Barz și colaboratorilor lui. De asemenea misionari au nevoie Biserica Ortodoxă
Română și cultura acestei țări în străinătate.
Și cum domnul Barz și-a manifestat dorința să
cunoască Maramureșul, am făcut un popas la Desești, sat cunoscut pentru
rezonanța lui lirică, care a avut ca invitați nume de prestigiu ale poeziei
românești și europene. Sala Nichita Stănescu, care în acest an împlinește 40 de
ani de existență, este un argument în acest sens. De bun augur a fost
întâlnirea cu preotul paroh Ioan Ardelean, de la Desești, cu care părintele
Barz are multe similitudini. De la altar, la deschiderea spre cultură, spre
socialul imediat. În Biserica cu hramul Sfintei Parascheva, monument UNESCO,
preotul din Madrid a admirat pictura veche, icoanele și ștergurile cusute de
femeile satului. Apoi, preotul Ardelean l-a condus pe oaspete la Centrul social
și în sala Căminului cultural, unde este o expoziție de pictură, rod al
taberelor de profil care au loc în satul de pe Mara.
De la Desești, Eugen Barz a pornit spre Sighetu
Marmației, unde a avut întâlniri cu scriitori și cititori de la Sighetul
Marmației, locul unde s-a zidit o columnă literară în urmă cu peste o jumătate
de veac. Ce acum poartă numele de Festivalul Internațional de Poezie. Uluitoare
reședință literară, onorată de un dicționar al valorilor naționale și europene.
Ba și din America și Israel. Drumul cunoașterii a continuat spre Târgu Lăpuș.
Unde verbele au fost în stare de prietenie. Cunoaștere și mântuire. Zilele
petrecute și trăite în Maramureș de preotul și scriitorul Eugen Barz au rămas
efigie pentru înțelegerea unui spațiu cultural cu valențe particulare. Cât ne-a
fost călătoria aproape, mai ales în casa părintească din Desești, ne-a
împărtășit, părintelui Ardelean, doamnei Viorica și poetului Scheianu câte ceva
din arhitectura comunității românești de la Madrid. Cum o duc și cum se
gospodăresc sufletește, cum se împacă românii cu plecarea de acasă, cum își
educă pruncii în numele țării din care provin.
Am aflat de la sursă, de la un preot și un scriitor,
despre starea de fapt a românilor din așezarea Parla, din vecinătatea
Madridului. Dar despre astea cu un alt prilej. Acum am dorit, după priceperea
mea, să fac un succint portret scriitorului român din Madrid. Eugen Barz nu
este, desigur, singurul preot care scrie poezie cu fața spre valoare. El nu
scrie ca un preot, ci ca un poet care se mărturisește cu credință creștină.
Critica literară din țară a descoperit în creația lui o sugestie fină, aluzie
biblică, decizia gestului poetic cu mijloace convingătoare ale autorului. Am
aflat și părerea criticului literar din Iași, Ioan Holban: „Pe coridoarele
întunecate ale bibliotecii circulă doar poemul-oracol pentru a deschide porți
succesive în așteptarea bibliotecarului care își îngrijește pergamentele din
piele de bivol. Poetul însuși părăsindu-și compartimentul poeziei din
bibliotecă se năruie în imaginea omului bântuit de cuvinte – ființele vii care
fac această lume în zornăit de lanțuri ori încremenită în sloiuri de gheață. În
gestul înalt simbolic al degetelor dreptei, care împreunate binecuvântează, se
adună toată poezia lui Eugen Barz, un poet român admirabil de peste mări și
țări.”
Dar Eugen Barz a primit sprijinul sufletesc al
multor scriitori din țară. Printre ei se numără Adrian Popescu, Horia Gârbea,
Lucian Vasiliu, Ioan Pintea, Constantin Cubleșan, Andrei Moldovan. Fapta
măreață a ultimilor ani este realizarea revistei de cultură Littera Nova, o
izbândă publicistică românească în Occidentul Europei. Despre care voi scrie
separat. Nu uit a aminti că prezența domnului Barz în Maramureș s-a lăsat și cu
înțelegeri scrise dintre Comunitatea românilor din Madrid și instituții
culturale din Maramureș. Așa este parteneriatul cu revista de cultură Nord
Literar, semnat de managerul Dana Gagniuc-Buzura. Pentru mine a fost o
sărbătoare a cunoașterii unui român din Spania. Care, pe Ulița Bisericii din
Desești, spunea că este atât de cucerit de faptele sale că nici nu realizează
că locuiește în altă țară. Este sprijinit și de doamna preoteasă, de profesie
învățătoare, care se ocupă în cadrul școlii parohiale de orele de religie,
română, istorie și geografia României, astfel ca mulți prunci de români să își
cunoască rădăcinile. Da, a fost o întâlnire de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu