Rezoluția învrăjbirii neamurilor

                                                                              de Gheorghe Pârja

Să nu plecați de la o premisă greșită, vă aduc aminte că sunt pentru valorile europene, socotesc că locul României este în Europa. Asta nu înseamnă că atunci când socotesc că directive inadecvate se răsfiră și peste țara mea, să nu spun ce mă doare. Cum a fost, și mai este, numărătoarea părinților. Lăsați-mă să mor cu dorul de mamă și de tată. Mi se spune că generația actuală dorește altceva, percepe diferit viteza lumii care ne domină, schimbarea are alt sunet pentru generația care își caută Steaua Polară. Pe fondul acestei modificări a lumii europene, ne punem și noi, generația de margine, firești întrebări. Poate unele dintre ele pot fi de folos vremii ce vine.

Istoricul Ioan Toader mi-a adus sub privire un document prin care Uniunea Europeană ar dori să devină stat federal. Un fel de Americă pe meleaguri europene. Asta înseamnă o legislație unitară, poliție și armată comune, sistem financiar, sanitar, de educație laolaltă. Se preconizează formarea unei conștiințe europene. Așa scrie la catastif, dar vă puteți îndoi de asta. Domnul Toader m-a îndemnat să răsfoiesc documente. Așa am aflat că actuala conducere a Uniunii Europene a adoptat în 17 ianuarie, anul acesta, tocmai o rezoluție referitoare la conștiința istorică europeană. Dacă va fi adoptată și de Consiliul European ea va deveni obligatorie. Iar istoricul a deslușit că statele vor trebui să-și rescrie istoriile naționale, cu accent de adevăr, fie el și incomod, și nu pe legende și denaturări. Omul meu și-a procurat câteva istorii care au apărut în Europa în ultimii 20 de ani.

Primul șoc. În acele istorii scrise de alții, noi, românii, nu prea existăm. Este Dracula. Domnitorii noștri, cu faptele lor întemeietoare de țară, nu sunt pomeniți. Iar contribuțiile noastre la devenirea continentului sunt uitate, prinosul cultural, științific trecute sub tăcere. Dacă despre noi nu se scrie, sunt amintite faptele pentru putere dintre micile state europene din perioada Evului Mediu. Alte neamuri, în noile istorii, și-au inventat rădăcini din Imperiul Roman, care au stat la baza formării statelor lor. Deși alte surse spun că au venit de departe spre Europa. Despre latinitatea limbii române nu se aduce vorbire. Dacă vor să rescrie istoria din această perspectivă, atunci acele cărți vor fi, ori sunt, adevărate învrăjbiri de neamuri. Că nu numai noi, românii, avem parte de noi haine istorice.

Știu de la cei deștepți că istoria nu trebuie niciodată falsificată, denaturată în scopuri politice. Rafistolarea istoriei reprezintă o amenințare serioasă pentru liniștea popoarelor, răspândește neîncredere și generează animozități, chiar conflicte. Pune sub semnul întrebării eforturile de stimulare a justiției istorice și a reconcilierii. Abordarea trecutului este un domeniu extrem de sensibil, iar rescrierea lui după bunul plac al unora este foarte riscant. Da, lumea merge înainte! Se rescriu noi centre de putere și forță. Uniunea Europeană ar fi vizată pentru ruinarea prestigiului și altor capacități de apărare. Aceste pârghii ar viza Rezoluția adoptată recent. De ce trebuie să se umble la adevărul istoric, atâta cât există, să se diminueze rolul unor neamuri la consolidarea Europei?

Știm, tot din istorie, că Ștefan cel Mare a fost numit, de către Vatican, Atletul lui Hristos, iar mulți români au apărat Viena de turci. După noii dirijori ai scrierii istoriei, aceste fapte nu se iau în seamă? După mintea mea nu văd cum vor duce noii conchistadori utopici la bun sfârșit acest proiect zgomotos și critic al istoriei europene. Spune istoricul că va fi interesant de urmărit, spre exemplu, cum vor trata Reforma religioasă a lui Martin Luther, care a provocat războaie confesionale în tot Vestul european, sau alte războaie de succesiune la tron. Cică se vrea o conștiință istorică europeană. Dacă se vrea adoptat un model american, cu sistemul lui federal, este o greșeală din fașă. Istoria Americii are nici trei sute de ani, începută cu coloniști europeni, pe când Istoria Europei are peste 2000 de ani. O istorie complexă, conflictuală și contestată, cum se scrie în Rezoluția învrăjbirii neamurilor.

Dacă ei vor să rescrie istoria continentului, vor provoca multe nemulțumiri între istorici și națiuni. A nu se uita că rănile trecutului nu s-au închis. Ambițiile de recuperare a unor teritorii sunt la ordinea zilei. Vedem războiul din Ucraina. Și Transilvania noastră românească este râvnită. Și Basarabia românească trece prin încercări de statalitate, cu priviri vulturești din Răsărit. Și Bucovina de Nord și Transcarpatia și sângele prelins pe spini. Atenție la naivități în privința istoriei. Rezoluția pentru rescrierea istoriei mi se pare o prostie. Scurt și cuprinzător! Vom fi cu ochii pe ei. Oameni care nu știu ce vor să facă. Oricum, poate ieși rău. Lăsați istoria să o scrie cei pricepuți!