Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIV(2024),  nr. 511(1 –15 Februarie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Eminescu(XXVII).

,,Bădie Mihai,

Citesc articolul matale ,,…A aștepta să culegi!..” din 16 aprilie 1881, publicat în ,,Timpul” și nu pot să rămân indiferent.

La vremea aceea se vorbea de ,,o eră nouă, … mai cu seamă de o epocă a neatârnării depline ca rezultat al politicei exterioare, de dispariţiunea vechilor deosebiri de clasă, de dezrobirea ţăranului ş.a. ca rezultat al politicei dinlăuntru, şi aceste mari schimbări se susţine că s-ar fi făcut în adevăr, că s-ar fi împlântat oarecum aceste rădăcini în pământul dreptului public român, că trăim într-o lume hotărâtor nouă, într-o eră liberală”.

Ehei, bădie….! De câte ori nu ni s-a vorbit și nouă de o eră nouă….! După război s-a trâmbițat în cele patru vânturi, că mai bine ca atunci n-a trăit românul în toată viețuirea lui pe acest pământ. Mulți au crezut, deși vedeau bine că în jurul lor alții mureau  de foame, ori la canal, ori prin închisori, că țara era-nglotată-n datorii, că trenurile cărau zi și noapte bunurile țării către ,,eliberatorii” de aiurea. Ni se vorbea atunci de egalitate, de fraternitate, de dreptate! Vai de mama noastră! Ni se vorbea de independență, de raporturi de frăție între popoarele lagărului sub pulpana ,,fratelui” mai mare. Ni se vorbea de un progres continuu, de la an la an, de o fericire paradisiacă ce ne așteaptă la orizont, de o societate ideală, care urma să se realizeze, așa cum nici nu visaseră moșii și strămoșii noștri! 

A urmat o perioadă de hei-rup, când ,,măria-sa” statul ne-a socotit ca pe niște mașinuțe imbecile, pe care le-a manevrat cum i-a plăcut, pe care le-a pus la muncă zi și noapte pentru realizarea unor planuri megalomane. Nu mai aveam duminică sau sărbătoare, nici Paști, nici Crăciun, nici bucurie de-a trăi. Zi și noapte schimburi după schimburi trudeau din greu să realizeze planuri care creșteau de la un an la altul, să se înscrie pe locuri fruntașe ,,în întrecerea socialistă”. Magazinele alimentare în astă vreme erau tot mai goale, foamea era prezentă pretutindeni, obligațiile individului față de stat creșteau precum voinicul din poveste. Orice încercare de protest, orice împotrivire, sau grevă, sau revoltă erau înăbușite fără milă. Numai Dunărea știe câte vieți a înghițit, numai pământul știe câte trupuri împușcate a ascuns. Doar speranța într-o vreme mai bună, într-o lume mai bună,  numai credința în îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajutat să trecem mai departe! 

A venit Revoluția(sau ce-a fost ea!) și am sperat nebunește că trăim o vreme de schimbare epocală. Am crezut că intrăm într-o altă lume: o lume a dreptății, a frățietății, a într-ajutorării, adică o lume normală. A trebuit să treacă vreo câteva decenii ca să ne dezmeticim și să înțelegem că nu e ceea ce sperasem noi.

Sub aparențele de suprafață, în adâncuri colcăie o lume a infractorilor, a bandiților, a escrocilor de tot felul. Te simți tot mai mult ca o ciută hăituită, gata a se prăbuși sub ghearele și  colții hămesiți ai fiarelor, atât ca individ, cât și ca nație. Din când în când auzim de bande organizate de infractori, care fac ravagii în țară și-n străinătate, până-n depărtările americane. Au spăimântat Europa și pe locuitorii ei. Nimeni nu are curajul să se lupte cu astfel de grupări. Au paratrăsnete până la cele mai înalte niveluri. Trăiesc în vile despre care citeam numai în poveștile copilăriei, au zeci de mașini, afaceri, livrează bani cu lopata unuia sau altuia ca să ocupe un anumit loc la alegeri și de acolo să-i protejeze, dau lovituri în țară și-n străinătate mai abitir decât  Ali-Baba.

Dar aceștia nu sunt singurii profitori, Bădie! Avem alții și mai și! Ei ocupă funcții înalte. Sunt sau nu cunoscuți de lumea largă. Le plac locurile umbroase, ferite. Aflăm doar din când în când că au ,,cumpărat” mii de hectare de teren, fabrici și uzine, au afaceri de miliarde. Toate prin cele mai ,,cinstite mijloace!” Când vor ei intră în cele mai înalte instituții ale statului, li se deschid pretutindeni ușile, dau ,,tunuri” de miliarde în bugetul statului. La astfel de indivizi totul e posibil. Nimeni nu se deranjează să-i întrebe de sănătate! Alta e însă situația unuia care fură un pachețel de biscuiți!

Peste fauna locală vin însă zmeii, vârcolacii, balaurii cu zece capete și alte dihănii din afară să ne sugă vlaga țării și a neamului. Ăștia au întotdeauna dreptate, au întotdeauna prioritate, li se deschid ușile, li se dau aprobările, li se cântă osanalele. Rămâi înmărmurit. Când vezi că ți-a dat Dumnezeu petrol ca țara ta să fie al treilea producător de acest gen în Europa,  când știi că industria țării tale producea utilaj petrolier și construia sonde și rafinării în tot Orientul Apropiat, iar acum concetățenii tăi cumpără benzină și motorină românească pregătite cu utilaje românești de la unii care n-au strop de petrol în subsolul țării lor, îți  vine să urlii de obidă și revoltă! În Marea Neagră avem rezervoare aproape inepuizabile de petrol. L-am dat altora să-l scoată! Noi suntem boieri, nu ne ocupăm de așa ceva!  Ne-a dat Dumnezeu aur, țara noastră fiind printre primii producători în lume. De pe vremea romanilor am tot exploatat minele din Apuseni și tot mai aveam pentru multe generații. Cum să nu-ți vină să urlii, când auzi că prostia unora de la cârmă a făcut ca niște oarecare de peste mări și țări să primească, prin hotărâre  judecătorească, valoarea produsului intern brut al țării pe mulți ani de aici încolo. Asta, fiindcă, proști fiind, am încălcat contractele! Aceia poate au văzut Munții Apuseni doar în poze. Pe de altă parte, noi, românii, nu vom mai avea voie să scoatem aur din Apuseni niciodată, fiindcă zona auriferă de acolo am făcut-o ,,bun de patrimoniu universal”!

Cum să nu urli, Bădie, când afli că mai marii noștri au vândut o  bună parte din pădurile țării străinilor, că trenurile cară zi și noapte  la material forestier ca să facă acolo departe mobilă și câte toate. Asta în timp ce combinatele noastre de industrializarea lemnului sunt date la fier vechi!

Cum să nu urli, când de ani de zile vânzarea porcilor la noi este interzisă, iar în magazine e carne adusă de departe, care are doar aspectul de carne. Numai la noi a venit boala, mai ales în preajma Crăciunului, când nevoia de carne e mai mare!

Știi, tu, Bădie, că ne-au rămas localitățile goale, că milioane de români tineri și foarte tineri și-au luat lumea în cap și au plecat spre alte zări să-și câștige pâinea? Niciodată nu am avut o emigrare atât de masivă; niciodată nu a fost păgubită populația și viitorul țării de atâta tineret! Nimeni nu se sinchisește de asta! Au fost campanii electorale și n-am auzit pe nimeni că și-a propus să aducă pe români acasă, în țara lor. Comuniștii au înființat ferme de stat și colective. Au creat condiții la țară atât de umilitoare, încât populația satelor a emigrat masiv spre orașe, spre industrie. După revoluție, s-au deschis porțile țării, le-au creat românilor iluzia unor câștiguri substanțiale. Aceștia au plecat, iar industria noastră a fost dată la fier vechi! 

Toate-s vechi și nouă toate, Bădie! Să-ți mai spun de ce? Adu-ți aminte ce ziceai: ,,Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituţia a făcut din progenitura foarte numeroasă a acestora o pătură oligarhică şi mai mare. Pentru aceşti oameni există statul român. Ei îl stăpânesc şi-l exploatează; despre o ridicare a stării de cultură a poporului, despre îmbunătăţirea existenţei lui morale ori materiale nu e nici vorbă”.

Ca și atunci, Bădie, populația scade îngrijorător. Cea existentă îmbătrânește. Sunt ani în care n-am avut nici un botez în biserica satului meu. Rareori este câte o lună în care să nu fie măcar o înmormântare! Spune asta ceva? Spune mult, Bădie, dar pe cine interesează?! Deschizi televizorul și ți-e lehamite  de ce vezi, de ce auzi! Parcă n-ar mai avea bărbați nația aceasta!

Dacă ai fi știut acestea, Bădie, ai fi zis iarăși ca atunci: ,,Tributul se plăteşte şi azi; el e cu mult mai oneros decât în trecut, numai că se plăteşte unei puteri mult mai mari decum era turcul”.

Multe am a-ți scrie, Bădie! Pe curând!

*

Rugăciune pentru vrăjmași(Sf. Nicolae Velimirovici).

,,Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.

Vrăjmaşii m-au purtat către îmbrăţişarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii. Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii m-au slobozit din robia pământului şi mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti. Vrăjmaşii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, am aflat cel mai ferit Lăcaş, adăpostindu-mă dinapoia Cortului Tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu îmi pot omorî sufletul.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem. Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit păcatele mele dinaintea lumii. Ei m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat să o fac eu însumi. Ei m-au chinuit, de câte ori  am încercat să scap chinurilor. Ei m-au ocărât, de câte ori  m-am linguşit în sine-mi. Ei au scuipat asupră-mi, de câte ori  m-am umplut de mândrie.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem. De câte ori m-am făcut înţelept, ei mi-au zis nebun. De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au batjocorit precum un pitic. De câte ori am vrut să conduc oamenii, m-au împins în spate. De câte ori m-am grăbit spre a mă îmbogăţi, m-au împiedicat cu o mână de fier. De câte ori am crezut că voi dormi în pace, m-au trezit din adormire. De câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştită, au dărâmat-o şi m-au alungat. Cu adevărat, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile către poala veşmântului Tău.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem. Binecuvântează-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i şi fă-i pe ei şi mai înverşunaţi împotriva mea: pentru ca fuga mea către Tine să nu aibă întoarcere; pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie precum pânza de păianjen; pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă a domni în sufletul meu; pentru ca din  inima mea să ajungă în mormânt cei doi gemeni ticăloşi, mândria şi mânia; pentru ca să pot chivernisi toată comoara mea cea cerească; ah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale vieţii celei neadevărate.

Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii mai cunosc, că cineva nu are alţi vrăjmaşi în lume decât pe sine. Cineva îşi urăşte vrăjmaşii doar atunci când nu îşi dă seama că nu-i sunt vrăjmaşi, ci prieteni nemiloşi. Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult bine şi cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşii.

Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât şi pe vrăjmaşi. Un rob îşi blestemă vrăjmaşii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe. Căci un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa. Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul lor şi se roagă Domnului pentru ei. Amin”

*

O ședință în iad. Pe internet am găsit stenograma(înregistrarea) unei ședințe, pe care Scaraoțchi a ținut-o cu subalternii lui în iad. Este strict secretă. Citiți-o și Dvs. și trageți concluziile necesare. Iat-o:

,,Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă  la biserică. Nu putem să-i împiedicăm să citească Bibliile  lor  şi să cunoască adevărul. Nu putem nici măcar să-i împiedicăm  să-şi dezvolte o  relaţie intimă cu  Mântuitorul lor. Odată ce au câştigat legătura aceea cu Iisus, puterea noastră asupra lor este sfărâmată.

Aşadar, lăsaţi-i să meargă  la bisericile lor, lăsaţi-i  să aibă mesele lor încărcate, dar furaţi-le  timpul, astfel  încât să nu le  rămână timp să-şi  dezvolte relaţia cu  Iisus Hristos. Asta e ceea ce vreau să faceţi!” a spus Diavolul. ,,Distrageţi-le  atenția de la părtăşia  cu Mântuitorul lor  şi păstrarea  acelei legături vitale  pe timpul zilei!” ,,Și  cum vom face asta?” au strigat demonii. ,,Ţineți-i ocupaţi în lucrurile neesenţiale ale vieţii şi inventaţi scheme nenumărate să le ocupaţi minţile, a răspuns el. Ispitiţi-i  să cheltuiască, să cheltuiască  şi să împrumute, să împrumute, să împrumute. Convingeţi-le  soţiile să meargă  la muncă pentru multe  ore şi soţii să lucreze  6-7 zile pe săptămână, 10-12 ore pe zi, astfel încât  să-şi permită stiluri seci de viaţă. Ţineţi-i atât de ocupaţi, încât să nu aibă timp să petreacă cu copiii lor. Pe măsură ce familiile lor se destramă, curând  casele lor nu le vor mai oferi nici  o scăpare de presiunile muncii! Schimbaţi-le mințile, astfel încât  să nu audă Vocea  lăuntrică atât de  liniştitoare. Momiţi-i  să asculte radiourile  şi casetofoanele de câte ori sunt la volan. Să ţină televizoarele, video-urile, cd-urile  şi calculatoarele în  funcţiune constant  în casele lor şi  să vadă orice magazin  şi restaurant din lume, care difuzează muzică  non-biblică (nereligioasă) în mod  continuu. Aceasta  va păta minţile lor  şi va rupe legătura aceea cu Hristos. Umpleţi-le  mesele din cafenele cu reviste şi ziare. Pisaţi-le  minţile cu ştiri violente  24 de ore pe zi. Invadaţi  momentele când conduc cu reclame. Umpleţi-le cutiile poştale cu corespondenţă nefolositoare; trimiteţi-le cataloage, reclame şi orice  fel de scrisori şi  oferte promoționale la  produse gratuite, servicii  şi speranţe false!  Păstraţi  fotomodele slabe şi  frumoase în reviste  şi la TV, astfel încât soţii lor să creadă că frumuseţea este  fără îndoială cea mai importantă  şi să devină nesatisfăcuţi de soţiile lor. Păstraţi-le  soţiile prea obosite, ca  să-şi mai iubească  soţii noaptea. Daţi-le  dureri de cap, de asemenea! Dacă  ele nu vor da soţilor  lor dragostea de  care au nevoie, aceştia  vor începe să caute în altă parte. Acest  lucru va dezbina rapid  familiile lor! Daţi-le Moş Crăciun, ca să-i distragă atenţia de  la a-şi învăţa copiii  adevăratul sens al  Crăciunului. Dați-le un iepuraş de Paşti, ca  să nu vorbească despre  Înviere şi puterea  asupra păcatului şi  a morţii. Chiar  şi în vacanţele lor  să se epuizeze. Să-i  faceţi să se întoarcă  din concedii obosiţi. Ţineţi-i tot mai ocupaţi, ca să nu mai iasă  în natură şi să reflecteze la creaţia lui Dumnezeu. În schimb, trimiteţi-i în parcuri de distracţii, evenimente  sportive, jocuri, concerte şi  filme. Ţineţi-i ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi! Şi când se întâlnesc la biserică, puneți-i să   bârfească şi să şuşotească, aşa  încât să plece cu conştiinţa  încărcată. Aglomeraţi-le viaţa cu atâtea cauze  bune, încât să nu mai aibă timp să caute putere la Iisus. Curând  ei vor munci cu  puterile lor,  sacrificându-şi sănătatea şi  familiile pentru binele cauzei. Va  funcţiona! Va  funcţiona!”

Era  un plan pe cinste! Demonii  au plecat nerăbdători  la îndatoririle lor, determinându-i pe creştinii de pretutindeni  să devină  mai ocupaţi şi mai  grăbiţi să meargă  ici şi colo. Să aibă timp cât mai  puţin pentru Dumnezeu  și pentru  familiile lor. Să  nu mai aibă timp să spună și altora despre  puterea lui Iisus de a schimba vieţi”.

Cred că întrebarea se pune astfel: A avut diavolul succes  în planurile sale? Găsiți Dvs. răspunsul!

*

Un lung tren ne pare viața. Încă de pe vremea când eram copil am găsit într-o culegere de cântece ale Oastei Domnului o poezie cu acest titlul. Mi-a mers la inimă! Cum cartea era publicată de Traian Dorz, mentorul ,,oastei”, aproape toată viața am  crezut că Dorz este și autorul acelei poezii. Am găsit acum, pe internet, poezia, cu mențiunea că autorul este inegalabilul indian Rabindranath Tagore. Nu știu care este adevărul, dar poezia rămâne o perlă pentru generații. Iat-o:

 

,,Un lung tren ne pare viața.

Ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama,

Unde ne-am suit și când.

 

Fericirile sunt halte,

Unde stăm câte-un minut,

Până bine ne dăm seama,

Sună, pleacă, a trecut.

 

Iar durerile sunt stații!

Lungi, de nu se mai sfârșesc

 

 

 

Și în ciuda noastră parcă,

Tot mai multe se ivesc.

 

Arzători de nerăbdare,

Înainte tot privim,

Să ajungem mai degrabă

La vreo țintă ce-o dorim.

 

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe și dureri,

Noi trăim hrăniți de visuri

Și-nsetați după plăceri!

 

 

 

Mulți copii voioși se urcă.

Câți în drum n-am întâlnit,

Iar câte-un bătrân coboară,

Trist și frânt, sau istovit.

 

Vine-odată însă vremea,

Să ne coborâm și noi.

Ce n-am da atunci o clipă,

Să ne-ntoarcem înapoi?

 

Dar pe când, privind în urmă,

Plângem timpul ce-a trecut,

Sună goarna  VEȘNICIEI :

Am trăit și n-am știut”.

*

Patriarhul Iustin Moisescu. Auzisem lucruri extraordinare despre el când eram elev şi apoi student. Se vorbea în culise că scrie şi vorbeşte fluent vreo douăsprezece limbi, că are studii foarte savante, că în tinereţe a fost profesor universitar. M-am bucurat sincer când a ajuns patriarh, fiind convins că un intelectual de rasă va aduce vădite îmbunătăţiri în viaţa Bisericii. Un suflu de entuziasm m-a cuprins.

Era în 1979. M-am dus la directorul de atunci al Institutului Biblic, părintele Valeriu Anania. Ne cunoşteam mai demult, fiindcă dânsul conducea şi revistele patriarhale, iar eu colaboram la revista „Biserica Ortodoxă Română“. Revista respectivă împlinea în 1984 o sută zece ani de apariţie şi am propus realizarea şi publicarea unei bibliografii. Părintele Anania a primit cu bucurie propunerea şi a doua zi mi-a dat o adresă semnată de însuşi patriarhul Justin, prin care eram însărcinat, oficial, să realizez Bibliografia şi s-o predau spre publicare la jumătatea lunii noiembrie 1983.

M-am pus pe muncă. Am parcurs toată colecţia revistei din perioada 1948-1983, pe care o aveam în biblioteca parohiei şi la bisericile din Severin. Pentru perioada 1874-1948 am găsit înţelegere la răposatul mitropolit Nestor Vornicescu. Mergeam la Craiova cu geamantanul, îl umpleam de reviste, le conspectam în două-trei luni, le duceam pe acelea şi luam altele. Pentru numerele lipsă a trebuit să merg în Bucureşti, pe la Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Academiei, Biblioteca Centrală de Stat. Au fost peste douăzeci de mii de articole. Majo­ritatea le-am rezumat telegrafic.

Am realizat bibliografia după modelul bibliografiilor publicate de Academia Română. Am pus suflet şi am înjugat nenumărate zile şi nopţi. În noiembrie 1983 reuşisem să dactilografiez nouă sute de pagini. Lucrarea o aveam gata în manuscris, dar s-ar fi ridicat la peste două mii de pagini dactilografiate. Socotind că este suficient pentru un volum, am mers la patriarhie să-l predau, ca să intre în lucru, urmând ca în lunile următoare să predau şi restul materialului.

La editură nu mai era părintele Anania. Părintele Dumitru Soare, succesorul dumnealui,  nu a putut lua o decizie. A mers cu mine la patriarhul Justin. Aveam mari emoţii. Cabinetul patriarhului era imens. În mijloc, la un birou imperial, şedea, tolănit într-un fotoliu, însuşi patriarhul. Era voinic şi gras. Eu aveam vraful de nouă sute de file sub braţ. I-a explicat părintele Soare despre ce-i vorba.

M-a privit o clipă şi de după lentilele foarte groase mi-a zis: „- Ce-ai făcut, mă?“ „- Preafericite, am realizat Bibliografia Revistei „Biserica Ortodoxă Română“ pe o perioadă de o sută zece ani! Aici am o primă parte. Vă rog, permiteţi-mi să v-o prezint!“ „- A…, lasă, lasă…! Înseamnă că parohia ţi-ai lăsat-o vraişte, dacă ai lucrat la asta. Aşa sunteţi, voi, preoţii, mă, vă ocupaţi de orice, numai de parohie nu!“ Mă aşteptam la o asemenea acuzaţie. Eram pregătit să răspund. „- Prea Fericite Părinte, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint. Anul trecut am terminat lucrările de reparaţii capitale la biserică. Iată documentaţia, iar acum două săptămâni am făcut recepţia la pictura bisericii, conform acestor acte!“ am zis eu, scoţând din geantă documentaţia de care dispuneam. „- A, păi să vorbim cu Nestor să-ţi dea o parohie la oraş atunci!“ „- Nu pentru o parohie mai bună am făcut această lucrare, ci ea se înscrie pe linia unor preocupări constante. Am publicat până acum şase cărţi la edituri de stat, câteva sute de articole în ţară şi străinătate.“ „- Şi acum ţi-ai găsit să te apuci de bibliografie şi să-mi ceri mie să ţi-o public?“ „ - Lucrarea aceasta am făcut-o în baza unui ordin oficial al patriarhiei, semnat de Prea Fericirea Voastră şi în ea am îngropat cinci ani de tinereţe!“ „- Păi da, crezi că eu ştiu ce-am semnat acum cinci ani, câte hârtii îmi trec pe dinainte?! Sau sunt eu obligat să vă public tot ce vă trece vouă prin cap acolo, la ţară! Gata, audienţa s-a terminat!“

Am ieşit plângând din cabinetul patriarhului. Dacă s-ar fi uitat peste lucrare şi mi-ar fi spus s-o reiau de la capăt pe baza altor principii, aş fi făcut-o cu bucurie; dacă mi-ar fi reţinut-o acolo, că o vor publica atunci când vor avea posibilitatea, acceptam. Fusese profesor universitar şi ar fi trebuit să aibă un pic de tact pedagogic. Of! O jumătate de an n-am fost în stare să mai scriu o pagină. Au trecut apoi şaptesprezece ani şi mi-am publicat lucrarea, în trei volume, pe cont propriu şi am fost foarte apreciat de specialişti. E adevărat că acum lucrarea mea priveşte o perioadă extinsă la 120 de ani, este mai completă şi nu îmi este ruşine cu ea.

Pe patriarhul Justin îl pomenesc la fiecare slujbă. Poate să fi fost un munte de cultură; pentru mine rămâne cel pe care l-am cunoscut în cele zece minute ale audienţei de care am vorbit mai sus. De! Asta e!

*

Ajutoare și  donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ariașu Ștefan-Cristian(S. U. A.): 709 lei; Doamna Elisabeta Leferenz(Germania): 490 lei; Doamna Ing. Alexandrina Caragioiu (Canada) și Doamna Avoc. Melania Caragioiu(Canada): câte 400 lei;  Doamna Mătuș Natalia(Timișoara): 300 lei;  Domnul Muntean Camil(Întorsura Buzăului-CV) și Doamna Pârvuceanu Eugenia(Gârla Mare-MH): câte 110 lei; Doamna Luca Liliana și Doamna Mierluș Maria(Rm. Vâlcea): câte 200 lei; Doamna Manolea Elisabeta(Malovăț), Doamna Filip Cornelia(Tr. Severin) și Doamna Ionescu Floarea(Câmpina-PH): câte  100 lei; Doamna Rolea Violeta(București) și Domnul Cazacu Ion(Galați): câte 50 lei;

S-au mai achitat câteva contribuții de cult, astfel: Domnul Col. Manolea Daniel din Malovăț: 150 lei; Doamna Luca Gheorghița din Bârda, Doamna Haidamac Miroana din Malovăț, Domnul Badea Constantin și Domnul Hadarig Mircea din Malovăț: câte 100 lei;

Dumnezeu să le răsplătească!

*

În ziua de 1 februarie a. c. Parohia noastră a donat Azilului de bătrâni de la Strehaia 37 saltele de latex în valoarea de 13.140 lei. Costul saltelelor a fost suportat de un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i se știe numele. Dumnezeu să-i răsplătească jertfa!

Precizăm că la azilul respectiv ar mai fi nevoie de încă atâtea saltele, dar nu avem posibilitatea, deocamdată, să le achiziționăm. Poate pe parcurs vom rezolva și această problemă!

*

Publicații.  În această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva materiale, astfel: Scrisoare către Eminescu(I), în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 14 ian. 2024, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); Vremea Patriarhului Justinian(III), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1215(8 febr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 510, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 11 febr. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); Paraliticul vremii noastre, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1216(15 febr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 511, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 17 febr., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); In memoriam: Col. Iulică Paicu, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1217(22 febr.), p. 12;

*

Simpozioane. Academia Dacoromână l-a invitat pe preotul Dvs. la ediția a VII-a a Simpozionului Național ,,Obârșia Neamului nostru”, care se a ține la Craiova în zilele de 19-21 aprilie 2024. Vom vedea!

*

Zâmbete. Din lucrările elevilor spicuim câteva perle:☺ Marea Neagră este o mare foarte mare, care conține mult petrol, de unde îi vine numele de Marea Neagră, deoarece petrolul este negru. În Marea Neagră trăiesc mulți pești precum rechinii, delfinii și căluții de mare, precum și cel mai important pește, balena, renumit pentru grăsimea sa, de care se bucură țara noastră pentru că untura de balenă e foarte scumpă și din ea se face renumitul ulei de balenă cunoscut pe plan mondial. ☺Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdă prin codrii. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântau suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată. ☺ Când eroul muri împușcat de nemți pe câmp, simți miros de mărar și de pătrunjel. ☺ Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea. ☺ Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenție a pazei de coastă. ☺Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.

*

Ședință. Duminică, 11 februarie, în incinta bisericii din Malovăț a avut loc ședința Consiliului Parohial. Pe ordinea de zi a fost analiza activității financiare a parohiei pe 2023.  

*

Excursii-pelerinaje. Joi, 7 martie, vom organiza o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș (catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană.

*

Înmormântări. În ziua de 3 Februarie am oficiat slujba înmormântării pentru Bobocea Savu (67 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

*

Program. În cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(sfințirea apei și semințelor la Bârda, la ora 8; sfințirea apei și semințelor la Malovăț, la ora 9); 2 Mart.(Malovăț-Bârda); 3 Mart.(Bârda); 9 Mart.(Malovăț-Bârda); 10 Mart. (Malovăț); 16 Mart.(Malovăț-Bârda); 17 Mart.(Bârda); 18 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 19 Mart.(slujbă seara la Bârda); 20 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 21 Mart.(spovedit și împărtășit dimineața la Malovăț; slujbă seara la Bârda); 22 Mart. (spovedit și împărtășit dimineața la Bârda; slujbă seara la Malovăț); 23 Mart.(Malovăț-Bârda); 24 Mart.(Malovăț); 25 Mart. (pomeniri la ora 8 la Bârda; slujbă la Malovăț); 30 Mart.(Malovăț-Bârda); 31 Mart.(Bârda). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!                                    

                                                                             Pr. Al. Stănciulescu-Bârda