Prin Ordin de ministru

                                                                      de Gheorghe Pârja

Din când în când, îmi îndreptam privirea spre învățământ și educație, deoarece surceaua nu sare departe de tăietor. Adică nu am uitat că am terminat un liceu pedagogic de învățători și am fost o perioadă scurtă dascăl într-un sat din Maramureș. De aceea tresar când se vorbește despre școală. Chiar dacă învățarea de astăzi nu se face ca pe vremea mea, rostul școlii de însușire de noi cunoștințe rămâne în vigoare. Discuții aprinse se poartă pe marginea modului cum și cât se învață. Sunt avalanșe de propuneri din partea unor profesori, elevi, părinți. Mai zilele trecute, Asociația elevilor din Constanța a propus renunțarea la bacalaureat. E bine? E rău? Această dilemă o pot limpezi doar cu opiniile unor consacrați în domeniu. Care au stat, ori mai stau, la catedră sau în amfiteatru.

Recent, criticul literar Nicolae Manolescu, academician, a adresat o scrisoare doamnei ministru al Educației, cu câteva observații care ar putea îndrepta școala românească de astăzi. Consideră omul literaturii române că actuala derulare a învățământului stă sub semnul unei reforme greșite și cu consecințe foarte grave. Pe această temă a scris numeroase articole. În revista pe care o conduce, am numit România literară, au fost publicate numeroase intervenții ale unor dascăli din cele mai felurite discipline, inclusiv un memoriu datorat Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. Nu a avut nici un răspuns din partea doamnei ministru. La ce v-ați fi așteptat, domnule Manolescu? Scrieți cu ironie intelectuală: Trebuie să vă mărturisesc că nimic din ce se întâmplă în școală nu-mi este străin. Și dacă m-am dovedit incapabil să vă rețin atenția cu o problemă majoră, precum reforma, mă gândesc că poate am noroc cu una mai puțin importantă, pentru dv., doamnă ministru, nu pentru mine, în ochii căruia toate problemele sunt importante. Cu atât mai mult, cu cât problema are o strânsă legătură cu reforma, chiar dacă o precede.

Domnul Manolescu se sprijină pe un amplu articol, semnat în numita revistă de profesoara de gimnaziu, doctor în litere, Alexandra Florina Mănescu, care face o radiografie a rezultatelor de la simularea evaluării naționale. Am reținut că la limba și literatura română, doar 44 de elevi din 164 593 au obținut nota 10. Cei de altă etnie s-au dovedit mai silitori. Profesoara crede că aceștia studiază și învață atât limba și literatura română, cât și limba și literatura maternă, mai mult și mai bine decât etnicii români. Zic și eu, bravo lor! Vai nouă! Doamna profesoară de gimnaziu scrie în documentatul articol: „Calendarul oricărui examen național este stabilit prin Ordin de ministru, publicat în Monitorul Oficial. Potrivit calendarului pentru simularea evaluării naționale, vineri, 23 februarie, toți elevii din clasa a VIII-a, care au fost prezenți la probele examenului, ar fi trebuit să afle rezultatele. Ei bine, nu a fost așa.

În ziua comunicării rezultatelor, notele nu au fost afișate la avizierele școlilor și nici nu au fost făcute publice pe vreun site oficial. Unii diriginți i-au anunțat pe elevi, individual, telefonic. La școală, profesorii de limba și literatura română și profesorii de matematică au fost obligați să le spună elevilor și părinților, tot individual, notele. Nimeni nu trebuie să știe nimic despre celălalt.” Multe din detaliile atmosferei din școala românească sunt spuse de profesoara Mănescu. Domnul Manolescu mai adaugă: „Nu credeam că școala noastră va ajunge atât de repede să o imite pe aceea din SUA, din Franța și din alte state, urmându-le pe calea pierzaniei. Corectitudinea politică dă naștere mediocrației și blochează meritocrația. Cu tot respectul, vă avertizez, Doamnă Ministru, că vă faceți răspunzătoare de consecințele unor astfel de măsuri negîndite și șocante pentru cei care și-au petrecut întreaga viață în școală și a căror opinie o ignorați”, încheie domnul Manolescu.

Fiecare profesor poate scrie mai departe acest articol. Eu cred că reforma nu se poate face doar prin Ordin de ministru. Ceva trebuie făcut. Dar cine?